Minunile Sfantului ARSENIE BOCA

[Mosh-Neagu]

În prealabil postat de Ioan_Cezar

Atenţie la cadru!
Din capul locului circumscrii evaluarea teoriei păsihanalitice unui cadru care de fapt e cuprins în psihanaliză, ca fenomen mintal, şi nu o cuprinde!
Orice fapt de cunoaştere se validează ori ba printr-un cadru superior lui. Care să îl conţină! Dincolo de limitele fenomenologice proprii funcţionării curente.
Or, e dovedit şi iar dovedit (vezi lupta lui Nietzsche cu terapeutul lui pentru a frânge cadrul de oţel care îl ţinea prizonier în nebunie) că a te abandona conţinătorului nu e lucru uşor.
Freud era smerit.
Când vei înţelege aceasta îl vei asculta şi urma, acolo unde el chiar are ceva de spus. Restul e altă mâncare de peşte. Freud nu e sfânt, nici preot. E doar un om care a trăit fără să facă umbră pământului. Ar fi bine să îi dăm atenţia cuvenită, fie şi cu scepticism - dar nu cu înfumurare tâmpă şi cu negare etc. etc.
*
Te rog să mă ierţi, frate, dar aş vrea să mă opresc aici. Azi am vorbit prea mult.
Doamne ajută!

Sa ma bag, sa nu ma bag... Iata cum apar mici provocari care... cine stie unde mai duc...
Despre Freud am auzit vorbindu-se de cand eram tinerel. Si cum tare mult imi mai placeau ratacirile legate de vise mai ales, citeam sporadic cate ceva, fara pretentii de studiu adancit si le luam drept invataturi de capatai, fiindca acest om era considerat o somitate in materie. Tarziu, mult mai tarziu, influentat de niste trimiteri directe, am cautat sa-l descopar cu adevarat pe Freud, in perceptia mea de acum. M-am straduit mult, dar in final am inteles ca de fapt... nu l-am inteles deloc. Ca om. Smerit? Oare. Nu doresc nici pe departe sa intru in polemica fiindca nu stapanesc deloc subiectul, si multe detalii semnificative le-am si uitat fiindca nu faceau parte din ceea ce mintea mea dorea sa retina. Stiu ca a fost o maaare victima a conjuncturilor si a obsesiilor bolnave. Stiindu-ma slab, incercam sa-mi studiez anumite reactii, anumite porniri, anumite limite, prin prisma teoriilor lui, si chiar voiam sa-i pot da dreptate, fiindca nu eram pornit in vreun fel impotriva studiilor lui. Si totusi de cele mai multe ori mi se pareau atat de aberante incat parca eram un copil care l-a surprins pe Mos Craciun pe plaja!... Repet, asta cu mintea mea de-acum, cand viata si intamplarile ei au un sens prin fiinta dumnezeirii din noi, sau prin lipsa acestei dumnezeiri de care ne indepartam, nu fara ajutorul implicit al vrajmasului. De aceea spun ca nu l-am inteles ca om. Omul care nu-si percepe dumnezeirea, isi cladeste toata argumentatia pe NIMIC, iar la prima boare de Adevar, totul se naruie ca o superba sfera de papadie peste care trecut un iepuras jucaus...
Iarta-ma frate Cezar. Cu siguranta nici nu trebuia sa ma bag in discutie si tare ma tem ca va trebui sa reiau personajul Freud in vizor, ca sa-mi revizuiesc acele pareri care atunci l-au scos definitiv din fruntea celor care trebuiesc luati in serios!...

[Igor_Paslusnik]

În prealabil postat de Mosh-Neagu

Iarta-ma frate Cezar. Cu siguranta nici nu trebuia sa ma bag in discutie si tare ma tem ca va trebui sa reiau personajul Freud in vizor, ca sa-mi revizuiesc acele pareri care atunci l-au scos definitiv din fruntea celor care trebuiesc luati in serios!...

Să nu faci asta, frate Neagu. În numele Domnului nostru Hristos, îţi cer, să nu-ţi pierzi timpul mântuirii tale cu Freud.

Sigmund Freud a fost un militant ateu, un frustrat sexual şi un afemeiat.

Dumnezeu să mă ierte că spun asta, dar asta am simţit, când l-am citit, când mi-am învăţat pentru admiterea la facultatea de psihologie, dar nu m-am mai prezentat la examen, am înţeles cât de tânăr e domeniul psihologiei şi foarte atacat de demoni şi nu merită să-mi pierd timpul cu aşa ceva...

Mai bine reia în vizor pe Sfinţii Părinţi, pe aceia pe care nu i-a citit încă frăţia voastră.

Cu iertare.

[Ioan_Cezar]

În prealabil postat de Igor_Paslusnik

Sigmund Freud a fost un militant ateu, un frustrat sexual şi un afemeiat.

Tu o zici!......
Dumnezeu să te aibă în paza Lui, Igor!
Să creşti mare, tinere, să creşti mare şi bun. Chiar foarte, foarte bun!
Iar eu să mă simt mângâiat că te-am întâlnit, cândva, când nu eram nici unul dintre noi chiar în Împărăţie, precum credeam...:)
Dar lucram la asta, nu-i aşa?.....:)

Doamne ajută, Igor, Doamne ajută!

[Ioan_Cezar]

În prealabil postat de Mosh-Neagu

Sa ma bag, sa nu ma bag... Iata cum apar mici provocari care... cine stie unde mai duc...
Despre Freud am auzit vorbindu-se de cand eram tinerel. Si cum tare mult imi mai placeau ratacirile legate de vise mai ales, citeam sporadic cate ceva, fara pretentii de studiu adancit si le luam drept invataturi de capatai, fiindca acest om era considerat o somitate in materie. Tarziu, mult mai tarziu, influentat de niste trimiteri directe, am cautat sa-l descopar cu adevarat pe Freud, in perceptia mea de acum. M-am straduit mult, dar in final am inteles ca de fapt... nu l-am inteles deloc. Ca om. Smerit? Oare. Nu doresc nici pe departe sa intru in polemica fiindca nu stapanesc deloc subiectul, si multe detalii semnificative le-am si uitat fiindca nu faceau parte din ceea ce mintea mea dorea sa retina. Stiu ca a fost o maaare victima a conjuncturilor si a obsesiilor bolnave. Stiindu-ma slab, incercam sa-mi studiez anumite reactii, anumite porniri, anumite limite, prin prisma teoriilor lui, si chiar voiam sa-i pot da dreptate, fiindca nu eram pornit in vreun fel impotriva studiilor lui. Si totusi de cele mai multe ori mi se pareau atat de aberante incat parca eram un copil care l-a surprins pe Mos Craciun pe plaja!... Repet, asta cu mintea mea de-acum, cand viata si intamplarile ei au un sens prin fiinta dumnezeirii din noi, sau prin lipsa acestei dumnezeiri de care ne indepartam, nu fara ajutorul implicit al vrajmasului. De aceea spun ca nu l-am inteles ca om. Omul care nu-si percepe dumnezeirea, isi cladeste toata argumentatia pe NIMIC, iar la prima boare de Adevar, totul se naruie ca o superba sfera de papadie peste care trecut un iepuras jucaus...
Iarta-ma frate Cezar. Cu siguranta nici nu trebuia sa ma bag in discutie si tare ma tem ca va trebui sa reiau personajul Freud in vizor, ca sa-mi revizuiesc acele pareri care atunci l-au scos definitiv din fruntea celor care trebuiesc luati in serios!...

Nu bârfi, frate Moşneag! Citeşte, cunoaşte, experiază! Cu Domnul în cuget, mereu - că altminteri e în van. Abia apoi opinează, ca să fie ziditor şi pentru alţii, precum ştiu/cred că îţi doreşti.
Eu nu sunt avocatul lui Freud.
Am insistat azi doar pentru a arăta, din nou, cât suntem de flecari. (în contextul oribilei şi nesfârşitei flecăreli pe seama Părintelui Arsenie Boca)
Să fiu iertat că am îndrăznit aceasta.
Pesemne, dracul m-a pus!

P.S. Azi îmi iau adio de la forum, probabil pentru totdeauna. Sunt învins, recunosc, de simţământul pregnant al zădărniciei. Mereu aceleaşi rutine, mereu acelaşi munte de ignoranţă tâmpă şi nesimţire. Mereu aceiaşi oameni care nu vor, cu nici un chip, să înveţe nimic. Nici de eram plătit în aur (vorba oii celei amatoare de bani) nu aş mai fi rămas. Nu merită.
Mă bucur, pe de altă parte, că îmi iau adio în convorbire cu un alt moşneag...:)
Deacum sunt, moshule, înfrăţit nu chiar cu şacalii şi cu struţii (n-avem în Bărăgan!) dar sigur cu mucegaiul, noroiul, ciulinii şi rugina. Şi, sigur, deh - cu reumatismul! (despre care Freud susţinea, competent cred eu, că se trage de la tristeţea dezamăgirilor în iubire - ca să vezi tărăşenie!...:)

[Mosh-Neagu]

În prealabil postat de Ioan_Cezar

Nu bârfi, frate Moşneag! Citeşte, cunoaşte, experiază! Cu Domnul în cuget, mereu - că altminteri e în van. Abia apoi opinează, ca să fie ziditor şi pentru alţii, precum ştiu/cred că îţi doreşti.
Eu nu sunt avocatul lui Freud.
Am insistat azi doar pentru a arăta, din nou, cât suntem de flecari. (în contextul oribilei şi nesfârşitei flecăreli pe seama Părintelui Arsenie Boca)
Să fiu iertat că am îndrăznit aceasta.
Pesemne, dracul m-a pus!

P.S. Azi îmi iau adio de la forum, probabil pentru totdeauna. Sunt învins, recunosc, de simţământul pregnant al zădărniciei. Mereu aceleaşi rutine, mereu acelaşi munte de ignoranţă tâmpă şi nesimţire. Mereu aceiaşi oameni care nu vor, cu nici un chip, să înveţe nimic. Nici de eram plătit în aur (vorba oii celei amatoare de bani) nu aş mai fi rămas. Nu merită.
Mă bucur, pe de altă parte, că îmi iau adio în convorbire cu un alt moşneag...:)
Deacum sunt, moshule, înfrăţit nu chiar cu şacalii şi cu struţii (n-avem în Bărăgan!) dar sigur cu mucegaiul, noroiul, ciulinii şi rugina. Şi, sigur, deh - cu reumatismul! (despre care Freud susţinea, competent cred eu, că se trage de la tristeţea dezamăgirilor în iubire - ca să vezi tărăşenie!...:)

Sa mimez o surpriza? S-o iau ca pe-o hotarare inteleapta? S-o consider o alta hotarare "la nervi", asa cum ai mai luat si altadata? Frate Cezar, stii prea bine, omul are toata libertatea sa faca cum doreste. Tu daca asta iti doresti, ma intreb asa tamp cum bine-zici (sunt atat de amuzat de reactia ta incat sa nu crezi o clipa ca limbajul tau m-a tulburat in vreun fel) un om ca tine de ce procedeaza astfel? Tu in perceptia multora de pe forum, esti cu adevarat cineva. De ce alegi sa vorbesti despre plecare, despre adio, despre dezamagiri si tot asa? De ce tu, frate Cezar? De ce lasi loc "tampilor" sa-ti vada slabiciunile. Oricare dintre noi are o scuza sa faca asta, dar tu care ne vorbesti mereu din cealalta pozitie a "catedrei", tu care studiezi personajul pe toate partile si pui rapid un diagnostic mai mult sau mai putin sumbru, cum de de dezici?
Iarta-ma, te rog. Nu stiu de ce, dar cu tine am tendinta sa vorbesc altfel, nu fiindca nu-mi pasa daca te doare sau nu, ci dimpotriva. Desi nu ne-am cunoscut niciodata si desi nu cred nici pe departe ca sentimentul e reciproc, de o buna bucata de vreme te-am simtit in sufletul meu foarte aproape, ca pe un adevarat prieten si numai fiindca n-ai avut niciodata ocazia sa-mi dovedesti (sau infirmi), nu inseamna pentru mine absolut nimic. De aceea imi permit sa-ti vorbesc asa cum iti vorbesc, chiar daca-ti mai spun si prostii...
Nu incerc sa "barfesc", iar daca vrei sa ma pui la colt, striga tare, frate, daca-ti face bine, ca mie mi-e tot una. Dar ignori cel mai esential lucru, frate: Pe toate le primim cu un scop! Iar daca toate au un scop, unde incape dezamagirea asta, ca eu nu pricep? Dezamagire fata de cine? Fata de cei care nu vor sau nu pot sa se schimbe dupa cum ne-am dori noi? Vai, noua, ca in acest caz nu ne deosebim deloc de ei. Vrei sa intorci tu cursul Dunarii? Vrei sa pui tu stavila ispitirilor celorlalti, pe care Insusi bunul Dumnezeu le ingaduie cu un rost? Daca pleci ca un invins, ai pierdut nu numai in fata noastra, ca noi oricum nu contam.Ai pierdut in fata lui Dumnezeu. Daca pleci ca o retragere in contemplatie asa cum au facut atatia pana acum si care ori ne-au anuntat discret si frumos: "Ramas-bun, fratilor si sa dea Dumnezeu sa ne intalnim in Rai!", ori ne-am pomenit ca nu mai scriu sau ca nu mai figureaza ca useri... Nu stiu cum ar trebui procedat de fapt, dar eu cred ca daca ma voi decide sa plec, n-as face-o sub forma asta fiindca nu trebuie sa se simta nimeni vinovat de plecarea mea!... Si de ce as crede eu ca ar trebui sa-i pese cuiva sau ca mi-ar simti lipsa, sau ca eu as fi avut un rost si un rol esential in mantuirea altora? Toti suntem usor de inlocuit, si oricat am plange dupa cineva, Dumnezeu va umple imediat golul ramas, daca avem certitudinea ca ramane cu adevarat "un gol"!
Iarta-ma, frate Cezar. Nadajduiesc sa intelegi tonul mesajului si sa nu te fi necajit prea tare. Cat despre Freud. Astazi, acum, poti sa spui ce vrei. Dar daca consider ca am un motiv serios sa-l recitesc, (sa ma fereasca Dumnezeu, fiindca cel putin deocamdata nu e cazul) am deja curajul sa-ti spun dupa acum ca ti-l fac tocana de legume! Dar reiau concluzia din seara trecuta: "Cui bono"? Sa vorbim de sfinti, nu de... Freud!

[Ioan_Cezar]

În prealabil postat de Mosh-Neagu

Desi nu ne-am cunoscut niciodata si desi nu cred nici pe departe ca sentimentul e reciproc, de o buna bucata de vreme te-am simtit in sufletul meu foarte aproape, ca pe un adevarat prieten

Pentru că te-ai smerit, moldovene, pentru că te-ai smerit! Şi pentru că ne-am tras la duhul Essex-ului, pesemne...:)
Şi eu te-am simţit, astfel, mult mai aproape.
Să te aibă Domnul în paza Lui, frate drag!...:)
Şi să mă ierţi, precum eu te-am iertat, demult, pentru micile nimicuri datorate, în fapt, marelui nimic din mine.
Doamne ajută, frate, Doamne ajută!

[DragosP]

În prealabil postat de Ioan_Cezar

P.S. Azi îmi iau adio de la forum, probabil pentru totdeauna. Sunt învins, recunosc, de simţământul pregnant al zădărniciei. Mereu aceleaşi rutine, mereu acelaşi munte de ignoranţă tâmpă şi nesimţire. Mereu aceiaşi oameni care nu vor, cu nici un chip, să înveţe nimic. Nici de eram plătit în aur (vorba oii celei amatoare de bani) nu aş mai fi rămas. Nu merită.
Mă bucur, pe de altă parte, că îmi iau adio în convorbire cu un alt moşneag...:)
Deacum sunt, moshule, înfrăţit nu chiar cu şacalii şi cu struţii (n-avem în Bărăgan!) dar sigur cu mucegaiul, noroiul, ciulinii şi rugina. Şi, sigur, deh - cu reumatismul! (despre care Freud susţinea, competent cred eu, că se trage de la tristeţea dezamăgirilor în iubire - ca să vezi tărăşenie!...:)

Cam dură decizia ta, dragul meu.

[Ioan_Cezar]

În prealabil postat de DragosP

Cam dură decizia ta, dragul meu.

Da. Şi aşa voiesc să rămână.
Nu e nevoie să mai dezbatem, dragul meu frate mai mare şi mai înţelept. Şi curat.
Ai grijă de tine!
Doamne ajută, Dragoş, Doamne ajută!

[AlinB]

În prealabil postat de DragosP

Cam dură decizia ta, dragul meu.

Ba foarte corecta si foarte corect ce zice.
Desi cam voalat.

Din perspectiva mea, esti printre persoanele care ar fi trebuit sa realizeze asta.

Dar poate prea mult zacutul pe aici te facu sa pierzi nitel simtul realitatii.

[tabitha]

În prealabil postat de Ioan_Cezar

P.S. Azi îmi iau adio de la forum, probabil pentru totdeauna.

Păcat că pleci supărat. Dar probabil că este un cumul de factori, nu numai forumul.

reumatismul! (despre care Freud susţinea, competent cred eu, că se trage de la tristeţea dezamăgirilor în iubire - ca să vezi tărăşenie!...:)

Hmm. N-ai cumva o listă cu "corespondente" din astea?