Dumnezeu, Patrie, Famile

[GMihai]

În prealabil postat de Igor_Paslusnik

Teatru ieftin, Mihai !

Faci teatru ieftin.

Emiliane, tomosul de canonizare mmi se pare a fi scris într-un limbaj destul de simplu. Totuşi, pentru că văd că te încăpăţânezi să nu vezi evidenţa, voi încerca să simplific şi mai mult. Deci:

Prin asemenea fapte virtuoase a strălucit dreptcredinciosul Voievod Ştefan cel Mare, care a cârmuit Ţara Moldovei 47 de ani, înarmat cu platoşa credinţei în Dumnezeu, cu cea a postului şi rugăciunii şi cu multe fapte ale dragostei creştine închinate Bisericii şi poporului său; a zidit un foarte mare număr de biserici şi mânăstiri, înzestrându-le cu cele necesare sfintelor slujbe, ca un purtător de biruinţă a luptat cu preţul vieţii sale până la jertfelnicie pentru apărarea hotarelor ţării şi a credinţei strămoşeşti fiind numit apărător al creştinătăţii, a miluit pe săraci şi a răsplătit pe luptătorii oşteni, a arătat îndurare şi pe cei greşiţi i-a îndreptat.

Avem deci, în primul rând, o referire la FAPTE VIRTUOASE, FAPTE ALE DRAGOSTEI CREŞTINE ÎNCHINATE BISERICII ŞI POPORULUI SĂU.

Şi urmează enumerarea acestor fapte virtuoase, ale dragostei creştine închinate Bisericii şi poporului. Iar în această enumerare găsim, printre altele: ca un purtător de biruinţă a luptat cu preţul vieţii sale până la jertfelnicie pentru apărarea hotarelor ţării şi a credinţei strămoşeşti fiind numit apărător al creştinătăţii

Deci a luptat, până la jertfelnicie, cu preţul vieţii (pentru că ştim că moartea i s-a tras de la o rană primită în război), pentru apărarea hotarelor ţării şi a credinţei strămoşeşti.

Ca să rezumăm, Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române arată că a lupta pentru apărarea hotarelor ţării şi a credinţei strămoşeşti este o faptă virtuoasă, de dragoste creştină, închinată Bisericii şi poporului.

Dacă tu ai o altă părere, e dreptul tău, dar măcar recunoaşte că eşti în răspăr cu Biserica. Nu te mai da ortodox. Când mă gândesc la cei autointitulaţi creştini, care susţin sus şi tare că un creştin n-are voie să ia arma în mână, primii care îmi vin în minte sunt Martorii lui Iehova.

[Igor_Paslusnik]

În prealabil postat de GMihai

Avem deci, în primul rând, o referire la FAPTE VIRTUOASE, FAPTE ALE DRAGOSTEI CREŞTINE ÎNCHINATE BISERICII ŞI POPORULUI SĂU.

Exact, Marian, acele fapte, le-am amintit şi eu, dar probabil nu ai citit tot, sau nu ai fost atent.

În prealabil postat de GMihai

Şi urmează enumerarea acestor fapte virtuoase, ale dragostei creştine închinate Bisericii şi poporului. Iar în această enumerare găsim, printre altele: ca un purtător de biruinţă a luptat cu preţul vieţii sale până la jertfelnicie pentru apărarea hotarelor ţării şi a credinţei strămoşeşti fiind numit apărător al creştinătăţii

nu, astea sunt fapte de ruşine, că a ucis alţi oameni. nu pentru asta a fost canonizat.

În prealabil postat de GMihai

Deci a luptat, până la jertfelnicie, cu preţul vieţii (pentru că ştim că moartea i s-a tras de la o rană primită în război), pentru apărarea hotarelor ţării şi a credinţei strămoşeşti.

Da, dar şi "sfânta" inchiziţie a luptat cu însăşi poporul ei, şi i-a torturat şi a ucis sute de mii, care nu acceptau să devină franco-latini.
Dar blestemata inchiziţie, nu a făcut faptele de pocăinţă, pe care le-a făcut Sfântul Ştefan cel Mare, după crimele abominabile ale lui.

În prealabil postat de GMihai

Ca să rezumăm, Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române arată că a lupta pentru apărarea hotarelor ţării şi a credinţei strămoşeşti este o faptă virtuoasă, de dragoste creştină, închinată Bisericii şi poporului.

Am spus deja, nu pentru asta era canonizat, e doar deducţia ta logică şi greşită, că pentru crimele lui a fost canonizat. Eşti în adâncă înşelare.
Ci pentru pocăinţa lui, şi zidirea unei Biserici sau a unei Mănăstiri, ca Dumnezeu să-l ierte pentru crimele sale. Asta e una din acele fapte virtuase. Dar şi faptul că în ultimii ani de viaţa, nu a mai curvit, nu a mai ucis şi nu a mai băut, ci s-a vindecat, s-a despătimit şi s-a luminat, în întreaga conştiinţa sa.

În prealabil postat de GMihai

Dacă tu ai o altă părere, e dreptul tău, dar măcar recunoaşte că eşti în răspăr cu Biserica. Nu te mai da ortodox. Când mă gândesc la cei autointitulaţi creştini, care susţin sus şi tare că un creştin n-are voie să ia arma în mână, primii care îmi vin în minte sunt Martorii lui Iehova.

N-am cum pot fi în răspăr cu Biserica. Am mărturisit Adevărul.
Nici Biserica nu îndeamnă la crime. Ştie şi Biserica zecile de versete care osândesc omorul altor oameni, sub indiferent ce motiv, mai ales în Noul Testament, faptul că are o relaţie bună cu armata, e tocmai, ca să-i ajute să înţeleagă că nu fac bine fiind în postura de a ucide alţi oameni. Dar statul nu lasă Biserica să abolească, să desfiinţeze armata. Şi cum cele ale cezarului sunt a lui şi cele ale lui Hristos, ale lui Hristos, Biserica e datoare să adune fiii ei, să-i înveţe binele, să-i ferească de rău şi mai departe face ce crede de cuviinţa pentru a sa mântuire.

E limpede.

[GMihai]

În prealabil postat de Igor_Paslusnik

nu, astea sunt fapte de ruşine, că a ucis alţi oameni. nu pentru asta a fost canonizat.

Emiliane, cum să fie fapte de ruşine, când în tomos sunt descrise drept fapte virtuoase. Tu nu ştii să citeşti româneşte, nu vrei să vezi, sau vezi şi încerci să îţi baţi joc de noi ?!!!

Pe de altă parte, ia citeşte aici, iehovistule:

Rânduiala binecuvântării ostaşilor şi a armelor la vreme de apărare a Patriei

Se face mai întâi sfinţirea cea mică a apei.



Apoi arhiereul îmbrăcat cu epitrahilul, omoforul mic şi cu camilafca, sau preotul cu epitrahilul şi cu sfita, tămâind, face începutul obişnuit:

Binecuvântat este Dumnezeul nostru…, Împărate ceresc…, Sfinte Dumnezeule…, Preasfântă Treime…, Tatăl nostru…, Că a Ta este Împărăţia…, Doamne miluieşte… (de 12 ori), Slavă…, Şi acum…, Veniţi să ne închinăm… (de 3 ori) şi



PSALMUL 34

Judecă, Doamne, pe cei ce‑mi fac mie strâmbătate; luptă împotriva celor ce se luptă cu mine. Apucă arma şi pavăza şi scoală‑Te întru ajutorul meu. Scoate sabia şi închide calea celor ce mă prigonesc; spune sufletului meu: Mântuirea ta sunt eu. Să fie ruşinaţi şi înfruntaţi cei ce caută sufletul meu; să se întoarcă înapoi şi să se ruşineze cei ce gândesc rău de mine. Să fie calea lor întuneric şi alunecare, şi îngerul Domnului să‑i prigonească. Că în zadar au ascuns de mine groapa laţului lor, în deşert au ocărât sufletul meu. Să vină asupra lor laţul pe care nu‑l cunosc, şi cursa pe care au ascuns‑o să‑i prindă pe ei; şi chiar în laţul lor să cadă. Iar sufletul meu să se bucure de Domnul, să se veselească de mântuirea Lui. Toate oasele mele vor zice: Doamne, cine este asemenea Ţie? Cel ce izbăveşte pe cel slab din mâna celor mai tari decât el, şi pe sărac şi pe sărman de cei ce‑l jefuiesc pe el. S‑au sculat martori nedrepţi şi de cele ce nu ştiam m‑au întrebat. Răsplătit‑au mie rele pentru bune, şi au vlăguit sufletul meu. Iar eu, când mă supărau ei, m‑am îmbrăcat cu sac şi am smerit cu post sufletul meu şi rugăciunea mea în sânul meu se va întoarce. Ca şi cu un vecin, ca şi cu un frate al nostru, aşa de bine m‑am purtat; ca şi cum aş fi jelit şi m‑aş fi întristat, aşa m‑am smerit. Dar împotriva mea s‑au veselit şi s‑au adunat; adunatu‑s‑au împotriva mea cu bătăi şi n‑am ştiut; risipiţi au fost şi nu s‑au căit. M‑au ispitit, cu batjocură m‑au batjocorit, au scrâşnit împotriva mea cu dinţii lor. Doamne, când vei vedea? întoarce sufletul meu de la fapta lor cea rea; de la lei, viaţa mea. Lăuda‑Te‑voi, Doamne, în adunare mare, întru popor numeros Te voi lăuda. Să nu se bucure de mine cei ce mă duşmănesc pe nedrept, cei ce mă urăsc în zadar şi fac semn cu ochii. Că mie de pace îmi grăiau, şi asupra mea vicleşuguri gândeau. Lărgitu‑şi‑au împotriva mea gura lor; zis‑au: bine, bine, văzut‑au ochii noştri. Văzut‑ai, Doamne, să nu taci; Doamne, nu Te depărta de la mine. Scoală‑Te, Doamne, şi ia aminte spre judecata mea, Dumnezeul meu şi Domnul meu, spre pricina mea. Judecă‑mă după dreptatea Ta, Doamne, Dumnezeul meu, şi să nu se bucure de mine. Să nu zică întru inimile lor: Bine, bine, sufletului nostru; nici să zică: L‑am înghiţit pe el. Să fie ruşinaţi şi înfruntaţi deodată cei ce se bucură de necazurile mele; să se îmbrace cu ruşine şi ocară cei ce se laudă împotriva mea. Să se bucure şi să se veselească cei ce voiesc dreptatea mea, şi să spună pururea: Slăvit să fie Domnul, Cel ce voieşte pacea robului Său. Şi limba mea va grăi dreptatea Ta, în toată ziua, lauda Ta.



Diaconul: Domnului să ne rugăm.

Arhiereul sau preotul citeşte această



Rugăciune

(letrină două rânduri) Doamne, Dumnezeul nostru, Dumnezeul oştirilor, Cel puternic şi tare în războaie, Care de mult ai dăruit putere preaminunată robului Tău David, spre biruirea potrivnicului hulitor Goliat, Tu şi acum cu milostivire primeşte rugăciunile noastre cele umilite şi trimite binecuvântarea Ta asupra ostaşilor şi armelor acestora; şi dă putere şi tărie robilor Tăi acestora, care doresc a le purta spre întărirea şi apărarea ţării şi a Bisericii Tale celei sfinte, a orfanilor şi a văduvelor; şi fă‑i cu ele înspăimântători şi înfricoşători la toată întrarmarea vrăjmaşilor, şi totdeauna îi arată purtători de biruinţă spre slava Ta. Că Tu eşti tăria şi întărirea noastră şi Ţie slavă înălţăm, Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh, acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.



Rugăciune pentru autoritatea de stat şi pentru oastea ţării în timp de războaie şi de nelinişte

Făcută de Calist, patriarhul Constantinopolului.

Domnului să ne rugăm.

(letrină două rânduri) Doamne, Dumnezeul nostru, Care întru înţelepciune ai făcut toate numai cu cuvântul şi le‑ai adus din nefiinţă în fiinţă, şi într‑un tot le‑ai adunat şi le‑ai unit cu puterea şi cu lucrarea Ta cea negrăită, Ţie toate‑Ţi sunt cu putinţă, şi nimic cu neputinţă; pentru aceea întocmind şi unind vremurile şi anii şi anotimpurile cu porunca Ta, ai împodobit ceea ce se arată şi se vede; Care ai întins cerul şi l‑ai împodobit ca şi pe cortul cel făcut de Moise, şi mulţimea cea nenumărată a neamului evreilor ai aşezat‑o în rânduială şi înţelegere, şi cu dreapta Ta şi braţul Tău cel tare ai rânduit pe Moise cârmuitor poporului, căruia dându‑i o singură stăpânire l‑ai păzit nevătămat sub acoperământul şi sub mâna Ta cea tare; Cel ce ai aşezat soarele spre a lumina în timpul zilei şi luna spre a îndruma în timpul nopţii; Cel ce, prin rânduiala Ta cea de nepătruns, ai aşezat mulţimea stelelor cele dese pe cer şi le‑ai pus în mişcare neîntreruptă şi cu porunca Ta le‑ai orânduit să păstreze calea hotărâtă lor, ca să nu ne vatăme pe noi şi întreaga fire, ci să se mişte cu alergare repede şi cu mişcare fără încetinire, după planul Tău; Cel ce pământul care l‑a început nu se vedea şi era ascuns l‑ai făcut să fie, după aceea l‑ai adus la lumină şi l‑ai prefăcut în podoabă pentru neamul omenesc; Care odinioară cu puterea Ta cea dumnezeiască ai venit în ajutor lui Avraam şi ai supus lui pe duşmanii lui; Care ai făcut puternic pe Ghedeon şi ai frânt şi nimicit cu totul pe potrivnicii lui; Cel ce ai dat putere împăratului şi proorocului David împotriva uriaşului Goliat şi cu totul l‑ai strivit pe acesta; Cel ce prin robul Tău Moise ai slobozit neamul evreiesc din robia cea amară, şi cu puterea Ta cea nebiruită şi cu mâna Ta cea tare ai afundat pe faraon cu toată oastea lui şi l‑ai aruncat în adâncul mării; apoi ai arătat stâlp de foc călăuzitor evreilor, ca să nu se împiedice paşii lor, însuţi şi acum, Sfinte împărate al slavei, trimite din locaşul Tău cel sfânt şi de la tronul slavei împărăţiei Tale, stâlp luminos şi strălucitor spre călăuzire împotriva vrăjmaşilor văzuţi şi nevăzuţi, şi biruinţă asupra vrăjmaşilor dăruieşte poporului nostru. Întăreşte‑l pe dânsul şi pe toţi ostaşii cu mâna Ta cea dreaptă. Dă‑i lui viaţă paşnică, netulburată şi ferită de orice răzvrătire şi război lăuntric. Aşa, Doamne Dumnezeule al milei, auzi‑mă pe mine umilitul şi nevrednicul robul Tău, în ceasul acesta, şi întăreşte‑l pe dânsul cu puterea Ta cea nebiruită şi neînfrântă. Iar pe ostaşii noştri fă‑i puternici pretutindeni şi împrăştie duşmanii şi răzvrătirile ce se ridică asupra lor. Uneşte tot poporul într‑un gând şi în dreaptă ascultare faţă de conducătorii lui. Dăruieşte poporului nostru pace adâncă şi netulburată pe pământ, pe mare şi în aer, şi‑i înlesneşte toate cele de folos. Ca înfrângând întâmplătoarele războaie şi tulburări, cu o gură şi cu o inimă să Te slăvim pe Tine, Dumnezeul minunilor, că Tu eşti împăratul păcii şi Mântuitorul sufletelor noastre şi Ţie slavă înălţăm, Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh, acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.

După aceea, luând apă sfinţită, preotul stropeşte armele, zicând:

Binecuvântarea lui Dumnezeu, Celui slăvit în Sfânta Treime, a Tatălui şi a Fiului şi a Sfântului Duh, prin stropirea cu această apă sfinţită, să se pogoare şi să fie asupra armelor acestora, şi asupra celor care le vor purta, spre păzirea şi apărarea adevărului lui Hristos. Amin.



Şi stropind şi pe ostaşi, zice:

Îmbărbătaţi‑vă şi să se întărească inimile voastre, ca să biruiţi pe vrăjmaşii voştri, având nădejde în Domnul, în numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh. Amin.



Şi, dându‑le să sărute cinstita cruce, face obişnuitul sfârşit al zilei.

[AlinB]

Am vazut-o si pe asta, invata un catolic pe un "ortodox" care se crede cel mai ortodox de pe aici, despre canonizarea Sf. Stefal cel Mare si despre randuielile bisericii :)

[GMihai]

Dar nu-i o chestiune confesională, ci una de minim bun simţ. Modul în care el se uită la un text scurt şi concis în care scrie "X este alb" şi se oţărăşte la noi, pretinzând că scrie "X este negru" este halucinant.

Mi se pare incredibil, nu că unii oameni pot să mintă de îngheaţă apele. Văd din ăştia, în exerciţiul profesiei, aproape zilnic. Ceea ce e fascinant este individul care minte în faţa evidenţei. Cu paharul gol în mână, ţi-l arată şi spune: E plin !!!

Am mai avut o experienţă de genul ăsta; o persoană îmi datora nişte bani. După ce a trecut termenul de plată, l-am sunat să întreb de soarta banilor. Mi-a răspuns, foarte senin, că a plătit: să verific în cont. Deşi mai verificasem, am zis, oi fi greşit... am verificat dn nou. Nimic.

L-am sunat din nou, după vreo două zile, şi i-am amintit că trebuie să plătească. Mi-a replicat din nou că a făcut transferul bancar. I-am spus că în cont nu apare nimic. La momentul ăsta ştiam deja, inclusiv din alte surse, că minte şi că nu mai vrea să plătească.

Am mai aşteptat vreo două zile, după care am scos un extras de cont şi m-am prezentat la el la birou. L-am interpelat politicos, şi la un moment dat i-am amintit de bani. A spus din nou, cu toată convingerea, că a plătit. I-am spus, la mine în cont nu a intrat niciun ban. Ba nu, nu se poate, el a plătit. În momentul ăsta am scos pe masă extrasul, şi tot politicos, i-am spus uite, nu mă îndoiesc că ai făcut transferul, dar în contul meu banii n-au intrat. Să mergem la bancă să reclamăm.

Eram de acuma sincer curios până unde va întinde minciuna. În mod incredibil, omul a spus, uite, îţi arăt pe calculator, pe online-banking. Omul se conectează, apare pe ecran lista cu tranzacţiile din zilele anterioare. Omul dă un scroll, repede, apoi îmi spune, triumfător: Ai văzut ? Ce să văd ? Transferul. Care transfer ? Îmi arată spre ecran. Spun: care anume, nu e niciun transfer cu numele meu. La care, exasperat, tipul spune, BINE, ATUNCI ÎŢI MAI PLĂTESC O DATĂ. Păi, spun, nu trebuie, dacă mi-ai plătit, arată-mi, dacă nu, plăteşte pentru prima dată. Până la urmă a plătit. Dar nu şi-a cerut scuze şi nu a recunoscut că a minţit.

[TINERI PENTRU ROMANIA]

PATRIOTISMUL

-I-

Războiul nu încetează niciodată. El e aplicarea în lumea omului a legii antagonismului care guvernează universul. Pacea nu e decât un război rece. Aceasta-i realitatea şi trebuie s-o acceptăm, dacă vrem să trăim. Formele de manifestare ale războiului sunt: lupta armată, discreditarea a tot ce permite unei Naţiuni să existe, cultivarea cultului plăcerii, răspândirea discordiei printre cetăţeni ş.a.m.d..

Prima îndatorire a unei Naţiuni e aşadar apărarea. Avem dreptul să luptăm cu orice agresor. Admiţând că agresorul suferă pierderi umane, vina e a lui. Asigurarea apărării presupune practicarea unor virtuţi sociale între care cea dintâi e patriotismul, dragostea de Patrie. Cine nu-şi iubeşte Patria
n-o apără.

-II-

Omul e o fiinţă socială şi datorită instinctelor sale superioare s-au format succesiv Familia, clanul, Naţiunea. Membrii acestor asocieri erau uniţi prin legături comune de sânge, de muncă, de credinţă şi de protecţie. Pentru a putea exista societăţile aveau însă nevoie de resursele unui teritoriu. Deveniţi sedentari oamenii au început să îndrăgească pământul care-i hrănea. Aşa a apărut ideea de Patrie.

Patria nu e doar o expresie geografică. Ea e totodată locul unde ne-am născut, Familia, prietenii şi Poporul din care facem parte. Ea aparţine deci ordinii morale.

Patria trebuie iubită şi cu bune şi cu rele. Ne iubim părinţii chiar dacă sunt aspri şi inflexibili. Ne iubim Patria, chiar dacă nu e încă aşa cum am dori-o.

-III-

Patriotismul e principala virtute a omului. Pe locuitorul unei Ţari libere această virtute îl va determina să susţină Statul. Pe locuitorul unei Ţări unde domneşte abuzul, corupţia şi sărăcia această virtute îl va face să reacţioneze împotriva înjosirii generale.

Patria ne e la fel de necesară ca Familia şi căminul pentru copil. Nu e firesc să avem pentru ea, ca pentru o mamă, dragoste şi recunoştinţă?

Tomescu Ionuţ (Tomi)

În prealabil postat de TINERI PENTRU ROMANIA

Războiul nu încetează niciodată. El e aplicarea în lumea omului a legii antagonismului care guvernează universul. Pacea nu e decât un război rece. Aceasta-i realitatea şi trebuie s-o acceptăm, dacă vrem să trăim.

Asta e realitatea, si trebuie sa o schimbam.

FTFY.

[Igor_Paslusnik]

În prealabil postat de TINERI PENTRU ROMANIA

PATRIOTISMUL IADULUI

MINCIUNI SATANISTE:

-I-
Războiul nu încetează niciodată. El e aplicarea în lumea omului a legii antagonismului care guvernează universul. Pacea nu e decât un război rece. Aceasta-i realitatea şi trebuie s-o acceptăm, dacă vrem să trăim. Formele de manifestare ale războiului sunt: lupta armată, discreditarea a tot ce permite unei Naţiuni să existe, cultivarea cultului plăcerii, răspândirea discordiei printre cetăţeni ş.a.m.d..
Prima îndatorire a unei Naţiuni e aşadar apărarea. Avem dreptul să luptăm cu orice agresor. Admiţând că agresorul suferă pierderi umane, vina e a lui. Asigurarea apărării presupune practicarea unor virtuţi sociale între care cea dintâi e patriotismul, dragostea de Patrie. Cine nu-şi iubeşte Patria n-o apără.

MINCIUNI SATANISTE:

-II-
Omul e o fiinţă socială şi datorită instinctelor sale superioare s-au format succesiv Familia, clanul, Naţiunea. Membrii acestor asocieri erau uniţi prin legături comune de sânge, de muncă, de credinţă şi de protecţie. Pentru a putea exista societăţile aveau însă nevoie de resursele unui teritoriu. Deveniţi sedentari oamenii au început să îndrăgească pământul care-i hrănea. Aşa a apărut ideea de Patrie.
Patria nu e doar o expresie geografică. Ea e totodată locul unde ne-am născut, Familia, prietenii şi Poporul din care facem parte. Ea aparţine deci ordinii morale.
Patria trebuie iubită şi cu bune şi cu rele. Ne iubim părinţii chiar dacă sunt aspri şi inflexibili. Ne iubim Patria, chiar dacă nu e încă aşa cum am dori-o.

MINCIUNI SATANISTE:

-III-
Patriotismul e principala virtute a omului. Pe locuitorul unei Ţari libere această virtute îl va determina să susţină Statul. Pe locuitorul unei Ţări unde domneşte abuzul, corupţia şi sărăcia această virtute îl va face să reacţioneze împotriva înjosirii generale.
Patria ne e la fel de necesară ca Familia şi căminul pentru copil. Nu e firesc să avem pentru ea, ca pentru o mamă, dragoste şi recunoştinţă?
Tomescu Ionuţ (Tomi)

OPORIŢI ACEST TOPIC SATANIST, ANTIHRISTIC.

Acest topic, este instigare la ură, la violenţă, la ucidere, la vărsare de sânge !

Anti-text satanist, pentru apărarea turmei lui Hristos:

PATRIOTISMUL ÎMPĂRĂŢIEI CERURILOR

-I-

Războiul pentru creştini nu există, decât cu demonii. Contra altui om, niciodată. El e aplicarea în lumea căzută pentru om, a legilor haosului demonic, prin care ei cred că guvernează universul. Pacea este dată de Hristos, tuturor ce o primesc de la Hristos. "Pace vă las vouă, pacea Mea o dau vouă, nu precum dă lumea vă dau Eu. Să nu se tulbure inima voastră, nici să se înfricoşeze." - Ioan 14, 27. Cine acceptă realitatea asta, viu va fi în vecii vecilor. Iar cine luptă cu omul, şi îl ucide, în loc să lupte cu demonii şi să-i biruiască, mort va fi în vecii vecilor. Formele de manifestare ale războiului sunt: lupta de apărare a virtuţiilor, biruirea patimilor, discreditarea a tot ce opreşte drumul spre Împărăţia Cerurilor, mărturisirea, dovedirea şi apărarea prin cuvânt a credinţei, răspândirea creştinismului, şi "făcători de pace, că aceia fiii lui Dumnezeu se vor chema". (Matei 5, 9)
Prima îndatorire a unui creştin, e aşadar iubirea. Trebuie să ne iubim duşmanii, ne învaţă Hristos şi pe orice agresor. Ştiind că viaţa veşnică este cu Hristos, ne învinovăţim dacă ne depărtăm de ea. Asigurarea şi mărturia iubirii lui Hristos, presupune a ne da şi viaţa pentru orice om, cea mai mare dragoste, conform Bibliei. Cine nu iubeşte pe Hristos, nu iubeşte pe oameni.

-II-

Omul este chemat la îndumnezeire, datorită credinţei creştine, a descoperit acel drum, format succesiv prin despătimire, luminare, îndumnezeire, în Familia lui Dumnezeu. Membrii se numesc fiii lui Dumnezeu, cetăţeni ai Împărăţiei Cerurilor, uniţi prin comuniunea Trupului şi Sângelui Domnului Hristos, credinţă, iubire, virtuţi. Deveniţi păcătoşi, oamenii au început să se depărteze de calea spre Raiul ce-i hrănea. Aşa a apărut căderea.
Patria, nu e doar Împărăţia Cerurilor, ea e locul unde ne-am născut, Familia lui Hristos, cu care suntem chemaţi să ne reunim, Poporul din care vom face parte, dacă ne mântuim. Ea ne este dată nouă spre moştenire, de Dumnezeu.
Împărăţia Cerurilor, nu are nimic rău în ea, nu are boli, suferinţe, nu are moarte, e veşnică şi minunată peste orice cuvânt. Îi iubim pe Sfinţi şi ei pe noi, şi ne dorim, chemaţi fiind, să fim ca ei.

-III-

Creştinismul e principala şi unica cale ce duce la Hristos. Cetăţenilor Împărăţiei Cerurilor, nimeni nu le poate lua libertatea, oriunde s-ar afla şi în orice formă s-ar încerca să le fie luată. Sunt susţinuţi de Împăratul Hristos, mereu. Pe creştinii ce vor să ajungă în Rai, se vor sili să facă tot posibilul să urce acolo, fără să le pese de patimile lumii acesteia decăzute, care se va sfârşi, ne spune Hristos.
Iubirea ne e la fel de necesară, ca credinţa pentru suflet şi trup. Nu e firesc să avem pentru ea, ca pentru o mamă, dragoste şi recunoştiinţă, pentru că ne dăruieşte Cerurile?

Igor Paslusnik (Ighi)

[cristiboss56]

Există o diferenţă între schizofrenia paranoidă şi tulburarea de personalitate paranoică. Tulburarea de personalitate paranoică nu este o formă de schizofrenie. Persoana care are doar o tulburare de personalitate nu are halucinaţii, ci doar o extremă suspiciune. Un schizofrenic paranoic are un sistem complex de idei bizare, care este, de obicei, organizat în jurul unor teme coerente care implică persecuţia sau conspiraţiile unor forţe puternice, secrete. Dacă schizofrenicul paranoic aude voci, ele se referă de obicei la această temă.

Un student a adus o carte poştală pe care o primise compania tatălui său la biroul sediului lor central. Era adresată "Preşedintelui – serviciului de personal şi capelanului" şi glăsuia, după cum urmează:
Domnilor:
Acceptaţi ca Mafia şi ruşii să spioneze copiii lipsiţi de apărare, pentru acte de incest, prostituţie, jaf, viol, sacrificiu şi puterea găştilor satanice? Pot fi oamenii puşi în maşina de tocat carne? Pot dealerii de droguri mafioţi să controleze dealerii de droguri din rândul copiilor? În ce constau solicitările false pentru asistenţa copiilor? Politicienii corupţi numesc judecători, predicatori şi medici corupţi? Poate Mafia prostituţiei să controleze oraşele noastre din New York, Chicago, etc.? De ce sunt folosite bandele de spioni ale prostituţiei în acordurile militare de jefuire a copiilor (civili) de către statul poliţienesc al “spionajului” mafiot militar? Sunt copiii obiective ale spionajului chirurgical pentru Mafia şi poliţia coruptă?

Asociaţiile fantastice, sugestia unei conspiraţii de anvergură, dorinţa nestăpânită de împărtășire a acestui adevăr tuturor sunt aspecte caracteristice ale proceselor de gândire ale unui schizofrenic paranoic.

În mod ironic, având în vedere bizareria simptomelor lor, schizofrenicii paranoici manifestă adesea puţine deficienţe în alte privinţe. Ei pot fi oameni inteligenţi. Deseori, ei pot funcţiona bine într-un loc de muncă. Prognosticul lor (perspectivele pentru viitor) este mai bun decât în cazul altor schizofrenici. Cu alte cuvinte, ei au o probabilitate mai mare de a se simţi mai bine şi de a-şi recâştiga capacitatea de a duce o viaţă independentă.

[Igor_Paslusnik]

În prealabil postat de GMihai

Emiliane, cum să fie fapte de ruşine, când în tomos sunt descrise drept fapte virtuoase. Tu nu ştii să citeşti româneşte, nu vrei să vezi, sau vezi şi încerci să îţi baţi joc de noi ?!!!

Pe de altă parte, ia citeşte aici, iehovistule:
[i]
Rânduiala binecuvântării ostaşilor şi a armelor la vreme de apărare a Patriei

Mariane, nu sunt eretic iehovist, sunt creştin, ortodox, singurii creştini ce mai există pe pământ.

În Biblie, Dumnezeu ne spune:

"Căci lupta noastră nu este împotriva trupului şi a sângelui, ci împotriva începătoriilor, împotriva stăpâniilor, împotriva stăpânitorilor întunericului acestui veac, împotriva duhurilor răutăţii, care sunt în văzduh." - Efeseni 6, 12.

Deci, vreau să cred că acei soldaţi, nu merg să ucidă alţi soldaţi, să se ucidă oamenii între ei. Nu. Biblia, Sfinţii Părinţi nu îndeamnă la aşa ceva.

Ci slujba se referă la cu totul altceva:

Orice creştin este soldat, ostaş al lui Hristos, deci oricărui creştin îi trebuie acea slujbă. Dar este ostaş împotriva duhurilor răutăţii. Lupta oricărui creştin, este pentru sufletul său, iar patria care trebuie apărată, este el însuşi, nu o bucată de pământ, ci însuşi trupul lui, care este "templu al Duhului Sfânt", şi însăţi sufletul lui, pentru care se luptă tot iadul, şi toţi demonii.

Ce război poartă creştinii? Războiul nevăzut. Ce arme au? Uite, ne spune Dumnezeu:

Efeseni 6, 13-19, spune:
13 Pentru aceea, luaţi toate armele lui Dumnezeu, ca să puteţi împotrivă în ziua cea rea, şi, toate biruindu-le, să rămâneţi în picioare.
14 Staţi deci tari, având mijlocul vostru încins cu adevărul şi îmbrăcându-vă cu platoşa dreptăţii,
15 Şi încălţaţi picioarele voastre, gata fiind pentru Evanghelia păcii.
16 În toate luaţi pavăza credinţei, cu care veţi putea să stingeţi toate săgeţile cele arzătoare ale vicleanului.
17 Luaţi şi coiful mântuirii şi sabia Duhului, care este cuvântul lui Dumnezeu.
18 Faceţi în toată vremea, în Duhul, tot felul de rugăciuni şi de cereri, şi întru aceasta priveghind cu toată stăruinţa şi rugăciunea pentru toţi sfinţii.
19 Rugaţi-vă şi pentru mine, ca să mi se dea mie cuvânt, când voi deschide gura mea, să fac cunoscută cu îndrăzneală taina Evangheliei,

E limpede? Nici întrun caz să omoare alţi oameni. Niciodată.

P.S.: Marian, la evenimentul cu omul care a vrut să te înşele de bani, nu îmi poţi imputa mie aşa ceva. Personal, nu mă abat de la Biblie şi de la Sfinţii Părinţi. Mi-e efectiv imposibil. Nu vreau sub nicio circumstanţă să te mint, să te înşel, nu vreau, fiindcă suntem învăţaţi să iubim, să fim nevinovaţi precum pruncii, să ne mântuim.

Îmi pare rău pentru evenimentul tău, în lupta ta pentru supravieţuire, şi trai decent, ca avocat, vezi şi auzi multe, nu este valabil însă în domeniul teologiei, unde lupta pentru cele materiale, dispare, la cei care cu adevărat doresc să înţeleagă şi să trăiască creştinismul. Materiale sunt banii, armata, armel, etc.

Teologia ca să o compar cu avocăţia, are paralele. Ca să fi un bun teolog, e ca şi cum eşti un bun avocat: trebuie să ştii cât mai bine Biblia, Sfinţii Părinţi, la fel cum un avocat, trebuie să ştie cât mai bine codul penal, codul civil, şi pe ce se mai axează. Cu cât ştii mai multe şi te raportezi la ele mai uşor şi mai rapid, cu atât eşti mai bun avocat. Cu cât cunoşti mai bine Biblia şi Sfinţii Părinţi, le trăieşt, leaplici, le vorbeşti, şi ţi le aminteşti mai repede, mai des, mai exact, mai limpede, spre slava lui Dumnezeu, în rugăciune, iubire, smerenie, virtuţi, cu atât eşti un mai bun teolog. Trebuie să fi cât mai bun, în ceea ce faci; eu L-am ales pe Dumnezeu în viaţa mea, tu ai ales calea cezarului.

Nu mă judeca pentru calea mea, cum nici eu nu te judec pentru calea ta. Nu vreau să te simţi jignit, spunându-ţi că, calea mea, sau a Teologie, este net mai luminată, mai bună, mai superioară decât calea ta. Este chiar cea mai bună cale a tuturor timpurilor.

Dar diferenţa între căile noastre, eu când te atac, vreau să te ajut, dovedind greşelile "dosarului", "bisericii" tale, ajutându-te. E oarecum firesc să te aperi, dar limita bunului simţ, morala şi etica, conştiinţa, te conduc la a vedea că "romano-catolicii" nu se pot mântui. Aici, Judecătorul, îţi va arăta, că legile, (Biblia) arată limpede, şi legile Lui, nu se schimbă niciodat, la fiecare 10 ani...

Mântuire îţi doresc.