Pastorala Sfantului Sinod - Hristos a devenit o persoana omeneasca ???

Asa incat sper ca s-a ajuns la concluzia normal a topicului, dupa cele postate de Delia: Hristos a fost si este si persoana omeneasca. Nu ma intereseaza ce argumente mai aduce Capy. Cumva, el vede fire umana cristica fiind o haina, un invelis, un vehicul pentru cea divina. El nu intelege ca nestorianismul si eutihismul sunt excat acelasi lucru, in oglinda: negarea subtila a Intruparii.
Ca sa ma exprim mai plastic: vazut dinspre noi, care nu suntem decart umani, Domnul e persoana omeneasca; doar fiind o persoana omeneasca putea sa manince, de exemplu pesti, paine si miere, sa bea vin si apa, sa doarma, sa predice, sa sufere, sa se roage sa se teama si sa moara. Cumva, Capy, euthie si altii ca ei Il vad pe Omul Iisus Hristos ca pe un actor, a carui suferinta si viata au fost asumate doar in scop strict de comunicare cu fiintel cazute , pe care El urma sa le mantuiasca. Sau sa zici ca o fire omneneasca non-personala a murit pe Cruce, cind e stiut ca nu exista, la fiintele inteligente/spirituale cel putin (Dumnezeu, ierarhia angelica/demonica, oameni) natura/fire/esenta/specie fara persoana, e ceva ce Eutihie ar fi invidiat.
Indiferent la ce discurtii se mai ajunge pe aici, eu nu mai intrui pe acest topic, de data asta pe bune, nici macar sa il citesc.
Pentru mine, Hristos a fost si este persoana omeneasca, pentru ca a fost si este Persoana Teandrica, din clipa intruparii.
Oricine orice ar zice, nu imi schimb punctul de vedere, si daca prin absurd ceilalti si l-ar schimba. Punct.

[cristirg]

În prealabil postat de Barsaumas

Hristos a fost si este si persoana omeneasca. Nu ma intereseaza ce argumente mai aduce Capy. Cumva, el vede fire umana cristica fiind o haina, un invelis, un vehicul pentru cea divina. El nu intelege ca nestorianismul si eutihismul sunt excat acelasi lucru, in oglinda: negarea subtila a Intruparii.
Ca sa ma exprim mai plastic: vazut dinspre noi, care nu suntem decart umani, Domnul e persoana omeneasca; doar fiind o persoana omeneasca putea sa manince, de exemplu pesti, paine si miere, sa bea vin si apa, sa doarma, sa predice, sa sufere, sa se roage sa se teama si sa moara. Cumva, Capy, euthie si altii ca ei Il vad pe Omul Iisus Hristos ca pe un actor, a carui suferinta si viata au fost asumate doar in scop strict de comunicare cu fiintel cazute , pe care El urma sa le mantuiasca. Sau sa zici ca o fire omneneasca non-personala a murit pe Cruce, cind e stiut ca nu exista, la fiintele inteligente/spirituale cel putin (Dumnezeu, ierarhia angelica/demonica, oameni) natura/fire/esenta/specie fara persoana, e ceva ce Eutihie ar fi invidiat.
Indiferent la ce discurtii se mai ajunge pe aici, eu nu mai intrui pe acest topic, de data asta pe bune, nici macar sa il citesc.
Pentru mine, Hristos a fost si este persoana omeneasca, pentru ca a fost si este Persoana Teandrica, din clipa intruparii.
Oricine orice ar zice, nu imi schimb punctul de vedere, si daca prin absurd ceilalti si l-ar schimba. Punct.

-" Nici pe cele omeneşti nu le-a lucrat în chip omenesc, căci n-a fost simplu om, şi nici pe cele dumnezeieşti ca simplu Dumnezeu, pentru că n-a fost simplu om, ci El a fost în acelaşi timp şi Dumnezeu şi om" Sf. Ioan Damaschin, Dogmatica, trad. pr. D. Fecioru, ed. Scripta, Bucureşti, 1993, pp. 136-137.

http://www.crestinortodox.ro/carti-o...ica-80088.html
"Cele doua firi sunt un singur Hristos; iar singurul Hristos este cele doua firi. Asadar este acelasi lucru cand spui: Hristos lucreaza potrivit fiecareia din cele doua firi ale Lui, si: fiecare din cele doua firi lucreaza in Hristos cu participarea celeilalte. Prin urmare firea dumnezeiasca participa corpului care lucreaza, prin faptul ca prin bunavointa vointei dumnezeiesti i se ingaduie sa sufere si sa faca cele ale Sale si prin faptul ca activitatea trupului este negresit mantuitoare.

Aceasta din urma nu este opera activitatii omenesti, ci a celei dumnezeiesti. Trupul participa la Dumnezeirea Cuvantului, care lucreaza, pentru ca savarseste lucrarile cele dumnezeiesti prin corp ca printr-un instrument si pentru ca unul este cel care lucreaza atat dumnezeieste cat si omeneste in acelasi timp.

Trebuie sa se stie ca sfanta Lui minte lucreaza lucrarile ei naturale, gandind si cunoscand, ca este mintea lui Dumnezeu si ca este adorata de toata faptura, amintindu-si de traiul si de patimile Sale de pe pamant. Participa la Dumnezeirea activa a Cuvantului, conduce si guverneaza totul, gandind, cunoscand si conducand nu ca minte simpla a unui om, ci ca una unita cu Dumnezeu dupa ipostasa si care este minte a lui Dumnezeu.

Prin urmare, termenul "activitate teandrica" arata aceasta, anume ca Dumnezeu s-a facut barbat, adica s-a inomenit si activitatea Lui omeneasca a fost dumnezeiasca, adica indumnezeita; activitatea Lui omeneasca n-a fost lipsita de activitatea Lui dumnezeiasca, iar activitatea Lui dumnezeiasca n-a fost lipsita de activitatea Lui omeneasca, ci fiecare este considerata impreuna cu cealalta. Felul acesta se numeste perifraza, anume cand cineva cuprinde printr-un singur cuvant doua lucruri. Dupa cum spunem ca este una atat arderea care taie, cat si taierea care arde a cutitului inrosit in foc; dar spunem ca alta lucrare este taierea si alta arderea, si ca arderea focului si taierea cutitului sunt activitatile unor firi deosebite, tot astfel si cand vorbim de o singura activitate teandrica a lui Hristos, intelegem pe cele doua activitati ale celor doua firi ale Lui, a Dumnezeirii Lui, activitatea dumnezeiasca, iar a omenirii Lui, activitatea omeneasca." din Dogmatica Sfantul Ioan Damaschin

[Ioan_Cezar]

http://www.crestinortodox.ro/carti-o...lui-80134.html

"Subiectul dumnezeiesc devine si subiect omenesc. Aceasta inseamna nu numai ca natura umana si-a gasit in Dumnezeu Cuvantul subzistenta ca umanitate generala, ci si ca a primit in Cuvantul si impreuna cu El modalitatea personala umana deosebita de alte persoane umane. Caci asa cum Fiul lui Dumnezeu e o persoana deosebita de celelalte persoane dumnezeiesti in dumnezeirea Sa, tot asa imprima si umanitatii asumate pe de o parte calitatea de Fiu al lui Dumnezeu, pe de alta, calitatea de ipostaziata sau personalizata deosebit de celelalte persoane umane.

Numai asa Fiul lui Dumnezeu prin intrupare a valorificat nu numai omul in general, ci oamenii ca persoane deosebite. Desigur natura umana fiind personalizata in Dumnezeu Cuvantul si purtand in cazul lui Hristos intiparirea Ipostasului sau Persoanei lui Dumnezeu Cuvantul, are o deschidere, o comprehensibilitate, cum nu au ceilalti oameni. Asa cum firea dumnezeiasca nu poate exista in concret decat in persoane deosebite, asa si firea omeneasca asumata in Ipostasul Cuvantului primeste caracterele personale deosebite de ale celorlalte persoane umane, formand in acelasi timp o unica persoana cu Dumnezeu Cuvantul."

[Ioan_Cezar]

http://www.crestinortodox.ro/carti-o...are-80144.html
"Crestinismul este personalist; el inseamna mantuirea persoanei umane prin Persoana suprema. El crede in valoarea netrecatoare a persoanei.
................
Daca in planul existentei omenesti trecatoare, numai relatia cu o alta persoana ne poate prilejui o anumita caldura a vietii, un anumit sens si temei ca sa traim, viata netrecatoare si sensul si temeiul deplin al ei nu ne pot veni decat din Persoana dumnezeiasca intrata in relatia directa cu noi, prin faptul ca S-a facut persoana omeneasca."


http://www.rasunetul.ro/cine-este-ii...os-ca-persoana
"Fiul lui Dumnezeu s-a unit în mod deplin cu umanitatea pe care şi-a asumat-o, adică a coborât la maximă apropiere de noi oamenii, deci nu mai este pentru noi un partener de dialog dintr-un alt plan, intrând aşadar în planul experienţei comune a oamenilor care cred în El, făcându-se Persoana firii omeneşti, desigur rămânând şi Persoana firii divine.
Subiectul dumnezeiesc devine şi subiect omenesc. Firea umană în Iisus Hristos, voinţa acestei firi, se supune voinţei dumnezeieşti a Lui, raţiunea firii umane este limitată de raţiunea dumnezeiască a Mântuitorului. Cele două firi constituie o unitate în Iisus Hristos, este o unitate personală sau ipostatică şi de aici vedem că Ipostasul lui Iisus Hristos este unul singur şi provine din voinţa Ipostasului ce există înainte, al Cuvântului. Ipostasul întrupat are două componente, natura dumnezeiască şi cea omenească a lui Iisus Hristos, acestea două fiind neamestecate şi nedespărţite, de aceea Mântuitorul vede şi face totul dumnezeieşte şi omeneşte în acelaşi timp unit şi neconfundat. Cele două firi ale lui Iisus Hristos, divină şi umană, sunt unite în El nedespărţit, neâmpărţit, neamestecat, neschimbat. Ipostasul este unul, iar cele două firi, divină şi umană, au unitate neconfundată în acest Ipostas, iar această unitate este desăvârşită. Firea omenească se îndumnezeieşte iar Cuvântul se umanizează."

[cristirg]

"Aşadar, chiar dacă a murit ca om, si chiar dacă Sfântul Lui suflet s-a despărţit de corpul Lui prea curat, totuşi Dumnezeirea nu s-a despărţit de cele două, adică de suflet si de corp, şi astfel nici unica ipostasă nu s-a despărţit în două ipostase.

Căci corpul si sufletul au avut de la început, în acelaşi timp, existenţa în ipostasa Cuvântului, si cu toate că în timpul morţii a fost despărţit sufletul de trup, totuşi fiecare a rămas, având existanţa în unica ipostasă a Cuvântului.

Astfel, unica ipostasă a Cuvântului a fost si ipostasa Cuvântului si a sufletului si a trupului. Niciodată, nici sufletul, nici corpul n-au avut o ipostasă proprie[persoana omeneasca], alta decât ipostasă Cuvântului. Ipostasa Cuvântului a fost totdeauna una şi niciodată două. Prin urmare, ipostasa lui Hristos este una totdeauna. Chiar dacă spaţial sufletul s-a despărţit de corp, ipostatic, însă, era unit prin Cuvânt."

"Ipostasa Cuvântului lui Dumnezeu înainte de întrupare a fost simplă, necompusă, necorporală, necreată; când s-a întrupat, însă, si a devenit ipostasa trupului, a ajuns compusă din Dumnezeirea pe care o avea întotdeauna, şi din trupul pe care l-a luat. Ipostasa are însuşirile celor două firi şi este cunoscută în două firi. Din această pricină aceeaşi unică ipostasa este necreată, în virtutea Dumnezeirii, şi creată, în virtutea omenirii, văzută si nevăzută. Altfel, suntem siliţi sau să împărţim pe unicul Hristos, dacă spunem două ipostase, sau să fie negată deosebirea firilor si să introducem schimbare şi amestecare."

[catalin2]

Am gasit exact ce invatatura este aceea pe care o spun Capy si cristirg. Nu este monofizism sau apolaniarism, este invatatura pe care o au bisericile necalcedoniene, miafizismul. http://ro.orthodoxwiki.org/Biserica_...8copt%C4%83%29
Miafizismul este o combinare intre monofizism si invatatura ortodoxa.
"Copţii mărturisesc că Domnul este perfect în divinitatea Sa şi că este perfect în umanitatea Sa, dar divinitatea şi umanitatea Sa erau erau unite într-o singură fire (natură) numită "firea Cuvântului întrupat,". Astfel, copţii mărturisesc două firi "umană" şi "divină" care sunt unite într-una singură "fără amestecare, fără confuzie şi fără stricăciune" (din declaraţia de credinţă de la sfârşitul Liturghiei copte). Aceste două firi "nu se separă nici o clipă sau nici cât o clipire de ochi" "
La fel ca pe forum, miafizitii (ca si monofizitii) ii acuza pe ortodocsi de nestorianism, din cauza ca ortodocsii marturisesc doua firi ar insemna ca sustin ca ar fi Doua Persoane.
Este exact ce spun Capy si crstirg, fara sa stie ca mai sunt si altii care spun acelasi lucru, de sute de ani.
Acum e clar ce sustine fiecare si in ce crede.

[catalin2]

Miafizitii sustin aceatsa invatatura pentru ca nu pot accepta ca Hristos este si Persoana umana si Persoana divina (asta inseamna doua firi, naturi), fara sa fie Doua Persoane. Ei spus ca Hristos este o fire compusa.