Împotriva EREZIILOR NEO-PROTESTANTE - Cuvântul al II-lea - ICOANELE

[Corinusha]

În prealabil postat de Igor_Paslusnik

[...]
Cred că te ţii de el, îl asculţi, îl iubeşti, îi simţi ajutorul, îi ceri rugăciunile, că doar ştii valoarea duhovnicului, dacă eşti ortodox, nu?
Asculţi de Biserică, dacă eşti ortodox, nu? Duhovnicul e glasul Bisericii către tine, dar deja ştii asta, nu?
Să mai dau versete? Simt că acum, nu are rost să dau versete.

[...]te încurajează duhovnicul, spre ce cărţi să citeşti, ce sfinţi, sau ce subiect, nu?
Că doar nu citeşti de capul tău, ce îţi vine, ce se mai năzare de pe internet.
Nu stai pe internet cu orele, pe youtube, facebook, sau alte "surse" de resurse, nu?
Şi mai ştii că nu toate sursele sunt credibile. Deci mântuitoare. Preţuieşti timpul dat ţie de Mântuitorul, nu?
Articolele fără autor şi fără bibliografie, scrise de anonimi, nu se citesc.
Iar cele care au bibliografie atee, iarăşi nu se citesc.
Asta, sunt convins că ştii deja.

Fiindcă ai duhovnic, ai dezlegare când să te sfinţeşti prin Sfintele lui Hristos Taine, să te împărtăşeşti, că doar nu te împărtăşeşti de capul tău, nu?
Că dacă facă aşa ceva, ai să te îmbolnăveşti, ştii deja!
Fiindcă eşti ortodox, mergi cu atâta râvnă la Sfintele Slujbe, la Sfânta Liturghie, îţi faci Sfântul Canon de rugăciune, rugăciunea fiind sfântă, ca orice virtute. Faptele sfinţeniei. Credinţa sfinţilor.

Iartă-mă, am fost puţin ironic.
Ţi-am arătat calea creştină, faţă de calea pe care eşti tu, care nu-i bună.
Sfintele Icoane, nu ai să le simţi niciodată, dacă nu practici credinţa.
Poţi doar să vorbeşti frumos sau urât, despre ele, dar nu le simţi câtă vreme nu înţelegi şi nu practici credinţa creştină, să fi oiţă, a Mântuitorului, care ascultă glasul Lui, şi Îl urmează, nu căpriţă, care nu ascultă.

Deci, serios? NU SE CITESC carti scrise de autori care nu-s crestini si ortodocsi pe de-asupra? Hai, serios?!
Adica daca vreu sa citesc ceva, imi intreb duhovnicul?! Adica atat de cretina sunt ca nu pot sa citesc e ma taie pe mine capul ca cine stie ce se intampla?!
Daca sta calea crestina, atunci, NU, multumesc... nu cand vin vorba de ce sa citesc sau nu... nu cand vine vorba de ce subiecte sa abordez in viata si ce subiecte NU. Ast e calea crestina? O cale care TE LIMITEAZA in ce ai voie sa studiezi sau nu, adica in aspecte ce nu ar trebui sa intereseze pe nimeni altcineva decat pe tine?

Sper din tot sufletul sa fi fost o gluma proasta asta cu cititul. Partea ce impartasania, o inteleg (mai putin aia cu imbolnavitul, dar treaca-mearga; vad rostul sa te impartasesti daca ai primit binecuvantarea preotului). Dar sper ca restul sa fi sot, pe bune, o gluma proasta...

În prealabil postat de Corinusha

Deci, serios? NU SE CITESC carti scrise de autori care nu-s crestini si ortodocsi pe de-asupra? Hai, serios?!
Adica daca vreu sa citesc ceva, imi intreb duhovnicul?! Adica atat de cretina sunt ca nu pot sa citesc e ma taie pe mine capul ca cine stie ce se intampla?!
Daca sta calea crestina, atunci, NU, multumesc... nu cand vin vorba de ce sa citesc sau nu... nu cand vine vorba de ce subiecte sa abordez in viata si ce subiecte NU. Ast e calea crestina? O cale care TE LIMITEAZA in ce ai voie sa studiezi sau nu, adica in aspecte ce nu ar trebui sa intereseze pe nimeni altcineva decat pe tine?

Sper din tot sufletul sa fi fost o gluma proasta asta cu cititul. Partea ce impartasania, o inteleg (mai putin aia cu imbolnavitul, dar treaca-mearga; vad rostul sa te impartasesti daca ai primit binecuvantarea preotului). Dar sper ca restul sa fi sot, pe bune, o gluma proasta...

Pai tu nu stii de asa-zisa a cincea porunca bisericeasca? "Sa nu cititi carti eretice". M-am stricat de ras citind asta. Un fel de narcisism ideologico-institutional la greu. Ca si cand tu i-ai zice sotului tau "Ba, daca privesti la o femeie cand vorbesti cu ea, te-a luat milvus!". Sau invers, cu corectiile de rigoare.
Oricum, vederile astea depasite, medievaliste, nu fac credinta inutila. Dimpotriva, evoluand in functie de modul in care poate fi adus Harul cel mai bine in sufletele oamenilor, ea isi rafineaza frumusetea si puterea. Asa ca gandeste-te bine, si nu parasi credinta in care te-ai nascut, doar pentru ca pe un forum dai de categoria "suntem soldati de termita, pocnim zidul cu capul, ca sa dam alarma". Ar avea si ortodoxia nevoie de un "vatican 2", dar, sa speram nu asa de modernist (destructiv si apostat) ca acela. Adica ma refer la Sinodul Panortodox de la anul, de care se leaga multe sperante, si nu toate ale suboamenilor cu sort si colan.

[Corinusha]

Thank God ca nu e o chestie care o impartasesc toti crestinii ortodocsi....

ma intreb, ce o zice lumea ca am citit 50 shades of grey, ca tot am vazut ca e blamata si controversata... e pana la urma o carte(ma rog, 3) din care tot m-am ales cu ceva, si anume, dragostea poate schimba un om, dar asta nu se scrie/zice nicaieri; lumea se concentreaza DOAR pe aspectele negative ale cartii(cartilor mai bine zis).

[Igor_Paslusnik]

În prealabil postat de Corinusha

Thank God ca nu e o chestie care o impartasesc toti crestinii ortodocsi....

ma intreb, ce o zice lumea ca am citit 50 shades of grey, ca tot am vazut ca e blamata si controversata... e pana la urma o carte(ma rog, 3) din care tot m-am ales cu ceva, si anume, dragostea poate schimba un om, dar asta nu se scrie/zice nicaieri; lumea se concentreaza DOAR pe aspectele negative ale cartii(cartilor mai bine zis).

Ei vezi, Corina? Că tot vorbeam despre "scop obscur, lugubru, sinistru, ascund cuvintele laicilor, profanilor, ce patimi şi unduiri ale gândirii, forme şi prăpastii sunt în scrierile lor", fără să ştiu ce ai citit, am simţit parcă, ceva nu era în regulă...

Umbrele Apostolilor când treceau peste bolnavi, se vindecau. Dar "umbrele lui grey", îmbolnăvesc, poate chiar ucid sufletul... Nu întâmplător e numele grey, adică gri, adică pe nicăieri, să nu aparţii nimănui, să nu ai un scop al binelui, şi 50, de ce nu 7, sau 9 sau 12, 14, poate, sau 72 ? Toate acestea sunt numere cu simbolistică creştine. Dar e chiar 50. Şi 5, e numărul simbolistic al morţii. Întâmplător? O legiune romană, trebuie să aibe minim 5000 de soldaţi. O legiune de draci, erau în posedatul din ţinutul gherghesenilor, în Biblie...
Unde ne sunt ochii duhovniceşti? Doamne miluieşte (de 12 de ori)

Da, spui foarte bine, toată lumea (de-ar fi aşa) se uită la aspectele negative ale cărţilor, că acele aspecte nu sunt bune. Fac rău. Indispun. Aduc frici şi temeri. Nu avem nevoie de ele. Nu ne înmulţesc nădejdea, credinţa şi dragostea. Nu ne putea mântui prin ele, nu? De aceea e bine să privim la ele, să le cunoaştem, nu să le practicăm, cum spune ereticul "fericit" Augustin, dar cunoscându-le, să le respingem, să le denigrăm, avem voie să le urâm, să luptăm împotriva lor.

Sigur că ştii cine se mântuie şi cine nu. Pentru că mântuirea nu e ceva care ţi se cuvine, nu e un drept, e ceva pentru care lupţi, te sileşti, spune Scriptura. Deci o obligaţie. Spre care mergi de bună voie. De ce? Fiindcă înţelegi şi îţi pasă. Te sileşti să fi în Biserică? Minunat. De ce? Pentru că cauţi stabilimentul, baza, înţelegi, lupţi, ştii ce-i erezia, şi Adevărul. Ştii limitele, ştii bucuriile, eşti în comuniune şi în duh cu sfinţii, viezi prin Hristos, vezi primejdiile, te lupţi pe cele 3 mari fronturi, ale războiului nevăzut, cu tine însuţi, cu lumea şi cu puterile întunericului...

Şi astfel, ştii şi simţi şi eşti sigur, de cine se mântuie şi cine nu. Cunoşti sigur ereziile şi Adevărul. Te bucuri de toate acestea. Atunci ai putere! Ai primit, ţi s-a dat putere. Puterea să ajuţi, să faci cunoscut pe Hristos, pe Sfinţii Lui, să zâmbeşti să se înţelegi... Mai departe e să menţii puterea şi să o înmulţeşti. Ai puterea să smulgi armele întunericului din mâinile lor, şi să le foloseşti împotriva lor. Acea putere, este harul. Cum îl obţii, cum îl menţii şi cum îl înmulţeşti, aici e prea mult de scris... Dar răspunsul e clar şi limpede, la Hristos, prin Sfinţii Lui, scrierile lor. Acea putere o primeşti, dacă o înţelegi, îi înţelegi utilitatea, şi dacă Dumnezeu vede că în inima ta, eşti complet dăruit Lui şi aproapelui tău. Fiindcă ăsta-i scopul harului. De a se dărui. De a se jertfi, răstigni. De a înmulţi iubirea...

Şi desigur, răspunsul vizual, e în Sfintele Icoane.
Iar despre dragostea care schimbă omul, de care vorbeşti şi spui că nu scrie/zice nicăieri... ei bine, Biblia! Cuvântul lui Dumnezeu, zice asta, la fiecare cuvânt din Biblie. Uită-te cu atenţie. Şi cu rugăciune. Ai să vezi. Dar mai ales, ai să simţi.

Oh, câte-aş mai vrea să-ţi spun... Iartă-mă. Luptă uşoară pe mai departe. Domnul să-ţi ajute...

Post uşor, iartă-mă...

M'a miscat cum poate scrie Igor, uneori.

În prealabil postat de Igor_Paslusnik

Umbrele Apostolilor când treceau peste bolnavi, se vindecau. Dar "umbrele lui grey", îmbolnăvesc, poate chiar ucid sufletul... Nu întâmplător e numele grey, adică gri, adică pe nicăieri, să nu aparţii nimănui, să nu ai un scop al binelui, şi 50, de ce nu 7, sau 9 sau 12, 14, poate, sau 72 ? Toate acestea sunt numere cu simbolistică creştine. Dar e chiar 50. Şi 5, e numărul simbolistic al morţii. Întâmplător? O legiune romană, trebuie să aibe minim 5000 de soldaţi. O legiune de draci, erau în posedatul din ţinutul gherghesenilor, în Biblie...
Unde ne sunt ochii duhovniceşti? Doamne miluieşte (de 12 de ori)

Ok, nici mie nu-mi place cartea, si filmul a fost oribil, dar ...WHAT...

Cred ca mergi un pic prea departe cu conspiratia... autoarea nu este mare intelectuala, a scis cartea initial ca un Twilight Fanfiction, si dupaia a schimbat numele personajelor din Bella si Edward in Anastasia si Grey. Interpretarile asta venite din burta nu sunt deloc de folos.

În prealabil postat de Corinusha

Daca sta calea crestina, atunci, NU, multumesc... nu cand vin vorba de ce sa citesc sau nu... nu cand vine vorba de ce subiecte sa abordez in viata si ce subiecte NU. Ast e calea crestina? O cale care TE LIMITEAZA in ce ai voie sa studiezi sau nu, adica in aspecte ce nu ar trebui sa intereseze pe nimeni altcineva decat pe tine?

Nu vad de ce te mira. Din punctul de vedere crestin al lui Igor, ar trebui sa ignori inclusiv manualele de stiinte, enciclopediile, orice material inafara de carti publicate de "ortodocsi"- chiar daca acestea au date gresite sau nu-, deoarece au bibliografii "ateiste" sau "eretice". In modul acesta, ramai cumintel la credinta ta, nu pui intrebari, si biserica (institutia) e fericita.

[DragosP]

Trebuie să ignori tot ceea ce-ţi omoară sufletul, comoara cea mai de preţ primită-n dar.

[Ioan_Cezar]

Da, frate Dragoş, prioritatea creştinului este mântuirea, iar pentru aceasta nu orice limbaj şi nu orice idei transmise prin anumite exprimări sunt folositoare. Diverse duhuri au diferite cuvinte. Domnul a transmis "cuvintele vieţii veşnice", cum spune Apostolul, iar nu orice alte vorbe.
În consecinţă, atât credinciosul care râvneşte la mântuire cât şi păstorul său duhovnicesc trag firesc la un anumit conţinut de informaţie şi mai ales de energie. Că nu orice fiţuică ori aşazisă operă conţin energia necreată a Dumnezeirii, aşadar Harul sfinţitor şi mântuitor.
În cărţi amestecate sunt tot felul de duhuri amestecate. Nu e deloc indiferent ce fel de seminţe dăm la moara minţii şi apoi a inimii. Una e făina din neghină, alta făina din bob de grâu curat!
E de ajuns că mintea noastră căzută are oricum tendinţa să prelucreze prost până şi cărţile sfinte.

Pe de altă parte, când creştinul citeşte un text din afara Bisericii (de pildă o carte de medicină sau de inginerie, una de poezie sau chiar de psihologie) el are grijă, s-ar cuveni, să nu ia drept învăţătură mântuitoare ceea ce acolo e clar că e doar informaţie terestră, mundană. Bună şi aceasta, dacă nu uităm scopurile ei reale şi dacă avem la noi lentila potrivită de lectură.

Omul e însă mereu influenţabil. Coruperea începe mai întâi în suflet, prin cuvinte, sunete şi alte senzaţii...
Cunoscînd că lesne omul apleacă urechea şi pune la inimă tot felul de mesaje străine şi potrivnice împlinirii sale în Hristos, Biserica a dezvoltat o anumită prudentă atitudine faţă de sursele mundane de informaţie şi energie. De aici o anumită prevedere programatică şi în unele cazuri o atitudine de selectivitate drastică. Adică, vorba Părintelui Rafail, faţă de dracul e bună o singură atitudine: dispreţ. Nu cârdăşie sau complacere, întrucât te corupe lesne, de nu eşti tare. Şi cine se poate crede atât de tare încât să stea cu dracii la taifas ori la nesfârşite contradicţii?

Iar cărţile noastre "de cultură" şi de divertisment, ca şi muzica ori diverse alte materiale pentru activităţi de loisir, sunt, orice s-ar zice, cărţi pentru trup. Pentru omul trupesc din noi. Nu-i bai, trebe şi el să trăiască pe lumea asta, numai că, pentru creştin intervine o mică mare problemă: legea trupului e în conflict veşnic cu legea duhului. Pace între duh şi trup nu este. Corpul prea adesea trage să devină porcul, să fim drepţi şi să recunoaştem această realitate omenească.

Şi atunci apare firesc dilema: cât şi ce să îi dau trupului, mai exact trupescului, prin diverse materiale şi stimulări, aşa încât puterea lui să nu răstoarne puterea duhului meu? O astfel de întrebare şi-o pune creştinul râvnitor, iar pentru alţi oameni aşa ceva e fără sens şi te mai şi trezeşti că te iau la întrebări: da ce io-s neroadă să îmi spuie cutare ce să citesc?... Neînţelegere, a celui care nu se preocupă, în cunoştinţă de cauză, de lupta eternă dinlăuntrul omului şi din văzduhuri. Neînţelegere a celui care îşi face din răzvrătire, vai, o profesiune de credinţă şi un motiv de continuă laudă. Te pui cu copilul rebel? Sărmanul, că nu ştie ce face...

Citind cu atentie prima ta postare am ajuns la concluzia ca problematica supusa discutiei este o eventuala contradictie, care ar rezulta din diferite abordari polemice si argumentati,intre interdictia din Exod 20.4 si dispozitiile din Exod 25.1-22. Din punctul meu de vedere nu exista opozitie(din ce imi dau seama cam asta sustii si tu dar ne diferentiaza motivatia) intre cele doua situatii iar solutia poate fi analizata in contextele in care sunt descrise cele doua situatii. Postarea ta, in opinia mea, sufera de un neajuns, poate din dorinta ta de a condensa tematica pe un aspect particular.Neajunsul este urmatorul: versetele selectate nu sunt prezentate in contextul lor si asta cumva le rapeste din claritate.Eu intentionez exact acest lucru,sa completez cumva postarea ta insa vor fi si cateva diferente de opinie.Trebuie precizat ca postarea mea nu este una academica,nici nu are cum sa fie in contextul dat, ci una amator-informativa.Modul cum am gandit frcventa postarilor este influentat de programul meu de munca si familie, se va face in aceste limite.

Modul cum inteleg sa-ti prezint opinia mea este structurat dupa cum urmeaza: 1.Scurta parte introductiva referitoare la plecare evreilor din Egipt si contextul religios al popoarelor cu care s-au intalnit.O scurta opinie cu privire la o problema complicata: de ce Dumnezeu a ales acel mod de inchinare pt evrei.2.Ce sunt heruvimii in context biblic. 3. Modul si scopul cum Dumnezeu a stabilit inchinarea. 4. Scurte consideratii despre evrei si mentalitatea lor despre Chivot si heruvimi.5. Precizari finale. Scurta concluzie.

Asa cum vezi m-am incumetat la o problematica ampla,poate prea ampla, pe care o voi sintetiza intr-un mod deloc fericit: multe elemente vor fi pomenite doar pe scurt din lipsa de timp dar voi insista pe subiectul ales de tine.Voi posta fiecare subiect in parte intrucat nu le voi putea sintetiza intr-o singura postare.Rugamintea mea,unica, este sa imi dai sansa sa le expun mai intai pe toate ca sa vezi toata ideea in ansamblu si sa o poti critica pe fiecare aspect. Cam asta ar fi, asa cum am promis toate vor fi postate in aceasta saptamana. Sper chiar astazi sa pot termina partea introductiva.M-am gandit sa-ti spun dinainte cam ce am de gand ca sa poti verifica/analiza in paralel.Sa ne auzim cu bine.

[Ioan_Cezar]

În prealabil postat de Pelerin spre Rasarit

Citind cu atentie prima ta postare am ajuns la concluzia ca problematica supusa discutiei este o eventuala contradictie, care ar rezulta din diferite abordari polemice si argumentati,intre interdictia din Exod 20.4 si dispozitiile din Exod 25.1-22. Din punctul meu de vedere nu exista opozitie(din ce imi dau seama cam asta sustii si tu dar ne diferentiaza motivatia) intre cele doua situatii iar solutia poate fi analizata in contextele in care sunt descrise cele doua situatii. Postarea ta, in opinia mea, sufera de un neajuns, poate din dorinta ta de a condensa tematica pe un aspect particular.Neajunsul este urmatorul: versetele selectate nu sunt prezentate in contextul lor si asta cumva le rapeste din claritate.Eu intentionez exact acest lucru,sa completez cumva postarea ta insa vor fi si cateva diferente de opinie.Trebuie precizat ca postarea mea nu este una academica,nici nu are cum sa fie in contextul dat, ci una amator-informativa.Modul cum am gandit frcventa postarilor este influentat de programul meu de munca si familie, se va face in aceste limite.

Modul cum inteleg sa-ti prezint opinia mea este structurat dupa cum urmeaza: 1.Scurta parte introductiva referitoare la plecare evreilor din Egipt si contextul religios al popoarelor cu care s-au intalnit.O scurta opinie cu privire la o problema complicata: de ce Dumnezeu a ales acel mod de inchinare pt evrei.2.Ce sunt heruvimii in context biblic. 3. Modul si scopul cum Dumnezeu a stabilit inchinarea. 4. Scurte consideratii despre evrei si mentalitatea lor despre Chivot si heruvimi.5. Precizari finale. Scurta concluzie.

Asa cum vezi m-am incumetat la o problematica ampla,poate prea ampla, pe care o voi sintetiza intr-un mod deloc fericit: multe elemente vor fi pomenite doar pe scurt din lipsa de timp dar voi insista pe subiectul ales de tine.Voi posta fiecare subiect in parte intrucat nu le voi putea sintetiza intr-o singura postare.Rugamintea mea,unica, este sa imi dai sansa sa le expun mai intai pe toate ca sa vezi toata ideea in ansamblu si sa o poti critica pe fiecare aspect. Cam asta ar fi, asa cum am promis toate vor fi postate in aceasta saptamana. Sper chiar astazi sa pot termina partea introductiva.M-am gandit sa-ti spun dinainte cam ce am de gand ca sa poti verifica/analiza in paralel.Sa ne auzim cu bine.

Hai, dă-i bice!...:)
Şi mă alătur şi eu rugăminţii tale, către Igor, să aştepte ca demersul tău să traverseze toţi paşii enumeraţi. Ca să vedem întregul, mesajul central şi celelalte etc. Aşa e firesc să aibă loc dialogul între cei care "duc război" prin cuvânt. Că, în definitiv, războiul ăsta nu poate fi decât folositor dacă, mai ales, pornim de la premisa (întâmplător dragă mie) că "NU, în război nu e permis orice!"....:) Deci spor la elaborare şi aştept cu răbdare micul tău şi (desigur) concentratul tău eseu. Îl vom evalua fioros, fii liniştit, după aceea...:)
Doamne ajută!