Citat:
În prealabil postat de antoniap
Cezar,
Cugetai cam asa:
Nu sunt de acord cu aceste cugetari si o sa-ti spun de ce. Nu avem cum sa scriem impotriva aproapelui decat mintindu-l si ascunzandu-i calea mantuirii. Daca facem asa, atunci am scris impotriva aproapelui, chiar daca ceea ce am scris ii aducem aceluia multumire sufleteasca. Daca ii spunem adevarul si citam in acest scop un sfant, avem de castigat si el si noi. Caci inteleptul ii multumeste celui care-l corecteaza, nu se supara ca i-a ranit orgoliul.
Sfantul nu vorbeste prin el insusi, ci Duhul Sfant vorbeste prin el. Tot Duhul Sfant ne indeamna sa cautam izvoarele de apa vie spre folosul nostru si al aproapelui. Atunci cand reproducem cuvintele unui sfant, avem binecuvantare si noi si cei care citesc. Vedem daca citatul respectiv ne ajuta sau nu sa ne sustinem o idee.
Tindem spre sfintenie comparandu-ne mereu modul de gandire cu al sfintilor. Spre ce sa tindem daca nu spre sfintenie? Spre slava desarta? Nu e o rusine sa dorim darurile cele mai inalte. Nu avem cum sa le obtinem decat citind ce-au scris altii inspirati de Duhul Sfant, nu de moda timpului.
Asadar, nu trebuie sa fim sfinti pentru a cita un alt sfant. E mult mai bine sa citam un sfant decat sa ne dam cu parerea intr-o problema duhvniceasca, deoarece putem sminti si gresi din nestiinta. Noi credem ca avem dreptate si ignoram argumentele sfintilor, pe motiv ca nu suntem sfinti! Ce ispita finuța! Nu avem voie sa ne consideram sfinti. insa. Aceasta este o alta ispita. Cand ne credem sfinti, inseamna ca suntem in iad cu Lucifer, din cauza mandriei! Mai corest este sa ne credem mici si sa screim de pe pozitia de pacatosi.
Mi-a placut pilda cu ucenicul, insa. Fara indoiala, doar un duhovnic incercat care cunoaste gandurile omului poate sa-l ajute pe ucenic sa se smereasca si sa lupte cu gandurile. Duhovnicul si-a pregatit ucenicul pentru acest razboi nevazut. Astfel de duhovnic procedeaza destul de dur cu ucenicii care sunt luptati de ganduri nefolositoare. Si nu se supara nimeni. De aceea, un astfel de ucenic progreseaza repede. De aceea ucenicii ravnitori cauta duhovnici exigenti.
|
Ideea ta ar fi una geniala...Daca majoritatii romanilor din sistem si de pe oriunde ar da mai mult de doi bani pe vietile sfintilor (chiar daca ei se declara ortodocsi - pe foaie, ca sa zic asa-) atunci poate s-ar mai rezolva cate ceva. Dar cum dintre romani, nu prea multi dau mai mult de doi bani pe ce zice sau ce a facut un sfant sau altul, nu se schimba nimic. Suntem un popor ortodox in acte oficiale; dar oare cati suntem chiar ortodocsi, astfel incat sa dam mai mult de 2 cepe degerate pe invataturile sfintilor? Oare cati a fi capabili sa renuntam la lume pentru implinire duhovniceasca?
Eu una, recunosc ca nu; pentru ca daca as duce o viata de sfanta, nu mi-ar plati nimeni facturile, nu as avea un acoperis easupra capului si nici nu ar trebui sa ma intereseze asta. Eu recunosc ca n-as avea taria asta de caracter. Si io-s un exemplu banal, pentr ca nu am bogatii, nu am inca un acoperis deasupra capului, lucrez ca idioata pentru mai nimic, dar trebuie sa traiesc cumva... Dar oare cati dintre cei din patura sociala de "sus" ar renunta la comfortul personal, daca nu ciar luxul personal ca sa duca o viata de sfant? Iti zic eu, prea putini...
Nu stiu sincer cati tindem spre sfintenie si cati luptam sa ne asiguram o viata de zi cu zi decenta... Eu una, prwfer o viata decenta decat o viata de sfintenie in care sa ajung moarta de foame; si eu ca eu, treaca mearga, dar n-am de gand sa imi tin viitorii copii fara un acoperis deasupra capului si fara sa le pot asigura un trai decent (mancare, imbracaminte si educatie). Si ca tot vorbeam de educatie, ma intreb, oare ce e la noi in tara nu se da o lege prin care un cetatean sa poata alege pentru copii lui metoda de homeschooling, astfe incat sa iti poti pregati copiii acasa, iar acesia sa dea doar exemane? (Eu as alege varianta asta, cel putin pentru scoala primara). Oare pentru ca sistemul de invatamant ar pierde prea multi bani??