Dupa 7 ani de la prima postare aici.

[MarcelEmil]

În prealabil postat de Ioan_Cezar

Revenind la problematica strictă a homosexualităţii, fie ea şi modelată ca o poziţie pe o scală propusă de cineva, tot ne rămân întrebările de tip calitativ:
a) ce motivaţie susţine modul de a fi al homosexualului; în ce constă ea, cum s-a format şi cum se menţine
b) care sunt scopurile urmărite, spre ce tinde psihologia şi comportamentul persoanei respective
c) ce particularităţi au trăirile lui afective, emoţiile şi sentimentele, pasiunea (considerată morbidă)
d) ce fel de voinţă are acest om, cum este orientată, ce trăsături îi sunt mai pregnante sau dimpotrivă, slab funcţionale
e) care îi sunt mecanismele de apărare specifice; ce trăsături de personalitate îi sunt specifice şi cum se raportează între ele
f) ce putem spune despre dinamica relaţiilor dintre inconştientul pulsional şi celelalte instanţe ale psihismului
g) ce evenimente sunt semnificative în drumul de viaţă al acestui om? care este scenariul său de viaţă înlăuntrul căruia trăieşte şi îi implică şi pe alţii?
h) are el un anumit specific al vieţii spirituale? în ce raport se află cu Dumnezeu şi cu semenii?
Aceste întrebări devin şi mai complexe dacă ne referim acum nu doar la o persoană ci la un cuplu de homosexuali sau la asociaţii întregi precum şi la relaţiile lor cu heterosexualii, apoi cu instituţiile statului, cu Biserica etc.

Fiecare dintre întrebări ar necesita foarte mult timp şi spaţiu pentru a-i putea răspune detaliat iar împreună ar ajunge de dimensiunea unei cărţi. Încerc să sintetizez cât mai schematic cam ce se întâmplă cu homosexulii în primul rând sub aspect social. Evident, nicio sistematizare nu poate prezenta zbuciumul intern al unui homosexual, luptele lui cu sine şi cu alţii, poticnirile şi reluările.

Fiecare persoană este unică, psihologia şi comportamentul ei fiind rezultatul complex al interacţiunii dintre zestrea bioşogică (nature) şi educaţie (nurture). “Modul de a fi” al oricărei persoane, nu doar a unui homosexual, este influenţat de orientarea sexuală, parte a zestrei biologice.

În cazul particular al homosexualilor orientarea sexuală are o importanţă mai mare sau mai mică funcţie de aportul altor factori dintre care cei mai importanţi sunt:

- Factor social. Atitudinea societăţii faţă de homosexualitate, respectiv gradul de homofobie al societăţii.
- Factor psiho-social. Religiozitatea homosexualului, a familiei lui şi atitudinea religiei căruia îi aparţine homosexualul faţă de religie.
- Factor psihologic. Capacitatea de adaptare la mediu; Inteligenţa.
- Factor bio-psihologic. Rezistenţa la stres.

Niciunul din aceşti factori nu are intensitate constantă. Ei sunt variabili de la o persoană la alta (de exemplu la factorul de mediu contează factorii microsociali: familie, şcoală, loc de muncă; la factorul religios poate conta înţelepciunea sau homofobia duhovnicului etc.), unii au variabilitate în timp chiar pentru aceaşi persoană etc.

Funcţie de aceşti 4 factori majori se desprind câteva paternuri principale ale “modului de a fi” psiho-social al unui homosexual. Abaterile de la aceste paternuri sunt dictate de alţi factori, particulari fiecărei persoane în parte.

I.

Într-un mediu non-homofob, un homosexual nereligios sau care aparţine unei religii non-homofobe este liber de constrăngerile orientării sexuale minoritare. El poate să-şi canalizeze toate capacităţile spre aspectele cu adevărat importante ale vieţii, aidoma unui heterosexual. De obicei şi întemeiază o familie alături de o persoană pe care o iubeşte şi de care este iubit, creşte copii, îşi vede de serviciu, de casă etc. Uitaţi-vă la presiunea exercitată de către homosexuali în Vest pentru legalizarea căsătoriilor şi vă convingeţi că asta doresc şi că spre asta ne îndreptăm şi noi. În USA, în prezent, 80% dintre copii înfiiaţi în cadrul cuplurilor homosexuale sunt copii naturali ai unuia din cuplu.

Lăsând la o parte faptul că partenerii de viaţă sunt de acelaşi sex şi că îşi împart echitabil sarcinile gospodăreşti nu există alte diferenţe notabile între cuplurile de homosexuali şi cele de heterosexuali. Aceleaşi necazuri, aceleaşi bucurii.

La noi, în ultimii ani, gradul de homofobie este în scădere iar Bucureşti, Timişoara şi Cluj aproape se încadrează în acest patern. Există deja cupluri de homosexuali deschişi care au copii.

[MarcelEmil]

[b]II.[b]

Într-un mediu homofob (aşa cum este la noi în majoritatea teritoriului) un homosexual fără probleme majore de natură religioasă (aşa cum sunt imensa majoritate la noi) este într-o situaţie care poate fi caracterizabilă drept selecţie naturală într-un mediu ostil. În acest mediu capătă importanţă sporită capacitatea de adaptare şi rezistenţa la stres: unii rezistă, alţii pier.

a) . Un procent foarte ridicat dintre cei mai inteligenţi homosexuali părăsesc mediul homofob. Au doar o viaţă şi nu vor să şi-o irosească luptând cu mediul. Mai mult de jumătate dintre autorii esenţiali ai de pe un blog colectiv al comunităţii LGBT de la noi sunt în străinătate.

b). Unii homosexuali, inteligenţi şi cu spirit războinic, îşi recunosc deschis orientarea sexuală călcând în picioare prejudecăţile mediului homofob şi îşi concentrează puterile spre a reuşi în viaţă. Cuplurile se formează şi rezistă greu sub presiunes mediului, rareori ajungând să depăşească 10 ani. Dintre această categorie se selectează activiştii împotriva homofobiei şi pentru drepturile minorităţilor sexuale.

c). La cealaltă extremă sunt homosexualii care fie nu se adaptează mediului homofob, fie nu rezistă stresului exercitat de către presiunile mediului homofob şi se sinucid. În urmă cu doi ani şi câteva zile s-a sinucis un activist gay din cadrul ACCEPT, protagonist al unui film documentar despre viaţa cotidiană a lui şi a partenerului lui. N-a rezistat stresului şi la 23 ani s-a dus.

d). Mulţi homosexuali încearcă să se adateze la mediu dar în realitate eşuează. Îşi ascund orientarea sexuală şi trăiasc o viaţă sexuală promiscuă, de obicei cu parteneri ocazionali, deseori fără a cunoaşte numele partenerului sexual şi fără a-i spune numele lui, de teamă să nu fie făcută publică orientarea sexuală. Promiscuitatea sexuală atrage după ea bolile cu transmitere sexuală etc. Stresul exercitat de acest stil de viaţă îşi pune şi el ampremta asupra sănătăţii. Cu timpul apare senzaţia că şi-au irosit viaţa, apar probleme psihice: scăderea respectului faţă de sine, depresii, anxietăţi etc.

e). Mulţi homosexuali se adaptează doar în mod aparent la mediu. Îşi ascund orientarea sexuală, intră în căsătorii heterosexuale, fac copii şi după câţiva ani, în lipsa iubirii dintre soţi, încep scandalurile din cauza nepotrivirii sexuale, divorţează. Ei nu-şi afectează negativ doar propria viaţă ci şi pe cea a partenerului şi a copiilor. După divorţuri de obicei îngroaşă rândurile celor de la punctul precedent dar nu sunt rare cazurile când contactează căsătorii succesive. Copii homosexualilor, în acest mediu, deseori martori ai neînţelegerilor dintre părinţi şi divorţului cu traumele psihice aferente, ajung să fie crescuţi în cea mai mare parte a copilăriei de către un singur părinte şi, ca o consecinţă, au rezultate mai proaste în viaţă.


Un studiu făcut în USA a constatat că, statistic, membrii LGB într-un mediu cu homofobie ridicată trăiesc, în medie, cu 12 ani mai puţin decât cei dintr-un mediu cu homofobie scăzută. Similar, vârsta medie la data sinuciderii a membrilor LGB într-un mediu cu homofobie ridicată este cu 18 ani mai scăzută decât în cel cu homofobie scăzută.

[b]III.[b]

Influenţa unei religii homofobe, în familiile religioase, este foarte importantă în perioada pubertăţii şi adolescenţei homosexualilor. Respingerea acestora de către familii, foarte frecventă, îi face pe mulţi să adopte un comportament riscant (alcool, droguri, sex neprotejat care-i face vulnerabil în faţa bolilor cu transmitere sexuală), fugă de acasă, delincvenţă şi nu rareori să aibă tentative de. Rata sinuciderilor în rândul adolescenţilor LGB care nu beneficiază de înţelegerea familiei este de 8 ori mai mare decât în restul adolescenţilor LGB. În cazul transexualilor această diferenţă de rată este 14.

De obicei homosexualii crescuţi într-o familie religioasă şi o religie homofobă evoluează pe una dintre următoarele căi:

a). Renunţă la religia homofobă, explcit sau rămân în cadrul acesteia doar formal. Majoritatea devin agnostici sau atei dar sunt unii care îşi schimbă religia, dacă pot, adoptând o religie care să nu este homofobă. Aproape toţi se întrăinează de familie iar procentul celor care se rup cu totul de ea este ridicat. Evoluţia ulterioară este funcţie de mediul în care trăiesc, ca punctele precedente, purtând cu ei şi sechelele psihice ale dramelor prin care au trecut.

b). Cei care îşi păstrează religiozitatea şi rămân fideli religiei homofobe de obicei devin fidelii cabinetelor de boli psihce din cauza conflictelor interioare, între ceea ce sunt şi ceea ce vreau să fie, sau ca urmare a homofobiei internalizate, cu apanajul ei de violenţe. În alte părţi dintre aceştia îşi recrutează clienţi escrocii care promit vindecarea de homosexualitate şi activiştii anti-gay din organizaţii “ex-gay”. La noi tentativele făcute de oficina lui Costea n-a găsit nici măcar un homosexual să joace un rol atât de mârşav.

c). Unii tineri, care înţeleg timpuriu care sunt perspectivele, se îndreaptă spre o viaţă dedicată religiei. În zonele catolice intră în cler iar în cele ortodoxe intră în rândul monahilor. Tot în rândul monahilor intră absolvenţii instituţiilor teologice, care din diverse motive au contientizat mai târziu orientarea lor sexuală, ca alternativă pentru o căsătorie (necesară pentru a fi hirotoniţi preoţi). Aceste stări ale lucrurilor explică procentul ridicat al homosexualilor în cadrul clerului catolic şi al călugărilor ortodocşi.

d). Extrem de puţini sunt cei care reuşesc să-şi ignore sexualitatea şi să ducă o viaţă contra naturii, de ascetism sexual. Dintre ei, unii, mai târziu, se călugăresc sau cad în alte forme de misticism. Personal nu cunosc nici unul care să fie integrat în viaţa socială (în afara călugăriei).

[MarcelEmil]

Am lăsat de o parte ceea ce se întâmplă în condiţiile în care actele homosexuale sunt sancţionate penal pentru că această situaţie nu mai prezntă interes, la noi, decât pestru istorici şi m-am concentrat pe ceea ce se întâmplă şi se va întâmpla la noi şi în zonele cu care avem afinităţi culturale.

N-am răspuns punctual întrebărilor dar din răspunsul dat se pot deduce răspunsurile punctuale.

Doar pentru întrebarea "f) ce putem spune despre dinamica relaţiilor dintre inconştientul pulsional şi celelalte instanţe ale psihismului?" dau răspuns specific. Întrebarea operează cu concepte din cadrul psihanalizei iar eu sunt convins că psihanaliza este o pseudoştiinţă, aşa cum a demonstrat convingător Karl Popper. Trecând peste aceasta, contrar alegaţiilor şi fanteziilor unora sau altora dintre psihanaliştii secolului trecut şi la care treptat psihanailiza contemporană a renunţat, în special ca urmare a muncii lui Richard Isay, nu există nici o diferenţă in nuce şi în esenţă între ceea ce se întâmplă în mintea unui homosexual şi a unui heterosexual. Diferenţele apar, atunci când apar, abia în urma interacţiunii dintre credinaţa religioasă şi influenţa mediului, pe de o parte, şi ceea ce simte omul, orientarea sexuală, pe de altă parte. Interacţiunea apare la nivelul raţional (în timp ce religiozitatea are baze profunde, religia este la nivel raţional) şi arareori coboară la alt nivel şi / sau intră în patologie (refulare, homofobie internalizată, homosexualitate ego-dystonică) dar nu patologia este ceea ce interesează acum şi aici. Nota bene: În anul 1973 psihanaliştii, în majoritate, s-au opus depatologizării homosexualităţii dar lucrurile au evoluat rapid şi, în anul 1997, Asociaía Psihanaliştilor Americani a fost prima organizaţie profesională din domeniul sănătăţii mintale care a susţinut legiferarea căsătoriilor între persoane de acelaşi sex.

Ca să nu isc discuţii pornind de la sintagma "religie homofobă" fac precizarea că prin homofobie înţeleg: atitudinr negative faţă de HOMOSEXUALITATE şi / sau faţă de homosexuali.

Cum sa nu se sinucida activistii gay cand lupta impotriva randuielilor lasate de Dumnezeu? Dumnezeu ii opreste sa raspandeasca raul in lume cum poate si cum stie. Crestinul este chemat sa ia atitudine impotriva pacatului, nu a păcătosului. Dar ce ne facem daca se supăra hpmosexualii daca spunem ca homosexualitatea e ste un pacat, o urâciune in fata lui Dumnezeu? Si ne acuza de intoleranta...

Cum sa spui, tu, crestine, ca e normal si bine sa fii homosexual? N-au decât să se supere toti homosexualii din lume! Pacatul e, păcat, nu e virtute!

Pacatul de orice fel, inclusiv homosexualitatea, atrage mania lui Dumnezeu. Acum, imputinarea raului in lume e posibila doar printr-un razboi. Si se pare ca primim ceea ce meritam. Pocainta are rostul ei, insa.

Vai de cei prin care vine sminteala!

[MarcelEmil]

În prealabil postat de antoniap

Cum sa nu se sinucida activistii gay cand lupta impotriva randuielilor lasate de Dumnezeu? Dumnezeu ii opreste sa raspandeasca raul in lume cum poate si cum stie. Crestinul este chemat sa ia atitudine impotriva pacatului, nu a păcătosului. Dar ce ne facem daca se supăra hpmosexualii daca spunem ca homosexualitatea e ste un pacat, o urâciune in fata lui Dumnezeu? Si ne acuza de intoleranta...

Cum sa spui, tu, crestine, ca e normal si bine sa fii homosexual? N-au decât să se supere toti homosexualii din lume! Pacatul e, păcat, nu e virtute!

Pari-mi-se mie sau în Biblie scrie, în locuri diferite, despre cuvinte care zidesc şi cuvinte care ucid. Cred că poţi găsi versetele mai repede decât mine.

În prealabil postat de antoniap

Pacatul de orice fel, inclusiv homosexualitatea, atrage mania lui Dumnezeu. Acum, imputinarea raului in lume e posibila doar printr-un razboi. Si se pare ca primim ceea ce meritam. Pocainta are rostul ei, insa.
Vai de cei prin care vine sminteala!

Ca o ironie a sorţii, homosexualii religioşi (dacă nu sunt călugări) au o viaţă mult mai chinuită decât ateii. Nebănuite sunt căile Domnului, inclusiv în a-şi arăta mânia!

Homosexuali religiosi nu exista. Joaca teatru, crezand ca-l pacalesc ei si pe Dumnezeu! E plin iadul chiar si de calugari care au cazut in diverse pacate. Nu o spun eu. Care imparat pamantesc il va premia pe cel care i-a nesocotit poruncile? Oare Imparatul Ceresc se va grabi sa-i mantuiasca pe cei care fac o cruce stramba de ochii lumii, dar isi vor bate joc de trupul lor si de al altora? Trupul este chemat sa fie slujitor al sufletului, nu al pacatului.

Sa-mi arati un homosexual sfant. Dobandirea Duhului Sfant nu e posibila daca facem pacate.

Sa nu facem propaganda homosexuala pe acest forum ortodox, totusi!

În prealabil postat de antoniap

Sa nu facem propaganda homosexuala pe acest forum ortodox, totusi!

Ce ii cereti, mai exact, unei persoane care se declara a fi homosexual?
Sa isi inhibe atractia fata de persoane de acelasi sex sau sa nu exteriorizeze aceasta atractie ?

[MarcelEmil]

În prealabil postat de antoniap

Homosexuali religiosi nu exista. Joaca teatru, crezand ca-l pacalesc ei si pe Dumnezeu!

Scrii despre ceea ce nu ştii. Habar n-ai ce înseamnă "homosexual".

În prealabil postat de antoniap

E plin iadul chiar si de calugari care au cazut in diverse pacate. Nu o spun eu.

N-o spui, o scrii şi o faci cu atâta siguranţă de parcă acum te-ai întors din iad.

În prealabil postat de antoniap

Sa-mi arati un homosexual sfant. Dobandirea Duhului Sfant nu e posibila daca facem pacate.

Dacă ar fi să mă iau după psihanalişti (nu mă întreba ce-i cu ei) atunci, cel mai sfânt dintre sfinţi, Sf. Ap. Pavel, a fost homosexual.

În prealabil postat de antoniap

Sa nu facem propaganda homosexuala pe acest forum ortodox, totusi!

Ce-i aceea propagandă homosexuală?

Întreb pentru că părerile pe care le-am auzit sunt atât de diverse încât chiar nu ştiu. Ele merg de la a considera că propaganda homosexuală se reduce la îndemnurile de a întreţine acte homosexuale şi până la a considera că spunerea adevărului despre homosexuali şi homosexualitate sau orice informaţie pozitivă despre un homosexual (chiar dacă este adevărată) este propagandă homosexuală. În Rusia dacă spui că Ceaikovski sau Şostavovici (Shostakovich) au fost homosexuali eşti acuzabil de propagandă homosexuală.

[AlinB]

În prealabil postat de MarcelEmil

Ca o ironie a sorţii, homosexualii religioşi (dacă nu sunt călugări) au o viaţă mult mai chinuită decât ateii. Nebănuite sunt căile Domnului, inclusiv în a-şi arăta mânia!

Orice om care se lupta cu patima sexualitatii (indiferent de care) au o viata destul de chinuita.
Dar nu inseamna ca ceea ce e comod si usor e bine.

Comod si usor este sa nu lupti si sa te lasi in voia instinctelor, de orice natura.

Dar dpdv al mantuiriii, este un comportament districtuiv.
A lupta dimpotriva, este constructiv pentru fiinta ta spirituala.

Sigur, cand n-ai repere crestine, poti sa crezi orice altceva.

[Corinusha]

În prealabil postat de antoniap

Cum sa nu se sinucida activistii gay cand lupta impotriva randuielilor lasate de Dumnezeu? Dumnezeu ii opreste sa raspandeasca raul in lume cum poate si cum stie. Crestinul este chemat sa ia atitudine impotriva pacatului, nu a păcătosului. Dar ce ne facem daca se supăra hpmosexualii daca spunem ca homosexualitatea e ste un pacat, o urâciune in fata lui Dumnezeu? Si ne acuza de intoleranta...

Si de-aici iar ajungem la acel Dumnezeu razbunator...mdeah...frumoasa perspectiva...



BTW, poti fi homosexual si fara sa ai relatii homosexuale sau de orice natura. Asa ca practic, orice sfant putea sa fie homosexual din punctul asta de vedere. Daca nu a avut relatii, nu inseamna ca stim 100% ca i-au placut (candva) persoanele de sex opus. Asa ca treaba sta cam 50 - 50... Daca tot speculam, sa o ducem pana la capat.


Alin, animalele nu se imperecheaza din placere (decat delfinii), ci din perpetuarea si conservarea speciei, chestie ce tine de instinct.


si, antonia, asa usor vorbesti de iad si rai de parca ai fi fost in vizita prin acele locuri si sti cu siguranta ce fel de oameni sunt in iad si ce fal deoameni sunt in rai. Nu ai cum sa sti aceste lucruri, pentru ca Dumnezeu nu ne-a scris ca TOTI homosexualii merg in iad, ca TOTI criminalii merg in iad, ca TOTI crestinii practicanti merg in rai si nici nu stim cati dintre cei pecare ii numim sfinti sunt in rai. N-ai decat sa o iei ca blasfemie; nu asta este; e doar un fapt... nu poti sti cine merge in rai si cine merge in iad; nu dupa judecata noastra, asta-i sigur; poate Dumnezeu e mai milos, poate nu; poate vor intra in rai si unii cu pacate mai mici sau mi mari din cauza ca au facut ceva f bun la viata lor, fie acel bun si o singura fapta; si invers.