Citat:
În prealabil postat de CristianR
Mă gândesc cu rușine la bieții creștini uciși care s-au văzut atât de lipsiți de ajutor din partea fraților lor din alte țări.
|
Cu rusine? Poate numai fiindca nu am fost in stare sa transmitem un gand de mila, sau o mica rugaciune, desi parca tot imi vine sa zic ca nu a fost crestin (si nu numai), care sa nu se fi gandit cu mila si compasiune la ce se intampla cu crestinismul acolo, intre musulmani fanatici. De ce rusine? Oare ar trebui sa dam curs tendintelor de razbunare sau de ura impotriva altora? Daca noi ne sfasiem, o facem intre noi nu impotriva paganilor. Mesajul a fost clar: "In calea paganilor sa nu umblati!" Iar cei care s-au nimerit, prin voia lui Dumnezeu sa fie acolo (vezi Sf Ioan Rusul), au avut o misiune, sau dimpotriva, au cedat si au trecut la credinta lor. Ferice de cei ce n-au cedat. Pentru noi, cei ce cautam confort in credinta astfel incat harul nu-si poate face salas, cei de-acolo ar trebui sa fie o mandrie. Poate peste cateva zeci sau sute de ani, unii dintre nepotii nostri vor merge sa se inchine la sfintele lor moaste, cerand mijlocire catre Mantuitorul Hristos.
De nenumarate ori mi-am pus intrebarea de ce a ingaduit Dumnezeu taierea capului Sfantului Ioan Botezatorul, un om atat de curat si curatat de pacate? Iar el a fost doar inceputul, pentru ca dupa Sf Stefan au urmat cu zecile, sutele si sutele de mii. Dar "minunata este pentru Dumnezeu, moartea cuviosilor Lui!".
Nu, nu cred ca e vorba de lasitate din partea noastra, ci de lipsa de solidaritate in credinta. Pentru ca nu omul are putere sa schimbe ceva, ci numai Dumnezeu, iar asta se poate doar prin rugaciune, dragoste curata, chiar si pentru cei ce fac atatea rautati si bineinteles smereniea care ne aminteste unde ne este locul cu adevarat!