Charlie Hebdo, sau terfelirea religiei in numele libertatii de expresie !

[cristiboss56]

guardian knight
Senior Member
Data înregistrării: 10.02.2011
Locaţie: Cluj-Napoca
Mesaje: 869


Charlie Hebdo, sau terfelirea religiei in numele libertatii de expresie !
Desi atacurile teroriste intreprinse in numele religiei de orice fel si dogma,sunt cu totul pagane si lipsite de orice religiozitate,totusi obraznicia grafic-editoriala a fituicii de caricaturi franceze,este una ce esueaza in sminteala ateisto-provocatoare !
Nu cred,ca libertatea de expresie ,poate fi folosita ca pretext irefutabil pentru a-i jigni pe altii si pentru a le produce cu cea mai sadica perfidie,socuri vizuale cu totul respingatoare si neplacute.
Si cu asta se ocupa Charlie Hebdo !!!

http://www.aufeminin.com/societe/cha...gay-s7357.html

Desigur,ca deplangem si regretam atacurile teroriste soldate cu morti si raniti,insa nu ne putem stpani o intrebare :
Care sa fi fost resortul ascuns,din cauza caruia susnumita publicatie,departe de a-si potoli asalturile indecente moral,asupra religiei,in urma unor somatii,dimpotriva le-a intetit ???

Uneori,proverbul romanesc care spune ca ,cine seamana vant culege furtuna,e bine de luat in seama !!!

[Mihnea Dragomir]

Cei doi frati ucigasi au fost, la randul lor, ucisi de trupele antitero.

Un alt terorist care luase ostateci a fost impuscat, nu inainte de a impusca la randul lui 4 ostateci.

Adeptii Profetului Epileptic si ucigasii Religiei Pacii au transformat Parisul in Vestul Salbatic.

[florin.oltean75]

Evenimentele tragice de la Paris, evident, au la baza o singura cauza, lipsa unui simtamant care ne face cu adevarat oameni: pretuirea celuilalt, pretuirea tuturor semenilor, indiferent de rasa, religie, credinta si convingeri.

Atat activitatea publicistica ofensatoare cat si uciderea sunt doua actiuni facute pe fondul lipsei acestei trairi profunde - pretuirea aproapelui.

Cine este aproapele? Cel de un neam cu mine, cel ce are aceeasi credinta cu mine, cel ce are aceleasi convingeri?

Nu. Toti ceilalti.

Daca pretuim aproapele ne ferim sa-i producem si cea mai mica suferinta.

“Fundamentalismul” nu este altceva decat decat o lipsa acuta a acestui simtamant nobil - afectiunea care intelege omul in adancul lui, afectiunea care-l pretuieste dincolo de orice greseala pe care o face.

Libertatea de expresie poate cadea in fundamentalism la fel de bine ca si credinta in Dumnezeu, Alah, Mahomed, Iisus… Diferenta o face intotdeauna respectul si dragostea fata de oameni.

Cand nu iubim omul, indiferent de imperfectiunile sale, sa cunoastem ca nu-l iubim nici pe Dumnezeu.

Cand suntem capabili sa ranim aproapele sau sa simtim satisfactie cand acesta sufera sau este pedepsit, sa stim ca suntem departe de Dumnezeu.

Omul vede teroristi si victime.
Dumnezeu vede doar victime.

Dumnezeu are doar lacrimi in ochi si durere in inima pentru toti deopotriva.
Dumnezeu nu poate fi ofensat, este fara pic de ura, fara ostilitate dusmanoasa.

Doar noi suntem rataciti in necunostinta care naste atat de usor ura.

[cristirg]

Reacţia lui Pleşu după atacul de la Paris: Este un gest absolut incalificabil, dar libertatea de expresie nu este libertatea să-ţi baţi joc de alţii

http://www.mediafax.ro/cultura-media...tiile-13755459

""Ceea ce însă sunt sigur e că atunci când ştii că pe lume există asemenea fanatici, e lipsit de înţelepciune să îi provoci, jucându-te cu simbolurile lor, ca şi cum ai juca popice. Libertatea de expresie nu e libertatea să-ţi pui poalele-n cap şi să-ţi baţi joc de alţii. Există limite, care ţin şi de civilizaţie şi de cultură şi de bună cuviinţă şi de civilizaţie interioară, până la urmă. Aşa, putem să luăm peste picior orice, cu riscurile care, iată, apar. Eu nu spun că e normal să reacţionezi cu gloanţe la bezmeticeala unor oameni care se distrează pe socoteala unor tradiţii, dar nici nu-i normal să tratezi cu atâta frivolitate lucruri care adună în jurul lor respectul şi viaţa spirituală a unor întregi comunităţi""

Până unde poate merge libertatea unei caricaturi nu ştiu. Eu sunt la fel de enervat când văd texte literare, piese de teatru sau caricaturi care fac glumiţe pe socoteala lui Iisus sau a lui Moise sau a cultelor indiene, pe cât sunt de enervat când văd caricaturi care se distrează bătându-şi joc de profetul Mahomed. Sunt lucruri de care e bine să nu te atingi cu atâta nonşalanţă. Nonşalanţa e o formă de nesimţire până la urmă şi nesimţirea trebuie să-şi găsească o anumită limită", a spus Pleşu"

În prealabil postat de cristirg

Până unde poate merge libertatea unei caricaturi nu ştiu.

Iti spun eu: liberatea unei caricatrui merge pana unde spune legea ca se poate. Daca te simti lezat adreseaza-i-te acesteia si nu cauta justificari pentru atingerea unui fir de par a unui seaman, daramite uciderea acestuia.

[cristirg]

http://legeaz.net/constitutia-romani...30-constitutie

”(6) Libertatea de exprimare nu poate prejudicia demnitatea, onoarea, viaţa particulară a persoanei şi nici dreptul la propria imagine.

(7) Sunt interzise de lege defăimarea ţării şi a naţiunii, îndemnul la război de agresiune, la ură naţională, rasială, de clasă sau religioasă, incitarea la discriminare, la separatism teritorial sau la violenţă publică, precum şi manifestările obscene, contrare bunelor moravuri.

[cristirg]

Jurnaliștii francezi asasinați: martiri ai dreptului la exprimare sau victime ale prostiei?


http://ortodox.md/blog/jurnalistii-f...-ale-prostiei/

"E păcat atunci când mor suflete nevinovate. Orice moarte violentă este un motiv de tristețe și nicio crimă nu poate fi justificată. Întreaga lume a fost oripilată de asasinarea jurnaliștilor francezi de un grup de radicali islamiști, iar mai multe grupuri ale societății civile a îndemnat la „solidaritate”. Imediat, crima s-a transformat dintr-un caz penal, într-un simbol politic. Pentru cineva, atentatul terorist a devenit un semn că pericolul factorului islamic devine tot mai periculos, iar alții s-au grăbit să declare victimele drept „martiri ai libertății de exprimare”, „martiri ai civilizației”. Probabil, dacă cei câțiva francezi ar fi fost omorâți de un grup de tâlhari, nu ar mai fi existat niciun fel de reacție internațională, dat fiind lipsa unui context politic, care ar putea fi exploatat propagandistic. În cazul nostru, e vorba de impunerea a unui discurs despre o „lume liberă”, amenințată de „barbarii tiranici”. Puțini își mai amintesc acum momentele în care militanții „Statului Islamic” apăreau în presa occidentală drept „apărători ai democrației și libertății”, în lupta lor împotriva regimului Assad. Așadar, dublele standarde și conjucturismul nu sunt străine de societatea vestică.

În tot acest război, unii jurnaliști au îndemnat colegii de breaslă să se solidarizeze cu „jurnalismul” celor de la „Charlie Hebdo”. Internetul a fost invadat de “Je suis Charlie Hebdo” (“Eu sunt Charlie Habdo”). De fapt, nu e vorba de o susținere a jurnaliștilor în calitate de victime ale unui asasinat, ci în calitatea lor de simbol al unei „libertăți de exprimare”. O căutare pe internet, face un pic de lumină asupra “libertății” și “exprimării” jurnaliștilor francezi. Mai exact, e vorba de o publicație cancan, care a transformat satira abjectă și profanarea simbolurilor și valorilor religioase musulmane, creștine, iudaice, într-o meserie. Orice om cu bun simț, care ar răsfoi caricaturile publicate de cei de la „Charlie Hebdo”, ar fi oripilat de caricaturile pline de atacuri murdare la sentimentele religioase ale oamenilor. Nu exclude că unii ar spune că ei și-au meritat soarta sau că “Dumnezeu nu bate cu bățul”.

Unii ar trebui să se mai întrebe: oare nu cumva radicalismul religios este o reacție la radicalismul antireligios? Desigur, practicarea unui “jurnalism” stupid nu poate fi un motiv de asasinat, însă care ar fi motivul pentru care întreaga lume s-ar declara solidară cu această publicație, care nu a semănat decât ură și dispreț, care nu este decât un simbol al lipsei oricărui bun simț? Putem și trebuie să fim solidari cu oricare victimă a unor atentate teroriste, în principiul, fie e vorba de jurnaliști sau cetățeni de rând, dar nu putem fi solidari cu josnicia. Paralel cu condamnarea violenței, trebuie să condamnăm și politicile editoriale, care nu fac decât să provoace măceluri. Nu trebuie să ne ascundem după deget: jurnaliștii francezi nu au murit pentru vreo cauză nobilă, ci pentru o neghiobie banală. Or, faptul că ai căzut victima unui omor, nu te face mai corect și mai onest."

[bin000]

Nu stii care actiune,din cele 2, e mai extremista: caricaturile sau uciderile .La prima vedere s-ar parea ca uciderile,caci suprima viata fizica intr-un mod palpabil ,dar eu inclin as cred ca acele caricaturi sunt mai extremiste caci provocau cu premeditare si cu nesimtire doar pentru distractie, niste sentimente religioase despre care se stia ca sunt foarte inflamabile.Imi aduc aminte de un videoclip in care unul provoca un leu doar pentru amuzament.Faptul ca omul acela a murit nu inseamna ca n-a fost un imbecil.Distractia are niste limite dincolo de care incepe tampenia.Distractia e bine sa aiba niste limite impuse coercitiv daca nu se poate altfel.

În prealabil postat de cristirg

http://legeaz.net/constitutia-romani...30-constitutie

”(6) Libertatea de exprimare nu poate prejudicia demnitatea, onoarea, viaţa particulară a persoanei şi nici dreptul la propria imagine.

(7) Sunt interzise de lege defăimarea ţării şi a naţiunii, îndemnul la război de agresiune, la ură naţională, rasială, de clasă sau religioasă, incitarea la discriminare, la separatism teritorial sau la violenţă publică, precum şi manifestările obscene, contrare bunelor moravuri.

Perfect! Apeleaza la justitie, mai ales ca pare sa fie de partea ta. Asa trebuie sa faca toata lumea.

[AlbertX]

În prealabil postat de cristirg

http://legeaz.net/constitutia-romani...30-constitutie

(6) Libertatea de exprimare nu poate prejudicia demnitatea, onoarea, viaţa particulară a persoanei şi nici dreptul la propria imagine.

(7) Sunt interzise de lege defăimarea ţării şi a naţiunii, îndemnul la război de agresiune, la ură naţională, rasială, de clasă sau religioasă, incitarea la discriminare, la separatism teritorial sau la violenţă publică, precum şi manifestările obscene, contrare bunelor moravuri.

cristirg, felicitari, cu asta ar fi trebuit inceput.
Caricaturistii francezi nu stiau ca libertatea de exprimare este ingradita ? Dar Francois Hollande ?

Ia sa vedem, ce ne spune ... wikipedia? - http://ro.wikipedia.org/wiki/Libertatea_de_exprimare

Articolul 10 al Conventiei pentru apărarea drepturilor omului si a libertătilor fundamentale prevede:

1. Orice persoana are dreptul la libertatea de exprimare. Acest drept cuprinde libertatea de opinie si libertatea de a primi sau de a comunica informatii ori idei fara amestecul autoritatilor publice si fara a tine seama de frontiere. Prezentul articol nu impiedica statele sa supuna societatile de radiodifuziune, de cinematografie sau de televiziune unui regim de autorizare.

2. Exercitarea acestor libertati ce comporta indatoriri si responsabilitati poate fi supusa unor formalitati, conditii, restringeri sau sanctiuni prevazute de lege, care constituie masuri necesare, intr-o societate democratica, pentru securitatea nationala, integritatea teritoriala sau siguranta publica, apararea ordinii si pevenirea infractiunilor, protectia sanatatii sau a moralei, protectia reputatiei sau a drepturilor altora pentru a impiedica divulgarea de informatii confidentiale sau pentru a garanta autoritatea si impartialitatea puterii judecatoresti.

Limitele libertătii de exprimare

Libertatea de exprimare nu trebuie privită în abstract. Dreptul în sine nu este unul care să opereze la infinit ci, conform principiului "Libertatea ta se opreşte acolo unde începe a mea", are anumite limite. Pe acestea le găsim chiar în textul Constituţiei Romaniei:

(6) Libertatea de exprimare nu poate prejudicia demnitatea, onoarea, viaţa particulară a persoanei şi nici dreptul la propria imagine.

(7) Sunt interzise de lege defăimarea ţării şi a naţiunii, îndemnul la război de agresiune, la ură naţională, rasială, de clasă sau religioasă, incitarea la discriminare, la separatism teritorial sau la violenţă publică, precum şi manifestările obscene, contrare bunelor moravuri.

Deasemenea, Codul Civil reglementează abuzul de drep:

Niciun drept nu poate fi exercitat în scopul de a vătăma sau păgubi pe altul ori într-un mod excesiv şi nerezonabil, contrar bunei-credinţe.

Astfel, s-a deschis drumul posibilităţii sancţionării acelor persoane care ar abuza de drepturile lor, folosindu-le într-un alt sens decat cel pe care legea îl recunoaşte. În speţă, atunci cand în numele libertăţii de exprimare, o persoană urmăreşte să aducă atingeri imaginii sau reputaţiei unei alte persoane, se încalcă limitele liberei exprimări. Legea română recunoaşte un drept numai dacă este exercitat în scopul de a satisface interesele personale, materiale si culturale, în acord cu interesul comunitar, potrivit legii si regulilor de convietuire socială.

Decizie CNA nr. 80 din 2002 privind protectia demnitatii umane si a dreptului la propria imagine
(publicata in Monitorul Oficial nr. 619 din 21 august 2002) - http://legislatie.resurse-pentru-dem...NA-80-2002.php

Art. 1.
(1) Orice persoana are dreptul la libertatea de exprimare. Acest drept cuprinde libertatea de opinie si libertatea de a primi sau de a comunica informatii ori idei, fara amestecul autoritatilor publice si fara a tine seama de frontiere.
(2) Exercitarea acestor libertati ce comporta indatoriri si responsabilitati poate fi supusa unor formalitati, conditii, restrangeri sau sanctiuni prevazute de lege, care constituie masuri necesare intr-o societate democratica pentru securitatea nationala, integritatea teritoriala ori siguranta publica, apararea ordinii si prevenirea infractiunilor, protectia sanatatii sau a moralei, protectia reputatiei ori a drepturilor altora, pentru a impiedica divulgarea de informatii confidentiale sau pentru a garanta autoritatea si impartialitatea puterii judecatoresti.

Art. 2.
In sensul prezentei decizii, sunt considerate a fi de interes public justificat orice probleme, fapte sau evenimente locale sau nationale, cu semnificatie pentru viata comunitatii, care nu contravin bunelor moravuri si care nu incalca drepturile si libertatile fundamentale ale omului.

Este destul de clar acum, caricaturistii francezi aveau o cu totul alta preocupare decat respectarea libertatii de exprimare.