Familia crestina

[Ioan_Cezar]

În prealabil postat de fallen

... desi toti suntem, oficiali, crestini

Dacă oficial se referă la lege şi la stat, la autoritatea regulilor/normelor unui stat, atunci e treabă lumească. Or, din câte ştim cu toţii din Biserică, creştinul nu e supusul vreunei autorităţi pământeşti din care să decurgă însuşirea lui de creştin, aceasta nefiind o încadrare determinată în mod lumesc. Deşi poate fi recunoscută public, în anumite situaţii.
Nu avem nevoie de permisiunea ori acceptarea statului pentru a fi creştini. Şi nici nu suntem împotriva statului şi a legilor lui.
Creştinii se numesc aşa nu în virtutea unor delimitări lumeşti, ci deoarece fac parte din altă ordine: Împărăţia lui Dumnezeu. Care nu este din lumea aceasta.
Deci e un nonsens să ne numim singuri "oficial creştini". Oficial suntem, poate: români, plătitori de TVA, cetăţeni cu drept de vot, membri în comitete şi comiţii, deţinuţi politic, pensionari, emigranţi etc. Dar nu creştini. Nu oficial.

*
Nu putem fi oficial: blonzi, graşi, inteligenţi, împăciuitori, talentaţi, stupizi, vecini, femei, copii, smeriţi, mândri, scunzi sau verzi. Deşi suntem, poate, câte ceva din toate acestea. Dar nu oficial!

*
De ce trebuie ca totul în fiinţa noastră să fie încadrat şi acceptat oficial? Trebuie să îmi depun cererea şi pentru ficatul meu ca să fie OK oficial? Şi dacă e vreo globulă roşie (hopa, asta e comunistă!) care scapă nedeclarată şi neacceptată oficial, trebuie că am făcut vreo faptă penală?
Nu mai poate să rămână nimic în om dacă nu e solicitat, îngăduit şi validat oficial?
A fi creştin ar trebui să rămână ultimul lucru din lume şi din om care să fie recunoscut oficial...
De fapt nu are ce căuta în ordinea oficială a lumii. Întrucât e, în esenţa sa, absolut neoficial.

P.S. Fallen, nu am scris din împotrivire faţă de tine, faţă de expresia pe care bănuiesc că ai folosit-o aşa, în viteză, fiind centrată pe alt gând principal. Am profitat însă de ocazie ca să dezvolt problema întrucât, într-adevăr, am mai auzit expresia "oficial creştin", nu o dată. În presă uneori, etc. Şi nu pot fi nepăsător cu treaba asta.