Dumnezeu nu vrea sa avem familie?

[Yasmina]

În prealabil postat de ioana5760

Cred ca asa e randuit la unii sa nu aiba familie. Dar nici de manastire nu sunt. Atunci care e calea lor de mantuire? sa ramana singuri si sa traiasca in curatie.
Eu ma intreb alta, daca scopul casatoriei este sustinerea reciproca in vederea mantuirii si nasterea de prunci, atunci dupa o varsta cand nu mai poti avea copii ca femeie, mai are sens casatoria in vederea de a nu ramane singura la batranete? nu e vazuta ca o desfranare?

De ce sa fie vazuta ca pe o desfranare?Dupa cum ati scris reiese ca are doua functii:una de sustinere reciproca in vederea mantuirii si una de procreiere.
Asta ar fi insemnat ca din capul locului casatoria sa fie doar o cale spre nastere de prunci si nimic altceva;iar cei care nu pot procrea nu ar fi fost lasati sa se casatoreasca.

De ce trebuie sa plecam din start cu idea ca doi oameni in varsta se unesc in casatorie doar pt desfranare? sunt multe lucruri placute sufletului care se pot face in compania cuiva neluaind in calcul relatiile trupesti si oricum multe persoane la o varsta nici nu mai viseaza la asa ceva...ci doar la o companie,un sprijin,un ajutor,cineva cu care sa vorbeasca;altcineva decat un animal de casa.

[fallen]

Cand esti batran si singur, si mai pati si vrun pocinog de nu te mai poti scula din pat, un biet animalut de casa din pacate nu va fi in stare sa-ti incalzeasac mancarea si sa ti-o aduca la pat, nici sa mearga sa-ti cumpere si apoi sa-ti dea medicamentele...ba din contra tot tu va trebui sa il scoti afara si sa ii dai mancare, sau sa ii porti si lui de grija daca cumva se imbolnaveste...

[ioana5760]

În prealabil postat de Yasmina

De ce sa fie vazuta ca pe o desfranare?Dupa cum ati scris reiese ca are doua functii:una de sustinere reciproca in vederea mantuirii si una de procreiere.
Asta ar fi insemnat ca din capul locului casatoria sa fie doar o cale spre nastere de prunci si nimic altceva;iar cei care nu pot procrea nu ar fi fost lasati sa se casatoreasca.

De ce trebuie sa plecam din start cu idea ca doi oameni in varsta se unesc in casatorie doar pt desfranare? sunt multe lucruri placute sufletului care se pot face in compania cuiva neluaind in calcul relatiile trupesti si oricum multe persoane la o varsta nici nu mai viseaza la asa ceva...ci doar la o companie,un sprijin,un ajutor,cineva cu care sa vorbeasca;altcineva decat un animal de casa.

Probabil nu m-am exprimat eu mai detaliat despre ce e vorba, eu am 39 ani si nu ma mai vad avand copii, dar o posibila casatorie daca intalnesc persoana potrivita, poate as face-o, nu stiu, simt de parca ar fi desfranare, poate simt eu gresit, voi ce parere aveti? Inca ma gandesc daca nu e mai bine sa raman singura. Depinde de viitor ce va fi. Mi-e frica de batranete si ca ajung sa mor singura in casa.

[fallen]

În prealabil postat de ioana5760

Probabil nu m-am exprimat eu mai detaliat despre ce e vorba, eu am 39 ani si nu ma mai vad avand copii, dar o posibila casatorie daca intalnesc persoana potrivita, poate as face-o, nu stiu, simt de parca ar fi desfranare, poate simt eu gresit, voi ce parere aveti? Inca ma gandesc daca nu e mai bine sa raman singura. Depinde de viitor ce va fi. Mi-e frica de batranete si ca ajung sa mor singura in casa.

Da, mi se pare normal sa iti fie frica de asta...e chiar foarte nasol sa ramai singur la batranete...mai ales fara copii, caci si sotii de obicei pleaca pe rand...
Va inteleg ai ca va e greu si nu mai aveti o disponibilitate afectiva asa mare, de -acum...( dc mi-aduc aminte bine, in urma cu ceva vreme chiar ati avut o experienta nefericita, parca spuneati..?)
Acum desigur cel mai important este sa va tina Dumnezeu in putere si sa va rugati sa va ajute pe cat se poate sa va descurcati singura, iar la nevoie sa va trimita pe cineva in ajutor, la momentul potrivit ( prieteni, vecini, etc). Se pare ca soacrei mele i-au prins tare bine bunele relatii pe care le are cu vecinele de bloc, caci noi din pacate cu serviciile noastre...prea putin suntem disponibili ...

[ioana5760]

În prealabil postat de fallen

Va inteleg ai ca va e greu si nu mai aveti o disponibilitate afectiva asa mare, de -acum...( dc mi-aduc aminte bine, in urma cu ceva vreme chiar ati avut o experienta nefericita, parca spuneati..?)

Pe plan sentimental am avut numai esecuri si dezamagiri, asa ca de ani de zile sunt foarte atenta la inima mea si la cat ma implic. M-am invatat sa nu mai gandesc cu inima ci cu mintea.
Cat despre grija de batrinete, stiu ca dau dovada de mare necredinta in putarea de grija a lui Dumnezeu de imi fac atatea ganduri.

[fallen]

Trebuie intr-adevar sa avem incredere in purtarea de grija a lui Dumnezeu, dar totodata sa fim atenti si la " barcile de salvare" pe care ni le trimite, daca va amintiti povestea :)

[Florinvs]

În prealabil postat de fallen

Trebuie intr-adevar sa avem incredere in purtarea de grija a lui Dumnezeu, dar totodata sa fim atenti si la " barcile de salvare" pe care ni le trimite, daca va amintiti povestea :)

Da- este perfect adevarat ce ati spus! Probabil v-ati referit ca atunci cand suntem singuri si ne dorim o familie, si avem o sansa de a cunoaste pe cineva care-si doreste accelasi lucru, sa folosim aceasta sansa!

[fallen]

Da, asta cam asa e, doar ca si asta e interpretabila...degeaba trage cineva de mine, daca eu nu simt nimic pt persoana respectiva...desigur, poate ma emotioneaza atentia si bunatatea lui fata de mine, si o apreciez, dar...poate nu ar fi cinstit sa-l iau de sot doar pentru asta, el sa ma iubeasca iar eu sa il consider doar un amic...( nu ca nu ar fi cinstit, dar poate nici nu ar fi posibil sa-mi fie sot cu adevarat)...si atunci, voi gandi la fel : oare nu asta a fost sansa mea, barca de salvarr pe care mi-a trimis-o Dumnezeu, si eu am ratat-o...oare nu trebuia sa am incredere in Dumnezeu si sa-l iau pe acel barbat, si poate in momentul cand am fi devenit un singur trup, l-as fi vazut ca pe Fat frumos? Oare nu cumva ce mi se intampla acum, faptul ca am un barbat frumos dar rau, e rasplata pt ca l-am refuzat pe cel bun?

[aubergine]

În prealabil postat de ioana5760

Probabil nu m-am exprimat eu mai detaliat despre ce e vorba, eu am 39 ani si nu ma mai vad avand copii, dar o posibila casatorie daca intalnesc persoana potrivita, poate as face-o, nu stiu, simt de parca ar fi desfranare, poate simt eu gresit, voi ce parere aveti? Inca ma gandesc daca nu e mai bine sa raman singura. Depinde de viitor ce va fi. Mi-e frica de batranete si ca ajung sa mor singura in casa.

De asta sa nu va fie frica, sunt multi oameni care, cu tot cu familie si copii, mor singuri , sau se mai intampla sa fie omul in cauza in casa, pe moarte, si copiii sau nepotii sa adoarma dupa o noapte de veghe, iar acel om sa moara exact cand copiii nu sunt treji, si atunci e tot singur, nu? Sau poate muri la spital si familia sa nu aibe acces, pentru ca nu se poate vizita atunci, cunosc cazuri concrete. Rar se intampla sa nu moara omul singur.
Nu e neaparat desfranare, e ajutor reciproc pentru mantuire, companie, prietenie, iubire.

[fallen]

Nu cred ca atat de momentul efectiv al mortii ne temem noi, ci de o eventuala imbolnavire incapacitanta, la batranete sau nu neaparat, din pricina careia sa fim nevoiti a depinde de altii, nemaiputand mereg singuri nici la baie...