Exerciţii de gândire: probleme filosofice

În prealabil postat de Mihailc

Nu-mi dau seama cât de filozofică e dilema mea, dar ştiu că m-aş bucura să aflu cât mai multe păreri.

Ergo, cum credeţi voi că e mai bine să procedăm, în calitate de creştini, în împrejurări de viaţă concrete:

1. Să ne ferim de suferinţă autoamăgindu-ne cu minciuni mentale cu efect analgezic asupra sufletului.

sau

2. Acceptăm adevărul din străfundul inimii cu riscul suferinţei

Să presupunem că aţi ieşit dintr-o relaţie de prietenie cu posibilităţi de evoluţie în dragoste. Cum e mai bine pentru un credincios să gestioneze despărţirea?

1. Folosind argumentul vulpii din celebra fabulă, care s-a consolat singură pentru neputinţa de a ajunge la struguri, spunându-şi că erau oricum acri. Vânzându-ţi singur gogoşi, adică minciuni cu efect autoamăgitor cum că persoana de care te-ai despărţit nu era potrivită cu tine, aveaţi discuţii în contradictoriu pe teme etice sau teologice (oricum fără efect asupra vieţii practice imediate), că nu se încadra în toate aşteptările tale etc.

2. Acceptând adevărul şi anume faptul că aţi petrecut clipe minunate împreună, că ai simţit adierea fericirii, că aţi avut planuri frumoase, că pierzi o oportunitate uriaşă detaşându-te de persoana respectivă etc.

Aştept cu interes opiniile voastre!

Aş veni cu nişte întrebări, sper să nu fie cu supărare:

* De ce ai ales topicul cu probleme filozofice, oare încerci să evaluezi o situaţie de viaţă într-o manieră filozofică? Adică nu topicul e o problemă... dar pare că vezi viaţa prea teoretic, ca şi când încerci să pui în practică nişte scheme gândite la un moment dat...
Poate e o părere eronată.

* Primele întrebări sunt retorice. Pare a fi dilema dintre inimă şi minte....tu zici că poate reuşeşti să te minţi mental, dar inima ştie adevărul. Dar de ce adevărul poate aduce suferinţă unui creştin?

* Se pare că tu mergi pe ambele variante, dar nu iese niciuna...
Aducând un pic de pragmatism, mai superficial probabil, genul din filmele americane: schimbă ce nu poţi accepta, acceptă ce nu poţi schimba şi roagă-te lui Dumnezeu să te ajute să deosebeşti cele două situaţii... parcă aşa era, nu mai ştiu bine...