Diavolul

[Demetrius]

În prealabil postat de DragosP

Vrei să zici "care ESTE acolo"!

Exact.

În prealabil postat de catalois

Nu sunt convingeri. Am spus ca tind sa cred. Doresc sa ma clarific si dupa cum vedeti, nu am convingeri clare, incerc sa le obtin. Ma deranjeaza tare mult ca voi ajunge (cand voi muri) intr-o realitate care este cu totul altminteri decat cea perceputa si priceputa de mine pana acum. Ma simt ca un peste care a trait intr-o pestera, stiind ca dupa ce va muri va ajunge intr-o lume despre care nu stie decat ca este mult mai minunata, cu aer, lumina, flori, iarba etc., fara sa aiba nici macar o idee cat de vaga ce sunt acestea, ci doar stiind numele lor. Cand voi iesi din pestera, nu voi fi pregatit deloc. Mai mult, nici macar nu pricep cum de e mai bine afara din pestera decat inauntru, trebuie doar sa cred asta. Ok, ma straduiesc, rugaciune multa, duhovnic, dar tot nu pricep. Si stii de ce? Continuand comparatia pestera-afara, desi pentru noi cei ce discutam aici este evidenta superioritatea lui nafara si pentru peste nu, desi pestele va constata cat de bine este afara, acel peste nu va mai fi el insusi cand va ajunge afara si va pricepe cat de bine este acolo. Va fi o cu totul alta persoana. Pestele din pestera va fi dezindividualizat, disparut pentru totdeauna. Alta persoana va beneficia de bucuria lui afara, persoana fara nicio legatura cu pestele din pestera.

Sunt pur și simplu uimit de fidelitatea ”meta-tabloului” pe care-l descrii ca și cum de-acolo ne transmiți, iar limbajul este foarte metaforic, dar extrem de sugestiv și exact.

Am boldat o mică secvență din tabloul tău la care eu răspund că abia ”afară” peștele se va defini(descoperi) în mod real, fiindcă în peșteră nu are nicio legătură cu el însuși; în peșteră peștele se confundă cu branhiile, cu solzii, cu înotătoarele sale, adică cu trupul său, iar dincolo se va ”elibera” de ele devenind el însuși și, totodată, luminându-se cum s-a lăsat înșelat în peșteră.

Observ că tu ai toate aceste informații, dar nu-s sistematizate conștient și cred că urmează să le descoperi în curând(la timpul potrivit).

[catalois]

În prealabil postat de Demetrius

Exact.

Sunt pur și simplu uimit de fidelitatea ”meta-tabloului” pe care-l descrii ca și cum de-acolo ne transmiți, iar limbajul este foarte metaforic, dar extrem de sugestiv și exact.

Am boldat o mică secvență din tabloul tău la care eu răspund că abia ”afară” peștele se va defini(descoperi) în mod real, fiindcă în peșteră nu are nicio legătură cu el însuși; în peșteră peștele se confundă cu branhiile, cu solzii, cu înotătoarele sale, adică cu trupul său, iar dincolo se va ”elibera” de ele devenind el însuși și, totodată, luminându-se cum s-a lăsat înșelat în peșteră.

Observ că tu ai toate aceste informații, dar nu-s sistematizate conștient și cred că urmează să le descoperi în curând(la timpul potrivit).

Multumesc Demetrius, parca simt o boare de incurajare in urma cuvintelor tale.
Numai ca furtuna din mintea mea este in continuare nepotolita, confuzia fiind ceea ce traiesc, nu claritatea convingerilor.
Credinta ce este? Ignorarea, respingerea sau negarea gandurilor care vin din firea omului (apropos, singura fire pe care omul o stie, acea fire care il face sa fie viu cu orice pret, care percepe cauzalitatea si care cerceteaza ce are in jur, cat mai departe cu putinta, ca sa inteleaga ce este el, cu mijloacele puse la dispozitie), vidul ramanand in urma acestor actiuni, vid care trebuie umplut cu ceva, deoarece noi, oamenii, NU putem trai fara un reper, umpland acest vid cu ganduri care nu se mai sincronizeaza cu totalitatea experientelor noastre, ci, din contra, cu orice este contra experientelor noastre: viata vesnica (nici o experienta nu zice ca ar exista), reincarnarea (asijderea), cele 9 fecioare la dispozitie sexuala ale musulmanilor (aici diavolul a luat-o rau pe aratura, dar, cu toate astea, uite ce de adepti are...), cam astea fiind toate credintele de azi ale omului, care contrazic experienta vietii. Si mai sunt cei care "cred" in moartea definitiva: ai trait cateva zeci de ani si asta a fost totul. Acestia sunt cei care NU neaga, ignora sau resping realitatea de mai sus, ci se raporteaza exclusiv la ea.
Iata tabloul pe care il are in fata Dumnezeu. Intrebarea ar parea ca este: cine a pictat tabloul? Dumnezeu, ar fi primul raspuns, caci El a pictat orice este de vazut. Diavolul,ar fi al doi-lea raspuns, caci prea este dezlanat acest tablou. Dar, personal, as fi ipocrit sa afirm ca asta e intrebarea ce ma framanta. Intrebarea mea (caci de aceea am inceput topicul) este DE CE exista acest tablou? Daca acest tablou are un scop, care este acela?
Ca sa fiu mai lapidar, cred ca scopul este de neinteles de catre fiintele umane, care trebuie sa tinda catre acest scop. Si aici apare disfunctionalitatea: trebuie sa ajungem intr-un loc pe care nu il intelegem, nu il putem intelege, dar este singurul loc in care putem ajunge.
Ei bine, daca Diavolul nu ar fi existat, daca Lucifer nu ar fi cazut, nu ar fi corupt pe Eva, apoi pe Adam s.a.m.d., topicul meu nu ar fi existat: da, Omul a cazut prin liberul arbitru, s-a separat de Dumnezeu prin neascultare. Dar, atata timp cat asta s-a intamplat cu o interventie din exteriorul Omului, adica a lui Lucifer, iar acesta NU a fost exclus din lume, univers sau metaunivers, ci a ramas sa fiinteze cu oarece puteri, ba chiar active, ba chiar sa il ispiteasca pe Fiul lui Dumnezeu, ba chiar sa ajunga sa ii omoare pe ulrimii 3 profeti, ba chiar sa ajunga sa poarte un razboi peste toata firea si peste toti Oamenii pana la sfrsit (sa aiba puterea de a impinge catre iad si moarte vesnica MILIARDE de suflete ca al meu si al tau, suflete de Oameni), iar la sfarsit sa aiba un razboi intre ingerii lui si ingerii lui Dumnezeu..., inseamna ca acesta, Lucifer, este foarte important pentru creatie, pentru Dumnezeu.
Iar eu, Marius (caci asa ma cheama), cu mintea cu care am fost lasat pe pamant, fac exact aceleasi lucruri pe care le-a facut Lucifer. Fac contra Domnului. Scriu aici si ma duc la spovedanie si ma rog, pentru ca nu vreau sa fiu contra Domnului, dar sunt.
Raspunsurile standard din cateheza nu m-au ajutat, astept raspunsuri personale.

[Mihailc]

Dilemele tale au bătaie prea lungă pentru o discuţie pe internet, însă sunt importante şi cred că merită să ne învârtim puţin în jurul lor. Nu există răspunsuri standard care să satisfacă nevoia profundă de a găsi sensul existenţei personale, încadrat într-un sens general al fiinţării.
Dacă vrei teorii, îţi recomand să iei la rând metafizicile şi sistemele religioase ale omenirii. Absolut toate pretind că răspund, parţial sau exhaustiv, la întrebările ultime ale omului, propunând în acelaşi timp soluţii de integrare într-o anumită ordine a lumii.
"De ce există fiinţare şi nu, mai degrabă, nimic?". Această întrebare, formulată de Martin Heidegger în secolul trecut, este considerată şi astăzi un fel de capăt al interogaţiilor umane, cel mai avansat mesager al gândirii umane în miezul marelui mister al existenţei.
Sunt curios ce răspunsuri avem fiecare la întrebarea de mai sus.

[catalois]

În prealabil postat de Mihailc

Dilemele tale au bătaie prea lungă pentru o discuţie pe internet, însă sunt importante şi cred că merită să ne învârtim puţin în jurul lor. Nu există răspunsuri standard care să satisfacă nevoia profundă de a găsi sensul existenţei personale, încadrat într-un sens general al fiinţării.
Dacă vrei teorii, îţi recomand să iei la rând metafizicile şi sistemele religioase ale omenirii. Absolut toate pretind că răspund, parţial sau exhaustiv, la întrebările ultime ale omului, propunând în acelaşi timp soluţii de integrare într-o anumită ordine a lumii.
"De ce există fiinţare şi nu, mai degrabă, nimic?". Această întrebare, formulată de Martin Heidegger în secolul trecut, este considerată şi astăzi un fel de capăt al interogaţiilor umane, cel mai avansat mesager al gândirii umane în miezul marelui mister al existenţei.
Sunt curios ce răspunsuri avem fiecare la întrebarea de mai sus.

De ce au dilemele bataie lunga?
Ca ar fi foarte simplu sa STIM de acum ceea ce vom sti dupa ce murim. Si nu ar mai fi dileme. Am fi condamnati la fel ca Lucifer: ati stiut nemijlocit si totusi ati ales raul. Dar nu, noi nu stim nemijlocit, noi trebuie sa credem si sa realizam ceva bazat pe aceasta credinta care se poate ramifica in fel si fel de chipuri. Lucifer nu avea ce sa ramifice: stia nemijlocit ca Dumnezeu este Cel ce l-a creat si ca NU EXISTA alta cale decat a-L asculta si lauda. Dar noi nu, nu stim decat ce ne ofera trupul, restul este INTERPRETABIL, este credinta.
Heidegger a generat antropomorfismul, cu toate formele lui lumesti. Ca orice filosof si ca orice filosofie, dezvaluieste doar un aspect al existentei, este neintegrator.

[Mihailc]

În prealabil postat de catalois

De ce au dilemele bataie lunga?

Fiindcă vizează răspunsuri etern nesatisfăcătoare pentru raţiune. Şi pentru că neînţelesurile de acum au toate şansele să se transforme în neînţelesuri şi mai mari (vorba lui Lucian Blaga).

[catalois]

În prealabil postat de Mihailc

Fiindcă vizează răspunsuri etern nesatisfăcătoare pentru raţiune. Şi pentru că neînţelesurile de acum au toate şansele să se transforme în neînţelesuri şi mai mari (vorba lui Lucian Blaga).

Insist sa intreb: DE CE este asa si nu altminteri? De ce nu stim nemijlocit despre Dumnezeu? Toti oamenii se pot eschiva de la judecata spunand ca nu L-au cunoscut pe Dumnezeu nemijlocit, ci mijlocit. Iar aceasta mijlocire este la fel de evanescenta ca si visele de peste noapte. De ce "neintelesurile" de acum se transforma in "neintelesuri" si mai mari? Nici macar asta nu este important. IMPORTANT ESTE DE CE EXISTA NEINTELESURI.

[Mihailc]

În prealabil postat de catalois

Insist sa intreb: DE CE este asa si nu altminteri?

Eu zic să-l întrebi pe Hristos direct, în rugăciune! Dacă nu-ţi răspunde degrab, insistă puţin. Vorbesc serios!

De ce nu stim nemijlocit despre Dumnezeu? Toti oamenii se pot eschiva de la judecata spunand ca nu L-au cunoscut pe Dumnezeu nemijlocit, ci mijlocit. Iar aceasta mijlocire este la fel de evanescenta ca si visele de peste noapte.

Probabil pentru că ne cam arde dorinţa să-L transformăm într-un obiect de studiu şi cam atât. Sau pentru că suntem prizonierii cunoaşterii exclusiv pozitiviste. Or Dumnezeu fiind persoană, şi încă izvorul existenţei personale, nu poate fi cunoscut decât inductiv, prin relaţie. Aşa cum îţi cunoşti iubita. Prima dată te îndrăgosteşti în baza unor semnalmente vagi, te laşi fascinat de ea şi abia apoi afli din ce în ce mai limpede cu cine ai de-a face.

De ce "neintelesurile" de acum se transforma in "neintelesuri" si mai mari? Nici macar asta nu este important. IMPORTANT ESTE DE CE EXISTA NEINTELESURI.

Ţăranul român ţi-ar răspunde: uite de-aia, că aşa-i rânduiala. Dacă ţi-ar turna cineva toate înţelesurile în minte, beţia cunoaşterii ţi-ar fura discernământul şi ai ajunge să-i calci pe urme lui satanael. Pentru a pătrunde în taina existenţei, ai nevoie de o smerenie cel puţin dublă în raport cu cunoaşterea.

[AlinB]

În prealabil postat de catalois

Insist sa intreb: DE CE este asa si nu altminteri? De ce nu stim nemijlocit despre Dumnezeu?

Pentru ca destui oameni l-ar alege pe Dumnezeu doar din frica si nu din dragoste.
Fara certitudinea existentei lui Dumnezeu, au cu adevarat libertatea de a alege si a-si manifestea aceste alegeri.

Toti oamenii se pot eschiva de la judecata spunand ca nu L-au cunoscut pe Dumnezeu nemijlocit, ci mijlocit.

La Judecata nu se merge pe vorbe, toate gandurile vor fi date pe fatza si se va vedea afinitatea fiecaruia pentru rau, ca au stiut ce este bine si ce este rau si au ales sa-si gaseasca placerea in rau.

[stefan florin]

În prealabil postat de catalois

Insist sa intreb: DE CE este asa si nu altminteri? De ce nu stim nemijlocit despre Dumnezeu? Toti oamenii se pot eschiva de la judecata spunand ca nu L-au cunoscut pe Dumnezeu nemijlocit, ci mijlocit. Iar aceasta mijlocire este la fel de evanescenta ca si visele de peste noapte. De ce "neintelesurile" de acum se transforma in "neintelesuri" si mai mari? Nici macar asta nu este important. IMPORTANT ESTE DE CE EXISTA NEINTELESURI.

chiar crezi ca exista (sau va exista vreodata) vreo fiinta in universul cuantic (universul fizic) si subcuantic (lumea spirituala) care sa-l inteleaga si sa-l cunoasca suta la suta pe Dumnezeu? In acel moment Dumnezeu nu ar mai fi Dumnezeu, ar avea pe cineva egal cu el, practic ar fi 2 Dumnezei, ceea ce nu este posibil si nu va fi vreodata

[AlinB]

În prealabil postat de catalois

De ce au dilemele bataie lunga?
Ca ar fi foarte simplu sa STIM de acum ceea ce vom sti dupa ce murim. Si nu ar mai fi dileme. Am fi condamnati la fel ca Lucifer: ati stiut nemijlocit si totusi ati ales raul.

Si asta ar fi un lucru bun?

Dar nu, noi nu stim nemijlocit, noi trebuie sa credem si sa realizam ceva bazat pe aceasta credinta care se poate ramifica in fel si fel de chipuri. Lucifer nu avea ce sa ramifice: stia nemijlocit ca Dumnezeu este Cel ce l-a creat si ca NU EXISTA alta cale decat a-L asculta si lauda.

Ba uite ca a existat si o alta cale.
Nu l-a avantajat deloc, dar probabil Lucifer crede altceva.

Fara sa existe o alta cale, n-ar fi existat liberul arbitru si fara liber arbitru dragostea ar fi o minciuna.