Comoara in cer

[sophia]

În prealabil postat de Mosh-Neagu

Accesand link-ul, am descoperint-o pe Sfanta Iuliana si fara sa vreau, gandul a plecat catre copila cu acelasi nume, devenita celebra, fara sa vrea. Redau cateva randuri, dar cred eu ca se merita sa cititi viata acestei sfinte, dar si celelalte invataturi care reies din cele scrise acolo, tot pentru folosul sufletelor noastre!
Inca de mica, Sfanta Iuliana era foarte credincioasa, indragind rugaciunea si linistea. Se pare ca matusa ei, desi era o femeie de treaba, nu era la fel de credincioasa ca mama si bunica sa. De pilda, obisnuia sa o dojeneasca pe Iuliana pentru postul ei, caci fata nu voia sa manance dimineata. Si verii ei radeau de ea. Matusa ei locuia destul de departe de biserica, astfel ca Iuliana avea putine prilejuri sa auda cuvantul lui Dumnezeu ori invataturile despre mantuire. Fiul ei ne spune ca ea a invatat cele ale credintei urmand cu sarguinta poruncile Evangheliei. A ajuns inteleapta prin virtute, chiar daca nu avea carte.

Daca ai fi citit link-ul pana la capat ai fi citit si povestea celor doua femei care au trait impreuna in aceeasi casa, fara a-si spune vreodata un cuvant rau. Ai avea de invatat din aceasta pilda, daca te-ar interesa.
Uite ca Sf. Macarie a invatat.

""Rugandu-se oarecand Cuviosul catre Dumnezeu, s-a facut un glas catre dansul, zicandu-i: “Macarie, inca n-ai ajuns la masura celor doua femei, care vietuiesc impreuna in cetatea cea de aproape.”

Deci, auzind aceasta batranul, si-a luat toiagul sau si a mers in Cetatea aceea si, afland casa lor, a batut in usa si indata una dintre dansele a iesit cu mare bucurie si l-a primit pe el. Apoi, chemand batranul pe amandoua, a zis catre dansele asa: “Pentru voi atata osteneala am indurat, venind din pustia cea departata, ca sa inteleg lucrurile voastre, pe care spuneti-mi-le mie, netainuindu-le.” Si au raspuns femeile catre batranul: “Crede-ne pe noi, Sfinte Parinte, ca nici in noaptea trecuta de patul barbatilor nostri n-am fost libere, deci, ce fel de lucruri cauti de la noi?”

Iar batranul staruia, rugandu-le pe ele, sa-i arate randuiala vietii lor.

Iar ele, silite fiind, au zis: “Noi nici un fel de rudenie intre noi nu aveam si s-a intamplat ca s-au insotit cu noi doi frati si, cu dansii, cinsprezece ani petrecand in aceeasi casa, nici un cuvant rau sau spurcat n-am zis una catra alta, nici nu ne-am sfadit candva, ci in pace pana acum vietuim. Si ne sfatuiam cu un gand, ca, lasand pe sotii cei trupesti, sa mergem in ceata sfintelor fecioare, celor ce slujesc lui Dumnezeu, dar n-am putut sa-i induplecam pe barbatii nostri, ca sa ne lase pe noi, macar ca foarte cu multe lacrimi si rugaminti i-am rugat pe dansii. Drept aceea, necastigandu-ne dorirea, am pus asezamant intre Dumnezeu si intre noi ca nici un fel de cuvant nesocotit sa nu zicem pana la moartea noastra.”

Acestea, auzindu-le, Sfantul Macarie a zis: “Cu adevarat, nici fecioare, nici maritate, nici monah, nici mirean, ci hotararea cea buna o cauta Dumnezeu, primind-o pe ea ca pe insasi fapta, si fiecaruia, dupa alegerea cea de buna voie, ii da pe Duhul Sfant, Cel ce indrepteaza viata tuturor celor ce vor sa se mantuiasca.”"

[Mosh-Neagu]

În prealabil postat de sophia

Daca ai fi citit link-ul pana la capat ai fi citit si povestea celor doua femei care au trait impreuna in aceeasi casa, fara a-si spune vreodata un cuvant rau. Ai avea de invatat din aceasta pilda, daca te-ar interesa.
Uite ca Sf. Macarie a invatat.

""Rugandu-se oarecand Cuviosul catre Dumnezeu, s-a facut un glas catre dansul, zicandu-i: “Macarie, inca n-ai ajuns la masura celor doua femei, care vietuiesc impreuna in cetatea cea de aproape.”

Deci, auzind aceasta batranul, si-a luat toiagul sau si a mers in Cetatea aceea si, afland casa lor, a batut in usa si indata una dintre dansele a iesit cu mare bucurie si l-a primit pe el. Apoi, chemand batranul pe amandoua, a zis catre dansele asa: “Pentru voi atata osteneala am indurat, venind din pustia cea departata, ca sa inteleg lucrurile voastre, pe care spuneti-mi-le mie, netainuindu-le.” Si au raspuns femeile catre batranul: “Crede-ne pe noi, Sfinte Parinte, ca nici in noaptea trecuta de patul barbatilor nostri n-am fost libere, deci, ce fel de lucruri cauti de la noi?”

Iar batranul staruia, rugandu-le pe ele, sa-i arate randuiala vietii lor.

Iar ele, silite fiind, au zis: “Noi nici un fel de rudenie intre noi nu aveam si s-a intamplat ca s-au insotit cu noi doi frati si, cu dansii, cinsprezece ani petrecand in aceeasi casa, nici un cuvant rau sau spurcat n-am zis una catra alta, nici nu ne-am sfadit candva, ci in pace pana acum vietuim. Si ne sfatuiam cu un gand, ca, lasand pe sotii cei trupesti, sa mergem in ceata sfintelor fecioare, celor ce slujesc lui Dumnezeu, dar n-am putut sa-i induplecam pe barbatii nostri, ca sa ne lase pe noi, macar ca foarte cu multe lacrimi si rugaminti i-am rugat pe dansii. Drept aceea, necastigandu-ne dorirea, am pus asezamant intre Dumnezeu si intre noi ca nici un fel de cuvant nesocotit sa nu zicem pana la moartea noastra.”

Acestea, auzindu-le, Sfantul Macarie a zis: “Cu adevarat, nici fecioare, nici maritate, nici monah, nici mirean, ci hotararea cea buna o cauta Dumnezeu, primind-o pe ea ca pe insasi fapta, si fiecaruia, dupa alegerea cea de buna voie, ii da pe Duhul Sfant, Cel ce indrepteaza viata tuturor celor ce vor sa se mantuiasca.”"

Cat inca ne tulburam in cuget, mai avem de lucrat. Fata de tine, nu am motive sa ma justific. Tu oricum nu crezi pe nimeni. Daca am citit sau nu pana la capat, ce sa spun? Sa-ti dea Dumnezeu minte... Tu din rautate o spui, chiar daca n-o crezi sau ai indoieli. In tot ce scriu eu cand ma adresez tie (si oricui, de o buna bucata de vreme) nu e rautate, ci dorinta de a distruge flecareala asta cu orice chip, din moment ce tot nu ramane nimic pe urma. Ti se pare ca "te atac"? Ti se pare ca te umilesc? Tu nu poti intra (cel putin din punctul meu de vedere) in randul potentialelor victime. Si nu-i vorba ca ma deranjeaza pe mine ce ganduri te mai framanta si ce idei mai supui spre dezbatere, ci ca marea majoritate a acestor initiative, se transforma mai devreme sau mai tarziu intr-o balacareala ciudata, de unde ca de obicei iesi sifonata. Priveste cu atentie, Sophia; nu-mi fac o virtute din asta ca stie El Dumnezeu cum stau lucrurile, dar nu odata am dovedit rabdare si am raspuns cum am putut eu mai bine, evitand sa dau curs rautatileor si ironiilor fatise la care erai supusa. Si mereu, mereu, faceam apel la intelepciune si rabdare. Dar tu nu vrei sa intelegi ca orice framantare trebuie luata delicat, daca vrei sa intelegi ceva din ce ti se spune, fiindca abordand frontal, subiecte mult prea complicate, ca si cum ar putea fi descifrate cu o simpla formula de calcul, nu ajungi decat sa starnesti valuri mari si sa-ti rastoarne barca, si-asa sparta si subreda a propriei stapaniri de sine. Tulburata, fiind, de ironii si atacuri directe, cum vrei sa mai intelegi ceva. Nu eu sunt cel ce te ataca, dar am indraznit acum sa te fac putin atenta, fiindca nu asa se pune problema in credinta noastra, dupa atatia ani de forum.
De ce-i acuzi pe ceilalti, ca-ti raspund cum iti raspund? Ce nu gasesti, oare, cand internetul abunda in carti sfinte, filocalii, sfinti parinti, Sfinte Evanghelii, etc? Mergand mana in mana cu sfatul duhovnicului (pe care nu trebuie sa-l pisezi ca pe doamna educatoare la gradinita), te sprijini pe gandul curat si pe rugaciunea in Mantuitor, si citesti cat e ziulica de lunga. NIMIC din ceea ce vrei sa stii, nu este ascuns de Sfintii Parinti, ci dimpotriva: toti la unison (fara a face un ghiveci, cum insinuiezi, tu) sub ocrotirea Duhului Sfant, ne-au lasat aceleasi invataturi. De ce cauti tu pareri subiective la bieti amarati care cine stie in ce alte nedumeriri te mai baga? Crede-ma, Sophia, daca m-as simti pretuit ca om, asa cum te pretuiesc eu pe tine, Dumnezeu mi-e martor ca n-as mai vrea nimic de la El. N-am nimic cu tine, dimpotriva chiar, dar am inceput sa ma intreb de ce ramai repetenta in fiecare an, cand ar fi trebuit ca ceilalti sa gaseasca in tine o minte limpede si luminata. Nimeni nu e desavarsit, si nimeni nu le stie pe toate, dar macar unele notiuni simple, si le-a insusit in prima perioada a initierii in credinta. La tine... se intampla ceva tare ciudat. Ti se pare ca te jignesc? Nu, Sophia... N-as vrea sa mai ajung vreodata sa doresc sa jignesc pe cineva. Dar daca tot dai exemplul celor citite (pana la capat!), retine ceea ce citesti, iar saptamana viitoare sa-ti amintesti macar in principiu, ideea esentiala. Fiindca eu, cel putin cand e vorba de sfinti si invataturi ale unor oameni induhovniciti, nu-mi permit niciodata sa citesc franturi, fiindca mi s-ar parea ca-l supar pe sfantul acela cu superficialitatea mea. Si ma straduiesc sa si raman cu ceva, iar peste un timp, intr-o conjunctura anume, chiar daca nu-mi mai amintesc exact despre ce sfant era vorba, dar retin esentialul, si incerc sa-l redau cat mai fidel cu putinta.
Dar ma rog, tu poti sa vanezi "rautati" cat doresti. Cel putin din partea mea, n-ai sa vezi, decat daca tii tu neaparat sa le numesti asa. Eu o consider o mustruluiala zdravana, ca sa te trezesti din buimaceala asta in care te complaci!

[IULIAN496]

În prealabil postat de Mosh-Neagu

dar nu odata am dovedit rabdare si am raspuns cum am putut eu mai bine, evitand sa dau curs rautatileor si ironiilor fatise la care erai supusa. Si mereu, mereu, faceam apel la intelepciune si rabdare. Eu o consider o mustruluiala zdravana, ca sa te trezesti din buimaceala asta in care te complaci!

Nu se cuvine sa vedem in noi oarecare dreptate.Toata dreptatea este a lui Dumnezeu.



P.S.:NU SE CUVINE SA MUSTRAM NOI PE APROAPELE FIE SI DACA A FACUT O FAPTE GROAZNICA CI "am dovedit rabdare".DAR RABDARE NOASTRA TREBUIE SA FIE MARE SI IN LUCRARE CU SMERENIA:"dar nu odata am dovedit rabdare""Eu o consider o mustruluiala zdravana,"

[Mosh-Neagu]

În prealabil postat de IULIAN496

Nu se cuvine sa vedem in noi oarecare dreptate.Toata dreptatea este a lui Dumnezeu.



P.S.:NU SE CUVINE SA MUSTRAM NOI PE APROAPELE FIE SI DACA A FACUT O FAPTE GROAZNICA CI "am dovedit rabdare".DAR RABDARE NOASTRA TREBUIE SA FIE MARE SI IN LUCRARE CU SMERENIA:"dar nu odata am dovedit rabdare""Eu o consider o mustruluiala zdravana,"

Iulian, nu te cunosc, nu stiu cine esti, daca esti un user mai vechi care se ascunde dupa un nick nou, sau pur si simplu ai ajuns pe-aici din dorinta de a cunoaste si de a intelege cate ceva despre suflet. Daca esti cu adevarat nou, asa cum arata datele despre tine, tu vad ca abia ai depasit 20 de mesaje, in timp ce la Sophia, situatia se prezinta astfel:
Data înregistrării: 25.06.2007
Religia: Ortodox
Mesaje: 2.916
Daca iti pasa de un om, si vrei sa-l ajuti, nu-l lasa la nesfarsit sa rataceasca, si cu atat mai putin sa le dea altora motive de sminteala sau mai rau, polemici penibile, cand adevarul este unul singur si la o aruncatura de "clic". Eu iti inteleg punctul de vedere, dar sa te vad, nu dupa 5-6 ani, ci dupa vreo 6 luni cum mai reactionezi... Iar daca tu numesti asta "judecata", imi pare sincer rau. Nu de judecata e vorba, ca nu-i treaba mea pacatul nimanui. E o decizie mult amanata pentru care am facut ca si tine acum, apel la multa cumpatare, atat pentru altii cat si pentru mine. Priveste acest caz, cumva detasat, ca si cum cunosti (virtual) de multa vreme pe cineva, si la un moment dat izbucnesti cat se poate de firesc si amical, nu cu ura, nu cu judecata, ci pur si simplu, fiindca simti ca iti poti permite sa nu mai menajezi, iar asta spre binele acelui om, si implicit pentru a mai relaxa incordarea la care se ajunge in urma acelor initiative ciudate pentru subiecte complicate prin mintea sucita, nu fiindca n-ar fi explicatii clare de la sfintii parinti!

[sophia]

@Mosh_Neagu

Degeaba scrii asa, cand stii precis ca nu este adevarat.
Ceea ce faci de doua zile nu este amical, este plin de rautate.
Si ma faci si pe mine sa reactionez la fel, desi nu-mi sta in fire.
Nici macar nu reusesti sa-mi explici ce vrei de la mine, cu ce am gresit.
Ce anume vezi gresit in subiectul bazat pe cartea lui Gabriel Bunge?
Ca atat am vrut, sa discutam pe baza temelor propuse de el, care la randul lui le-a preluat de la un monah.
Pentru ce ai sarit si m-ai batjocorit?

Niciodata n-am atacat pe nimeni pe forum. Nu am criticat sau stricat fire de discutie. Ba da, au fost vreo 2-3 care au lovit prea tare in puncte sensibile ale unui grup de oameni. Sunt unii care nu stiu, nu au habar de anumite lucruri pentru ca nici nu le cunosc.
In rest nu m-am luat de nimeni.
Mi-am dorit sa discut in pace pe niste teme.
Atatea fire cu discutii ciudate sunt pe forum. De nimeni nu va luati ca de mine.
Si nu te supara, dar eu nu vad asta nici amical, nici educativ si nici crestin.
Si daca nu poti, nu ai rabdare sa raspunzi pasnic si la obiect la o discutie, pur si simplu te tii deoparte. Este o regula a net-ului.

Chiar nu inteleg ce gasesti (si tu si altii) rau la discutiile incepute de mine? Ce este rau sa discuti pe un forum despre o tema, sau o carte sau o problema cotidiana? De asta exista forumuri.

Exista si oameni care mi-au raspuns foarte frumos. Si multi oameni care au parasit acest forum, sau intra foarte rau, tocmai din cauza rautatilor care se imprastie. Ia aminte putin la acest aspect.

Prin ceea ce scrii aici de doua zile nu ma simt nici respectata, nici stimata, nici ajutata si nici invatata. Dimpotriva, ma simt foarte rau.

Stii este ca si cand un om a gresit si tu ii dai mereu cu bata in cap, el plange de durere si tu ii spui: vai, dar eu nu ti-am facut nimic, doar te-am mangaiat.
Nici macar nu-i spui pentru ce ii dai in cap si cu ce ti-a gresit.

[IULIAN496]

În prealabil postat de Mosh-Neagu

Iulian, nu te cunosc, nu stiu cine esti, daca esti un user mai vechi care se ascunde dupa un nick nou, sau pur si simplu ai ajuns pe-aici din dorinta de a cunoaste si de a intelege cate ceva despre suflet. Daca esti cu adevarat nou, asa cum arata datele despre tine, tu vad ca abia ai depasit 20 de mesaje, in timp ce la Sophia, situatia se prezinta astfel:
Data înregistrării: 25.06.2007
Religia: Ortodox
Mesaje: 2.916
Daca iti pasa de un om, si vrei sa-l ajuti, nu-l lasa la nesfarsit sa rataceasca, si cu atat mai putin sa le dea altora motive de sminteala sau mai rau, polemici penibile, cand adevarul este unul singur si la o aruncatura de "clic". Eu iti inteleg punctul de vedere, dar sa te vad, nu dupa 5-6 ani, ci dupa vreo 6 luni cum mai reactionezi... Iar daca tu numesti asta "judecata", imi pare sincer rau. Nu de judecata e vorba, ca nu-i treaba mea pacatul nimanui. E o decizie mult amanata pentru care am facut ca si tine acum, apel la multa cumpatare, atat pentru altii cat si pentru mine. Priveste acest caz, cumva detasat, ca si cum cunosti (virtual) de multa vreme pe cineva, si la un moment dat izbucnesti cat se poate de firesc si amical, nu cu ura, nu cu judecata, ci pur si simplu, fiindca simti ca iti poti permite sa nu mai menajezi, iar asta spre binele acelui om, si implicit pentru a mai relaxa incordarea la care se ajunge in urma acelor initiative ciudate pentru subiecte complicate prin mintea sucita, nu fiindca n-ar fi explicatii clare de la sfintii parinti!

Intr-un fel ai dreptate!BINE FACI!Fericit esti bine-ti va fi!Si iarta-ma pentru orice nedreptate care ti-am facut-o!