Biserica si Psihologia

[Corinusha]

În prealabil postat de cezar_ioan

Aş propune şi o listă de subiecte pentru dezbateri întru clarificare:

1. Domeniul Psihologiei; limite. Este acesta o provocare sau o stânjenire a Bisericii?
2. Motivele şi scopurile activităţii psihologilor.
3. Metode (căi) de cunoaştere şi intervenţie în Psihologie. Comparaţie cu activitatea Bisericii.
4. Problema sensului vieţii - comparaţie şi relaţii între abordarea Bisericii şi cea a psihologiei.
5. Moartea - comparaţie şi relaţii.
6. Mântuirea - este, oare, de competenţa psihologilor???
7. Păcatul - este oare de competenţa psihologiei?
8. În ce fel şi în ce măsură Psihologia poate fi o slujitoare a Bisericii? Exemple concrete.

Probabil că se pot ivi nenumărate alte subiecte.
Deocamdată acestea mi-au trecut prin minte, nu ştiu dacă sunt cele mai inspirate teme...
Sper să putem înfiripa o dezbatere folositoare pentru toţi.

Doamne ajută!

1. În opinia mea, Psihologia ar trebui să fie o completare a Bisericii (pfff, nu ştiu cum să mă exprim) în sensul că... un preot, ar putea trimite un om la psiholog în cazul în care acesta crede că poate fi ajutat. Dacă e vorba de o depresie gravă sau tentaţa de sinucidere sau o altă problemă care îi poate fi atribuită psihologului spre ameliorare.

2. Scopul activităţii de psiholog e acela de a ajuta oamenii, să se descopere pe sine, de a-i ajuta acolo unde nu ştiu ce să facă, dar mai ales, de a-i îndruma oarecum pe calea cea bună. Există şi la psihologi un cod deontomogic şi o morală, fie ei atei sau creştini.

3. Metodele pot fi aceleaşi ca şi metodele folosite în Biserică. Dacă un psiholog face meseria din dragoste pentru oameni, atunci cu siguranţă clientul lui nu va avea de suferit din cauza ŢsfaturilorŢ psihologului.

4. Problema sensului vieţii... Am terminat psihologia, dar nu m+am gânsit la o comparaţie între abordarea Bisericii şi ea a phihologului. Dacă reuşesc sa ma informez în această privinţă, revin cu un răspuns.

5. Moartea. Atâta timp cât poţi "convinge" ca psiholog pe cinva care are gânduri sinucigaşe că nu e bine ce vrea să facă şi îl poşţi ajuta in acest sens, foarte bine.

6. Mântuirea nu mi se pare de competenţa psihologilor. Psihologul epsiholog, preotul este preot. Deşi au câteva aspăecte comune, nu e acelaşi lucru. Decât dacă preotul este şi psiholog în acelaşi timp. Asta, cred eu, ar fi ea mai buna combinaţie pentru a putea ajuta pe cineva întro problemă ce ţine de suflet.

7. Păcatul, la fel, nu mi se pare de competenţa psihologului, atâta timp cât nu e vorba de ucidere sau fapte penale. Aici ar fi mai multe de discutat despre tot ce ţine de confidenţialitate si etica,dar nu despre asta e vorba cum.

8. la punctul 1 am răspuns oarecum şi la această întrebare. Deşi aş vrea să scot din context cuvântul slujitor, din simplul motiv ca meseria nu e ceva care să se supună la altceva... În schimb pot merge mână în mână.


Nu sunt as, dar dat fiind faptul că am terminat această facultate şi mi+am pus atât eu, cât şi alţii aceste întrebări, eu am găsit răspunsurile de mai sus.

[cezar_ioan]

Mulţumesc Corinusha! În cea mai mare parte am aceeaşi opinie...:)

[Corinusha]

Cu placere.

Interesant e ca si la facultate ni s-a spus sa reflectam la intrebarea: psiholog sau preot? si bine inteles, a trebuie sa ne argumentam raspunsurile.

Si unii psihologi (zic unii, oentru ca nu il cunosc/nu ii voi cunoaste pe toti), si mare parte dintre cei cu care am avut cursuri imi impartasesc opinia legata de subiectul acesta.
Pana la urma e logic. Psihologia cred ca tocmai de la preoti se trage, si s-a imbunatatit pentru a putea ajuta omul sa treaca mai usor peste anumite momente dificile din viata, pe langa rugaciune. Are partea ei practica.
Multi psihologi, chiar indeamna clientii (pentru ca nu li se zice pacienti) sa continue consilierea/terapia, dar sa se roage lui Dumnezeu pentru ca recuperarea sa aiba loc cat mai degraba si cat mai bine.
Ca sunt ramuri ale psihologiei care chiar nu au treaba cu Dumnezeu si sunt chiar "neortodoxe" aia e partea a doua. Pentru ca sunt. Dar si acelea ii ajuta pe unii. Cum e hipnoza. Personal, nu sunt foarte de acord cu ea, pentru ca prin hipnoza poti manipula oamul, ceea ce nu e conform cu Codul Deontologic al psihologului, dar cine foloseste metoda doar pentru rezultate, nu cu ganduri ascunse, are stima mea.
Numai si aici, din pacate, sunt cei care practica hipnoza pe oameni, tocmai cu scopil de a-i manipula. E ca si preoti. Cei care fac asta din chemare, si cei care o fac cu alte sopuri decat imbunatatirea starii clientului.

Aoleu, opriti-ma ca scriu romane....