Cum pot intalni fata potrivita in vederea casatoriei?

[adelina02]

În prealabil postat de mihai88

Nu vreau sa ma intelegeti gresit..Nu am pus aceasta intrebare pentru ca m-as grabi undeva...am incercat sa pun in discutie un subiect la care o parte din tinerii de varsta mea se gandesc mai devreme sau mai tarziu. Intradevar, dupa cum am spus si eu ma numar printre ei si intradevar, formularea dumneavoastra este mult mai aproape de ceea ce am incercat eu sa enunt.
Contexul in care am pus in discutie aceasta intrebare este urmatorul: am 24 de ani, iar de de ceva vreme lucrez in afara tarii. Serviciul meu nu imi permite sa raman foarte mult in acel loc , de aceea imi este foarte greu sa intalnesc si sa socializez cu diferite persoane, fie ca sunt de o varsta apropiata sau nu, fete sau baieti.
Dragostea pentru Hristos si pentru valorile promovate de Biserica Ortodoxa Romana, respectarea traditiilor romanesti legate de tot ceea ce insemna viata de familie, relatiile dintre oameni pe toate planurile, pastrearea fecioriei pana la casatorie, respecatrea canoanelor bisericii, si pana la urma scopul vietii mele, acela de a ma mantui...toate astea si nu numai le consider eu valori morale si spirituale.

In aproape acceasi situatie sunt si eu.Eu sunt constienta ca nu ma voi casatori,asa ca am renuntat la idee si dupa terminarea studiilor vreau sa infiez un copil si sa ma dedic vietii profesionale.

Nu consider ca esti chiar in aceeasi situatie. Dansul spune ca scopul vietii lui este acela de a se mantui iar dumneata marturisesti ca scopul vietii iti este acela de a te darui vietii profesionale.

În prealabil postat de adelina02

In aproape acceasi situatie sunt si eu.Eu sunt constienta ca nu ma voi casatori,asa ca am renuntat la idee si dupa terminarea studiilor vreau sa infiez un copil si sa ma dedic vietii profesionale.

Nu va pripiti...nu stiti ce poate rezerva clipa urmatoare sau anii viitori, deopotriva. Creatorul ne trimite sufletele in trup, cind venim in lume, ca pe "foi albe": zero constienta, zero asteptari, zero "idealuri". Pastrind proportiile in cazul unei fiinte adulte, e bine sa avem tehnica "foii albe", adica a deschiderrii spre neprevazut, in cam toate momentele vietii. Pentru ca sunteti crestina, ginditi-va la chestia cu copiii si imparatia cerurilor: e acelasi lucru spus altfel, anume: neatasarea de planuri, scopuri si (auto)definitii are o forta uriasa. E practic pastrarea inocentei infantile, la scara adulta, si prefacerea ei in cel mai eficace scut impotriva raului din lume.

[Florinvs]

Da- e foarte greu sa fii singur , sa nu ai langa tine o femeie care sa te iubeasca! Nu-mi place sa-mi "povestesc"" viata personala pe forum- dar pur si simplu am simtit nevoia sa zic treaba asta.....

[ffflorina]

Nici o sansa,daca nu vorbesti cu duhovnicul sa-ti propuna pe cineva,sa mergi in pelerinaje,in tabere,la manastiri,sunt atatea posibilitati pentru un tanar,mai rau e pt cei trecuti de o varsta unde orice propunere pare ridicola....

[Florinvs]

În prealabil postat de ffflorina

Nici o sansa,daca nu vorbesti cu duhovnicul sa-ti propuna pe cineva,sa mergi in pelerinaje,in tabere,la manastiri,sunt atatea posibilitati pentru un tanar,mai rau e pt cei trecuti de o varsta unde orice propunere pare ridicola....

Da- multumesc de sfat, insa din pacate nu am un duhovnic! Stiu ca nu e bine- dar nu prea as vrea sa discut sau sa spun chestiuni personale cuiva (chiar daca stiu ca e bine intentionat) pe care abia l-am cunoscut!

Iar de plecat in tabere sau pelerinaje asa de unul singur parca nu prea merge!

[Yasmina]

În prealabil postat de Florinvs

Da- multumesc de sfat, insa din pacate nu am un duhovnic! Stiu ca nu e bine- dar nu prea as vrea sa discut sau sa spun chestiuni personale cuiva (chiar daca stiu ca e bine intentionat) pe care abia l-am cunoscut!

Iar de plecat in tabere sau pelerinaje asa de unul singur parca nu prea merge!

Cred ca tine de natura fiecaruia,dar eu zic"ca merge" sa pleci de unul singur in tabere,vacante sau pelerinaje,in definitiv asa se cunosc oamenii,iesind din barlogul lor comod.
Chiar daca nu ai sansa sa cunosti pe cineva,tot iesi in castig din experiente si trairi acumulate prin excursiile ce le-ai facut.
Pe mine,statul in casa si neaerisirea opiniilor mele optuze m-ar imbatrani prematur si m-ar termina.

[Yasmina]

Ma sperie un fapt pe care il observ la prietenele mele(ambele divortate cam de un an):
-deci amandoua iesite din divort,cunosc barbati si intr-o luna sunt din nou in planuri marete de nunta,planuri de viitor,sunt in cautarea unei case in care sa locuiasca si sa-si intemeieze familia...
Eu sunt socata in fata acestor vesti,nu-mi imaginez ca iti poti pune increderea intr-o persoana pe care o cunosti de 3-4 saptamani si mai ajungi si cu ea in fata altarului una-doua...
Este drept ca prietenele mele se grabesc,avand 30+ dar totusi prudenta este mama intelepciunii,se spune.
Voi ce credeti despre viteza asta spre casnicie? Este doar un defect feminin? Sau este ceva des intalnit si poate doar eu sunt cea deplasata cu prudenta mea si nevoia de cunoastere(tatonare) a celuilalt???
Ce spuneti? Pareri...

[Corinusha]

În prealabil postat de Yasmina

Cred ca tine de natura fiecaruia,dar eu zic"ca merge" sa pleci de unul singur in tabere,vacante sau pelerinaje,in definitiv asa se cunosc oamenii,iesind din barlogul lor comod.
Chiar daca nu ai sansa sa cunosti pe cineva,tot iesi in castig din experiente si trairi acumulate prin excursiile ce le-ai facut.
Pe mine,statul in casa si neaerisirea opiniilor mele optuze m-ar imbatrani prematur si m-ar termina.

Total e acord. Ideea e sa iesi din "zona de confort". Sa iesi, sa vezi lumea (sau macar tara). Mergi intr-o excursie/tabara/pelerinaj organizat unde, vrei nu vrei, sigur te imprietenesti cel putin cu o persoana. Vezi altfel viata cand faci ceva si pentru sufletul tau.

Iar in ceea ce priveste casatoria dupa 2-3-4 luni dupa ce ai cunoscut pe cineva, mai ales daca esti proaspat divortat, ma sperie efctiv. Dupa un divort, cred eu, ai nevoie de TIMP ca sa te refaci. Nu imi pot imagina pe cineva dupa un divort ca nu simte nimic, ca super ok cu ideea, ba chiar ma e si fericit, decat in cazul in care persoana respectiva a fost inselata, batuta, jugnita in mod constant. Altfel, nu-mi pot imagina...
Suferi dupa 1-2 ani de relatie dupa cineva, pentru ca ai investit sentimente, planuri, idei, te-ai ATASAT de persoana respectiva, dar daca ai mai fost si casatorit.
Eu m-am casatorie cu sotul dupa 6 ani si jumatate de relatie, si tot nu il cunosc perfect (de fapt, n-o sa-l cunosc niciodata la perfectiune, cand nici macar pe mine nu ma cunosc la perfectiune). Dar inainte de casatorie eu zic ca ai nevoie sa cunosti cat decat persoana, sa sti ce il/o duce captul, sa sti daca e dispus sa sacrifice ceva de dragul celui/celei e langa el/ea, sa sti daca poti avea incredere in el/ea, sa sti daca te poti baza pe el/ea, sa iti faci o idee despre "cum ar fi viata cu el/ea daca ne casatorim". Eu am avut nevoie de aproximativ 4 ani pana mi-am dat seama ca da, cu el vreau sa ma casatoresc si sa imi traiesc restul vietii. Iar dupa alti 2 ani si ceva ne-am casatorit.

[Teodosie]

În prealabil postat de adelina02

In aproape acceasi situatie sunt si eu.Eu sunt constienta ca nu ma voi casatori,asa ca am renuntat la idee si dupa terminarea studiilor vreau sa infiez un copil si sa ma dedic vietii profesionale.

Parintele Arsenie spunea ca cel ce face profesia ca pentru Dumnezeu se mantuieste sigur.
Parintele Staniloaie spunea ca tinerii trebuie sa se pocaiasca daca vor sa se realizeze.
Cred ca si copilul adoptat e un dar de la Domnul si cel natural si se cere aceeasi rugaciune.
Dupa ce am renuntat la gandul de calugarie ( asa mi-au spus duhovnici parintii si interiorul meu ) am vrut sa ma insor dar toate erau impotriva.Am gasit pacea si fericirea din unirea cu Hristos in celibat si am renuntat si eu la ideea ba chiar am fugit de ea ca sa nu pierd bucuria castigata.De curand insa am inteles ca asa cum nu iti da casatoria fericirea ci unirea cu Mirele asa nici nu ti-o ia ca nimic nu te desparte de Hristos .Din contra casatoria e o legatura tainica un angajament un cadru in care poate spori fericirea primita daca bineinteles e facuta cu toata binecuvantarea cu voia Domnului nu de capul nostru.Mariaj vine de la Maria Maica Domnului = Rugaciunea Intrupata cum o numeste Acatistul Rugului Aprins este deci o legatura bazata pe rugaciune care trebuie sa fie la baza din faza de idee.Si daca este ea ne ghideaza , ne spune toate fiind mai de folos decat cautarile pe ici pe colo. Cred ca mai degraba vazandu-si omul linstit de munca si datoria lui va gasi ajutorul potrivit chiar alaturi.Sf Luca al Crimeii s-a dus in extremul orient in razboiul ruso japonez sa slujeasca Domnului si aproapelui sa isi faca datoria si asistenta care-i dadea bisturiul i-a dat si mana.