Esecul (prea mare) distruge omul

[Jamaica]

Nu am fost locul 1 , si contrar opiniei majoritare ca parintii il favorizeaza pe cel slab , fratele meu( mai mare si mult mai capabil intelectual recunosc) este favorit si privilegiat. M-au protejat nu neg si ma protejeaza si acum dar intr-o maniera bolnavicioasa - igonra problemele , fac totul in locul meu chiar fortat pt ca eu aparent nu ma pot descurca singura, iar trendul e "las-o ca e mica si proasta" , si chiar am ajuns sa nu pot face cele mai banale taskuri de una singura, si sunt terorizata de gandul la esec.
Nu pot comunica cu duhovnicul si nu din cauza lui, eu nu pot sa vorbesc cu el , am impresia ca o sa ma trimita la plimbare ca spun prostii, sau ca ma va crtica- daca ma mai critica cineva cred ca sar sa il bat, nu doresc decat sa fiu lasata in pace, si prefer sa fiu ignorata decat sa mi se mai reproseze ceva.

Demetrius: Sunt constienta ca vad deformat, dar CUM fac sa ies din acest cerc vicios? Macar pana ma mut.

[adam000]

In primul rand roaga-l pe Dumnezeu ca sa iti scoata in cale un preot pe inima ta cu care sa poti discuta problemele tale. Iar intre timp cauta un astfel de preot - unul pe care sa il simti ca e atat de bland si intelegator incat nu te va judeca; unul care sa simti ca ii pasa in mod real de tine si de problemele tale si caruia sa ii poti spune tot si sa primesti sfat cu blandete. Pt ca pe linga sfat vei primi si rugaciunea lui, iar asta e chiar mare lucru!
Si cauta si un psiholog bun cu care sa faci psihoterapie, dar avand intelegerea ca rezolvarea problemelor tale va luat timp, nu va fi asa, ca reusesti "pina te muti", ci poate lua chiar timp mult (nimeni nu poate stii cat timp decat Dumnezeu), deci renunta la nerabdarea aceasta cu "repede-repede ca nu mai pot", ci fa pasi reali si concret spre rezolvare, iar acei pasi sa iti fie satisfactie si multumire ca esti pe drumul cel bun.

[Marimira]

În prealabil postat de Jamaica

Nu am fost locul 1 , si contrar opiniei majoritare ca parintii il favorizeaza pe cel slab , fratele meu( mai mare si mult mai capabil intelectual recunosc) este favorit si privilegiat. M-au protejat nu neg si ma protejeaza si acum dar intr-o maniera bolnavicioasa - igonra problemele , fac totul in locul meu chiar fortat pt ca eu aparent nu ma pot descurca singura, iar trendul e "las-o ca e mica si proasta" , si chiar am ajuns sa nu pot face cele mai banale taskuri de una singura, si sunt terorizata de gandul la esec.
Nu pot comunica cu duhovnicul si nu din cauza lui, eu nu pot sa vorbesc cu el , am impresia ca o sa ma trimita la plimbare ca spun prostii, sau ca ma va crtica- daca ma mai critica cineva cred ca sar sa il bat, nu doresc decat sa fiu lasata in pace, si prefer sa fiu ignorata decat sa mi se mai reproseze ceva.

Demetrius: Sunt constienta ca vad deformat, dar CUM fac sa ies din acest cerc vicios? Macar pana ma mut.

? MIE MISE PARE CA TE EXPRIMI COERENT, CLAR, LIMPEDE.

Daca si cu el vei vorbi ca si cu noi, de ce sa nu crezi ca va intelege?

Ei sunt slujitori ai lui Dzeu si prin Harul cu care au fost investiti in momentul hirotoniei ca preoti si duhovnici, in timpul Sf.Spovedanii vei primi cel mai bun sfat, pe care il poti lua ca fiind mesajul lui Dzeu pentru tine.

Trebuie sa ai credinta si nadejde, multa speranta! Oamenii nu sunt toti asa de rai...!!!

Uite i-am ti-am dat un sfat...sa mai reflectezi la modul in care, cu multa rabdare si atentie, ai sa-i spui preotului...despre cele ce te ranesc.Mai intai faptele/situatiile care preced in sufletul tau un asa deznodamant...si mai precis impactul pe care il au asupra ta...gandeste-te un pic....de ce ti se pare ca te-ar certa , s-au respinge?

Eu/Noi nu te-am respins, nu te-am certat, nu te-am judecat, eu doar te rog sa reflectezi asupra modului in care te exprimi si iti expui problemele mai ales in fata celor care au o putere, o specializare sa te ajute, preotul duhovnic si respectiv un psiholog ...dar tu faci asa cum poti si cum crezi de cuviinta, probabil in interiorul tau vei simti care cale sa o urmezi.

Dar orice vei hotari, mai intai roaga-te, un acatist sau orice forma de rugaciune si apoi hotaraste ce drum sa urmezi.

Iti doresc numai bine!

Doamne ajuta!

[heaven]

În prealabil postat de Jamaica

Nu am fost locul 1 , si contrar opiniei majoritare ca parintii il favorizeaza pe cel slab , fratele meu( mai mare si mult mai capabil intelectual recunosc) este favorit si privilegiat. M-au protejat nu neg si ma protejeaza si acum dar intr-o maniera bolnavicioasa - igonra problemele , fac totul in locul meu chiar fortat pt ca eu aparent nu ma pot descurca singura, iar trendul e "las-o ca e mica si proasta" , si chiar am ajuns sa nu pot face cele mai banale taskuri de una singura, si sunt terorizata de gandul la esec.
Nu pot comunica cu duhovnicul si nu din cauza lui, eu nu pot sa vorbesc cu el , am impresia ca o sa ma trimita la plimbare ca spun prostii, sau ca ma va crtica- daca ma mai critica cineva cred ca sar sa il bat, nu doresc decat sa fiu lasata in pace, si prefer sa fiu ignorata decat sa mi se mai reproseze ceva.

Demetrius: Sunt constienta ca vad deformat, dar CUM fac sa ies din acest cerc vicios? Macar pana ma mut.

Buna Jamaica!Am citit tot ce ai scris.Este de inteles cum de porti cu tine povara sentimentelor de rusine,inadecvare sau frica de esec,atata vreme cat singurul filtru prin care tu te poti percepe pe tine si tot ceea ce te inconjoara este cel pe care ti l-au transmis parintii tai,cele mai importante modele in raport cu care un om isi cladeste intreaga personalitate.De aici,totul se construieste precum variatiunile aceleiasi teme.Difera contextele,persoanele,abordarile tale,insa cauzele,precum si rezultatele sunt aceleasi...
Faptul ca te vei muta,poate fi un mic ajutor,insa,daca aceste lucruri din tine nu le vei vindeca,le vei purta oriunde te vei duce.Vor trai vii in mintea si sufletul tau,punandu-si amprenta asupra modului in care vei relationa cu cei din jur si a intregii tale existente.Putem fugi de oricine si orice pe lumea asta,mai putin de noi insine...
Pe langa sprijinul duhovnicului,psihoterapia este singura metoda pe care o cunosc si care te poate ajuta sa iesi din cercul vicios in care te invarti acum.
Am citit ca ai scris cum ca nu abordezi duhovnicul si psihologul pentru ca nu doresti sa mai vorbesti despre problemele tale.Cu toate acestea,cu noi ai vorbit...apoi,ai mentionat,ceea ce este, cel mai probabil, principala ta temere in raport cu aceasta si anume aceea ca nu mai suporti sa fii cricata,respinsa,neacceptata.De inteles,dealtfel,dupa tot ceea ce povestesti ca ai trait si inca traiesti in familia ta...
Despre duhovnic nu pot vorbi,pentru ca nu sunt in masura,insa un psihoterapeut bun te sprijina,te incurajeaza,te ajuta sa ajungi la constientizare,la activarea resurselor interioare,redefinirea propriului sine (in momentul de fata iti este greu sa iti dai seama si cine esti cu adevarat,pentru ca singurul mod prin care te poti vedea si cu care te identifici este viziunea pe care familia ta te-a invatat sa o ai despre tine) si la transformarea vietii tale intr-o maniera empatica,suportiva,obiectiva si bazata pe acceptare.
Stiu ca primul pas in directia aceasta este cel mai greu de facut,insa schimbarea pe care ti-o doresti presupune in primul rand dorinta de a o face,ceea ce din ce citesc o ai,iesirea din zona de comfort,acel loc in care preferi sa fii lasata in pace,insa in care nici vindecarea si evolutia nu se produc si curajul de a-ti asuma si a face efectiv acest pas.
Eu iti doresc sa gasesti in tine acest curaj,sa il inviti sa faca parte din viata ta,iar schimbarea pe care acum o vezi prin prisma fricii de esec,sa o poti vedea ca pe o frumoasa provocare pe drumul devenirii tale ca si om...

[Demetrius]

În prealabil postat de adam000

Frumos si pertinent mesajul tau Stireana, pina aici. De aici nu mai sint de acord.



Nu e corect sa o acuzi de egoism, caci nu egoismul (cred) ca nu o lasa sa ii priveasca pe ceilalti cu deschidere, ci felul in care a fost invatata (inca de copil) sa se raporteze la ceilalti...

Orgoliul este o formă exacerbată de egoism; nu s-a raportat la ceilalți, ci(mai grav) mereu la sine și de aceea e ”terorizată” de fratele ei fiindcă-i stă în cale.

Ar fi mai bine, deci, să începi să fii de acord.

În prealabil postat de Jamaica

Nu am fost locul 1 , si 1)contrar opiniei majoritare ca parintii il favorizeaza pe cel slab , fratele meu( mai mare si 2)mult mai capabil intelectual recunosc) este favorit si privilegiat. M-au protejat nu neg si ma protejeaza si acum dar intr-o maniera bolnavicioasa - igonra problemele , fac totul in locul meu chiar fortat pt ca 3)eu aparent nu ma pot descurca singura, iar trendul e "las-o ca e mica si proasta" , si chiar 4)am ajuns sa nu pot face cele mai banale taskuri de una singura, si sunt terorizata de gandul la esec.
5)Nu pot comunica cu duhovnicul si nu din cauza lui, eu nu pot sa vorbesc cu el , 6)am impresia ca o sa ma trimita la plimbare ca spun prostii, sau ca ma va crtica- 7)daca ma mai critica cineva cred ca sar sa il bat, nu doresc decat sa fiu lasata in pace, si 8)prefer sa fiu ignorata decat sa mi se mai reproseze ceva.

Demetrius: Sunt constienta ca vad deformat, dar CUM fac sa ies din acest cerc vicios? Macar pana ma mut.

Am numerotat din mesajul tău câteva compoziții care dovedesc un mod orgolios de gândire:
1) un clișeu verbal pe care-l aud pentru prima oară; pe cel mai mic, pe mezinul familiei, am mai auzit să fie favorizat, dar tu aici te pui pe tine ca să evidențiezi că pe tine nu te favorizează deși așa s-ar cuveni(dptdv); nici tu nu ai favoriza pe nimeni dintre cei slabi, dar aici o spui ca să stârnești considerație.

2)recunoști că e mult mai capabil când te iei pe tine drept etalon; altfel spus, negreșit că ești capabilă, dar el e muuult mai capabil. Nu spui că e foarte capabil, ci îl compari cu tine, nu pe tine cu el, ci pe el cu tine, tu fiind unitatea de măsură.

3)tu nu te poți descurca singura numai aparent fiindcă la o adică te descurci cu brio, numai că refuzi un statut activ în familie fiindcă primordial nu primești considerația dorită, așa cum(dptdv) ți s-ar cuveni.

4)cele mai simple lucruri nu ți le asumi fiindcă orgoliul tău te terorizează că s-ar putea să râdă ceilalți de tine.
...
7)acest punct dovedește că tu nu ești depresată, ci rănită în amorul tău propriu, în considerația pe care o pretinzi tu referitoare la tine și pentru care ești dispusă să sari la bătaie ca un cocoș.

8)la fel ca la pct 7) nu suporți reproșul și de aceea nu accepți nicio provocare fiindcă teroarea unui reproș e infinit mai mare ca o mulțumire.

Aici le postez pe cele care amintesc de duhovnic, 5) și 6) fiindcă tu îl consideri pe el la fel ca pe oricare dintre oameni, ceea ce arată cam cum te raportezi pe tine la Dumnezeu; nicicum, deoarece tu te raportezi pe tine la tine. Nu mai e loc în inima ta decât pentru tine.
Tu nu vrei să-ți cureți inima la duhovnic, ci cauți să nu cumva să râdă de tine.

Sincer îți spun că mă mâhnești; oare de ce după ce ți-am spus ce e de făcut tu mă întrebi CUM fac sa ies din acest cerc vicios?
E simplu: pe tine nu te interesează rugăciunea fiindcă nu pui preț pe ea, nu consideri că e folositoare și, deci, n-o iei în calcul.

Am folosit ceva timp ca să scriu acest mesaj și mă bucur că am reușit, deși nu cunosc destule lucruri pentru că nu ne-ai spus mai nimic; ar trebui să citesc toate posturile tale ca să văd credința ta mai limpede.

Situația ta e gravă de tot și te sfătuiesc să mergi de îndată, altfel spus, URGENT, la o mănăstire și să ceri un duhovnic care să-ți curețe inima; lui să-i spui tot, absolut tot. Acordă pentru asta un timp nedefinit, dar mergi devreme fiindcă în mănăstire ziua de lucru e scurtă(zi-lumină) dacă va fi nevoie vei innopta acolo. Nu uita să duci niște daruri sau bani.
Altă soluție nu văd.

Doamne ajută!


P.S. Psiholog? Povești.

[Jamaica]

Ai scos din context tot ce ai putut .
Eu la manastire am duhovnic, iar rugaciunea e in programul zilnic......
Iar daca a dori afectiune din partea familiei este un lucru atat de rau imi cer iertare.

[AlinB]

În prealabil postat de Jamaica

Ai scos din context tot ce ai putut .
Eu la manastire am duhovnic, iar rugaciunea e in programul zilnic......
Iar daca a dori afectiune din partea familiei este un lucru atat de rau imi cer iertare.

Nu lua in seama pe Demetrius.
Are el niste probleme ale lui pe care nu le poate depasi, dar asta nu-l impiedica sa dea sfaturi la altii, chiar daca este total pe langa problema.

[Jamaica]

am incercat in repetate randuri fara succes. In cazul in care nu ma ignora total si se refugiaza la tv, ei zic ca mi se pare si ca sunt rea (mai ales in relatia cu fratele meu pt ca ii refuz mereu cand imi zic sa il ajut sa ii calc haine, sa ii strang rufele etc in conditiile in care locuieste altundeva cu prientena lui dar tot ai mei ii fac menajul). Cand ma duc in vizita la el imi zice sa ii spal vasele... Anyway

Cu vorba in cazul acesta sunt absolut sigura ca nu se rezolva nimic, evita orice problema si nu ii intereseaza

[Florinvs]

Acuma nu stiu ce varsta are fratele tau, dar daca deja locuieste cu prietena lui mi se apare un pic ciudat sa-i faca altcineva "menajul""! De obicei baietii de la 16-17 ani cauta sa fie cat mai independenti si au mai mult orgoliu!

Iar in legatura cu ce ai zis despre tine nu vreau sa ma dau "mare"" sau sa ma laud, insa ce pot spune sigur cum as proceda daca as intalni o situatie similara: intai daca vad ca-i femeie mai retrasa sau mai timida cu vorba, discutam despre una sau despre alta (un film, o carte sau orice alte subiecte sau o plimbare, un cinematograf), incerc sa-mi dau seama care e nemultumirea sau supararea, si apoi sa identific solutiile concrete! Oricum, daca exista bunavointa si rabdare la orice problema exista solutii! Doar vorba aia suntem oameni si putem discuta si analiza la o masa!
Iar apoi dupa ce se mai linistesc lucrurile si tristetea mai dispare, mergem la o terasa cu formatie muzicala, chem lautaru si-i zic sa inceapa cu o sarba sau hora asa ca la Moldova, si dupa ce te ïncingi"" la un dans sa vezi cum uiti de suparare!

Asta din punct de vedere al unui barbat! Din punct de vedere al unei femei n-as putea sa-ti spun.

[stireana]

În prealabil postat de Jamaica

am incercat in repetate randuri fara succes. In cazul in care nu ma ignora total si se refugiaza la tv, ei zic ca mi se pare si ca sunt rea (mai ales in relatia cu fratele meu pt ca ii refuz mereu cand imi zic sa il ajut sa ii calc haine, sa ii strang rufele etc in conditiile in care locuieste altundeva cu prientena lui dar tot ai mei ii fac menajul). Cand ma duc in vizita la el imi zice sa ii spal vasele... Anyway

Cu vorba in cazul acesta sunt absolut sigura ca nu se rezolva nimic, evita orice problema si nu ii intereseaza

Spui că nu mai suporţi reproşurile, criticile, admonestările, da' ai tăi cât le-or mai răbda? :) Că n-o fi uşor nici pentru ei să-nceapă zorile-n sunet de buze bătute mărunţel: "Mie nu mi-aţi făcut, nu mi-aţi dres, cu el vă purtaţi aşa, cu mine altfel.", apoi să vină istoviţi pe la amurg şi s-audă aceleaşi imputări şi căutări de pricini.

Sunt convinsă că ai dreptate, da' iartă-i, păsuieşte-i de amăreala vorbei, roagă-te spre luminarea minţii tuturor, s-aveţi deschideri de inimă unii spre ceilalţi şi să sălăşluiţi armonios.

Ş-apoi, or mai fi câteva chestiuni asumate niţeluş hâit: am văzut o tendinţă de segregare a bunăstării fizice de bunăstarea emoţională, de parcă funcţia de "vistier" al familiei e una lesne de înfăptuit şi nu necesită sleiri şi epuizări cât ţin orele de muncă, încasări poate-n neconcordanţă cu efortul depus, repartizări în funcţie de nevoi (hrană, educaţie, cheltuieli-de-coş-zilnic versus plăţi neprevăzute, dajdii statale, întreţinerea unui loisir etc.), administrare optimă şi multe altele.

Poate n-or fi ştiut c-o îmbrăţişare face cât zece bomboneturi şi scofeturi, o pupătură pe frunte cât toate taftalele şi paftalele din şifonier, o dezmierdare cât stelele şi Luna şi ceru' la un loc, însă toate gesturile care ţin de umplerea teşcherelei înseamnă şi ele un "a da", o generozitate parentală convertită-n sudoare, zile de muncă, sforţări, îngrijorări, silinţe... acestea toate făcute din drag de voi, copiii lor.

Aşa au ştiut ei că-nseamnă "a da dragoste", aşa or fi văzut la părinţii lor, or fi prins vremuri grele, de foamete şi neajunsuri de aşa au ştiut ei să-şi manifeste dragostea către voi, cei atât de dragi lor.

Iartă-i, aşa vor începe schimbările.