Crucea in casnicie - cum ne impartim intre soti si parinti?

[Ekaterina]

În prealabil postat de sophia

As vrea sa stiu ce credeti voi: cat si cum trebuie sa ne impartim intre sot/sotie si parinti (ambele randuri de parinti).

Daca omul incearca sa traiasca cu adevarat dupa poruncile Domnului, lucrurile se simplifica cat de cat. De exemplu avem porunca de a ne cinsti parintii, ba mai mult am intalnit acest indemn: Copii, ascultati intru Domnul de parintii vostri, caci asa este drept. Iar pentru parinti este urmatorul sfat: Si voi, parintilor, nu-i intaratati pe copiii vostri spre manie; dimpotriva, cresteti-i intru invatatura si certarea Domnului.

De cele mai multe ori dorinta tinerilor de a fi total independenti se loveste puternic de dorinta parintilor de a le arta cum este mai bine si ce trebuie sa faca. Din aceasta confruntare linistea dispare si de asemenea si fericirea.

De mare, mare ajutor este parintele duhovnic, el ne poate sfatui cum sa depasim momentele tensionate care apar inevitabil. De exemplu cunosc doua familii care cerand sfatul duhovnicului, au fost indrumate sa stea separat, in niciun caz cu parintii. Tinand cont de ceea ce le-a spus duhovnicul, cu eforturi in plan material, au parte de liniste si intelegere.

[sophia]

Multumesc pentru raspunsuri. Fiecare spune ceva adevarat.
Ma gandesc insa ca exista situatii speciale, care apasa mult asupra famiilor.
De ex, cazurile in care parintii sau socrii locuiesc in alt oras/alta tara chiar, undeva departe si atunci cuplul trebuie sa se desparta o vreme ca sa-i viziteze, sau sa renunte la concedii impreuna.
Ma mai refer si la cazurile unde parintii/socrii se imbolnavesc si au nevoie de ingrijire perioade lungi de timp (luni, ani de zile).
Exista si cazurile in care un parinte isi creste singur unicul copil si exista atunci o relatie speciala. Mai ales in acest caz exista tendinta de a interveni in casnicie.

In mod normal situatiile se pot rezolva, se pot gasi solutii. Partenerii si parintii/socrii isi pot imparti iubirea si viata si se pot respecta reciproc, fara a se neglija. O mama/un tata iubeste intr-un fel, paretenerul/partenera in alt fel, se poate colabora. In mod normal exista si copii/nepoti, de care se pot ocupa in comun.

Dar cum am mai spus exista si situatiile speciale: relatii speciale (mama singura sau tata singur/copil unic, familii care locuiesc la dsitante mari, situatii de boala indelungata etc.) in care este nevoie de multa rabdare si de solutii speciale.

Cineva spunea aici de maturitate la casatorie. De acord, trebuie discutat totul dinainte, trebuie lamurite niste aspecte, dar unele mai apar si pe parcurs.
Si putem sa spunem (lipsa)de maturitate si la parinti/socrii care fac unele greseli grave?

@Ekaterina - Ba nu! Dimpotriva, daca vrem sa traim dupa poruncile (tare nu sufar acest cuvant, ca nu suntem in epoci de mult apuse) Domnului este si ami greu. Tocmai pentru ca dorim sa le respectam si pe ele, dar si pe cei dragi.
Si exista adesea incompatibilitati, neputinte. Tocmai atunci ne rupem mai rau si ne faem praf. Ca vrem sa facem bine pentru toti si nu este posibil.

[zaharia_2009]

Iertati-ma va rog ca vin cu o intrebare off topic:

Cum se cheama threadul in care se istoriseste povestioara parintelui Iosif Vatopedinul despre familia de greci in care tinara sotie a ales desfrinarea iar sotul staruinta in rugaciune pt. intoarcerea ei ?

În prealabil postat de zaharia_2009

Iertati-ma va rog ca vin cu o intrebare off topic:

Cum se cheama threadul in care se istoriseste povestioara parintelui Iosif Vatopedinul despre familia de greci in care tinara sotie a ales desfrinarea iar sotul staruinta in rugaciune pt. intoarcerea ei ?

O povestire adevărată. O pildă vie de soț autentic

http://www.crestinortodox.ro/forum/s...ad.php?t=16651

Cum ne impartim intre soti si parinti? Cu dragoste de ambele parti.

[Florinvs]

Evident!

Si un lucru foarte important: este bine ca atunci cand apar neintelegeri intre soti, este bine ca acestea sa fie rezolvate numai intre cei doi, fara a fi nevoie de "sfaturile" altora, oricat de bine intentionati ar fi acestia!
Da bineinteles trebuie pastrate relatii normale, prietenesti cu rudele, insa trebuie sa existe o "linie de demarcatie" de la care incolo este strict intimitatea celor doi soti, peste care nici o alta persoana nu trebuie sa i se permita a trece!

https://luminapentrucandeladinsuflet...-sot-autentic/

[Ioan_Cezar]

În prealabil postat de Florinvs

... trebuie sa existe o "linie de demarcatie" de la care incolo este strict intimitatea celor doi soti, peste care nici o alta persoana nu trebuie sa i se permita a trece!

Nici preotului?
Nici consilierului de cuplu?
Nici Bunului Dumnezeu?

Mă îndoiesc că un aşa sistem închis, un aşa ermetism autosuficient cu doi mici dumnezei omnipotenţi, va funcţiona pe termen lung...:)
Io cred că duce la sufocare şi la nebunii mari, mari de tot!

Mai degrabă aş trasa "linie de demarcaţie" tocmai idolului intimităţii ăsteia frumos trâmbiţate.
Nu trăim individualist, ermetic, ci doar ne îmbolnăvim şi murim, Florine...
Viaţa este o artă a schimburilor, frate! Asta presupune, uneori, niţică deschidere, ventilaţie...