"This is Romania!" (Aceasta este Romania)

@Demetrius


Titlul „Uns al lui Dumnezeu”.

Ca „uns al Domnului” Saul inaugureaza monarhia de drept divin.
(Bartolomeu Anania, Biblia, Versiunea Anania, http://www.dervent.ro/biblia.php )

<<Atunci Samuel a luat vasul cu untdelemn şi i l-a turnat pe cap şi l-a sărutat şi i-a zis: „Iată, Domnul te-a uns pe tine domn peste poporul Său, peste Israel ; tu vei domni în poporul Domnului şi tu îl vei mântui din mâinile vrăjmaşilor lui de primprejur. Iată care-ţi va fi semnul că Domnul te-a uns să fii cârmuitor peste moştenirea Lui:>> (1Regi 10,1)

<<Samuel a fost iubit de Domnul său;
profet al Domnului, el a întemeiat regalitatea
şi a uns cârmuitori peste poporul său.>>(Sir 46:13)
<< Şi după aceea au cerut rege şi Dumnezeu le-a dat pe Saul, fiul lui Chiş, bărbat din seminţia lui Veniamin, timp de patruzeci de ani.>>(FA 13:21)

DAR,
<<Din urmaşii acestuia i-a adus Dumnezeu lui Israel un Mântuitor, potrivit făgăduinţei, pe Iisus.>>(Faptele Apostolilor 13,23)


<<Dreptul divin este o doctrină politică și religioasă care privește justificarea unei puteri nedemocratice prin voința lui Dumnezeu: monarhul nu este supus unei autorități pământești, ci puterii divine. Această justificare implică adesea trimiteri la o genealogie mitică, la o "sămânță aleasă".[1]

În Occidentul creștin, reforma protestantă nu a modificat această doctrină acolo unde doctrina exista. Dimpotrivă, ea a accentuat una dintre trăsăturile tradițiilor monarhice catolice: monarhul trebuie să respecte dreptul divin și să fie supus lui Dumnezeu pentru a nu-și pierde legitimitatea și puterea politico-militară.
Potrivit Coranului, califul are atât un rol spiritual, cât și putere pământească, legitimitatea sa fiind dată astfel de dreptul divin.

În Japonia se consideră că Împăratul este descent al zeiței Amaterasu, ceea ce explică denumirea de Împărția Soarelui Răsare.>>
http://ro.wikipedia.org/wiki/Drept_divin

La japonezi, Imparatul Japoniei
„ Un rezultat notabil al mitologiei japoneze este acela că explică originea familiei imperiale atribuindu-i caracter divin. Cuvântul japonez pentru „împăratul Japoniei” este tennō (天皇), ceea ce literal înseamnă „împărat ceresc” sau „împărat divin” (caracterul 天 înseamnă „rai”, „paradis”).”
http://ro.wikipedia.org/wiki/Mitologie_japonez%C4%83



Daca cititi cu atentie canoanele Sinodului I de la Niceea, si ale celorlalte Sfinte sinoade Ecumenice, n-o sa gasiti nicaieri o referire la titlul „Unsul Domnului”, despre imparati divini, domnitori divini etc.
E bine sa citim si Canoanele Sfintilor Apostoli Petru si Pavel. Nici acolo nu scrie nimic.

"Fie numele Domnului binecuvantat!
Poporul român este iubit de Domnul Iisus Hristos.
Incepand cu data de 14 octombrie 2010, sarbatoarea Sfintei Parascheva, ma cerceteaza lumina necreata, rod al practicarii Rugaciunii inimii. Sa nu credeti ca vrednicia mea a atras asta. A venit Iisus la poporul român. Si sa nu-mi fie a ma lauda ca a venit prin mine. Am fost pregatit la scoala lui Dumnezeu, lupta impotriva lui Antihrist, ani de detentie in inchisorile comuniste si practicarea Rugaciunii isihaste. Toate - din mila lui Dumnezeu. Si tot din mila Lui, am avut aceasta descoperire cum ca daca poporul român se va ruga cu aceasta rugaciune, va fi o lumina mare asupra tarii noastre. Am vazut harta Romaniei luminata de lumina cea cereasca.

Domnul separa poporul roman de sub panslavism. Iubeste pe cei ce ramân in credinta curata, stâlp neclintit in Biserica Lui, stâlpul Credintei Ortodoxe inaintea lumii. Ne-a facut Domnul Iisus si bucuria aceasta de a ne trimite lumina necreata. S-a deschis cerul pentru noi. Slava Tie, Doamne, slava Tie!"
(Arhim. Mina Dobzeu, "Apocalipsa - planul de salvare a lumii in 7 etape", Ed. Agaton)

Iata deci, motive destule sa fim mandrii de tara noastra, Romania, care are nu numai frumuseti naturale din belsug, dar are si frumuseti spirituale, pe care Dumnezeu le vede si le apreciaza asa cum stie numai El.

[Demetrius]

În prealabil postat de Nastya

@Demetrius


Titlul „Uns al lui Dumnezeu”.

Ca „uns al Domnului” Saul inaugureaza monarhia de drept divin.
(Bartolomeu Anania, Biblia, Versiunea Anania, http://www.dervent.ro/biblia.php )

<<Atunci Samuel a luat vasul cu untdelemn şi i l-a turnat pe cap şi l-a sărutat şi i-a zis: „Iată, Domnul te-a uns pe tine domn peste poporul Său, peste Israel ; tu vei domni în poporul Domnului şi tu îl vei mântui din mâinile vrăjmaşilor lui de primprejur. Iată care-ţi va fi semnul că Domnul te-a uns să fii cârmuitor peste moştenirea Lui:>> (1Regi 10,1)

<<Samuel a fost iubit de Domnul său;
profet al Domnului, el a întemeiat regalitatea
şi a uns cârmuitori peste poporul său.>>(Sir 46:13)
<< Şi după aceea au cerut rege şi Dumnezeu le-a dat pe Saul, fiul lui Chiş, bărbat din seminţia lui Veniamin, timp de patruzeci de ani.>>(FA 13:21)

DAR,
<<Din urmaşii acestuia i-a adus Dumnezeu lui Israel un Mântuitor, potrivit făgăduinţei, pe Iisus.>>(Faptele Apostolilor 13,23)


<<Dreptul divin este o doctrină politică și religioasă care privește justificarea unei puteri nedemocratice prin voința lui Dumnezeu: monarhul nu este supus unei autorități pământești, ci puterii divine. Această justificare implică adesea trimiteri la o genealogie mitică, la o "sămânță aleasă".[1]

În Occidentul creștin, reforma protestantă nu a modificat această doctrină acolo unde doctrina exista. Dimpotrivă, ea a accentuat una dintre trăsăturile tradițiilor monarhice catolice: monarhul trebuie să respecte dreptul divin și să fie supus lui Dumnezeu pentru a nu-și pierde legitimitatea și puterea politico-militară.
Potrivit Coranului, califul are atât un rol spiritual, cât și putere pământească, legitimitatea sa fiind dată astfel de dreptul divin.

În Japonia se consideră că Împăratul este descent al zeiței Amaterasu, ceea ce explică denumirea de Împărția Soarelui Răsare.>>
http://ro.wikipedia.org/wiki/Drept_divin

La japonezi, Imparatul Japoniei
„ Un rezultat notabil al mitologiei japoneze este acela că explică originea familiei imperiale atribuindu-i caracter divin. Cuvântul japonez pentru „împăratul Japoniei” este tennō (天皇), ceea ce literal înseamnă „împărat ceresc” sau „împărat divin” (caracterul 天 înseamnă „rai”, „paradis”).”
http://ro.wikipedia.org/wiki/Mitologie_japonez%C4%83



Daca cititi cu atentie canoanele Sinodului I de la Niceea, si ale celorlalte Sfinte sinoade Ecumenice, n-o sa gasiti nicaieri o referire la titlul „Unsul Domnului”, despre imparati divini, domnitori divini etc.
E bine sa citim si Canoanele Sfintilor Apostoli Petru si Pavel. Nici acolo nu scrie nimic.

Ai dat căutare cu titlul Uns al Domnului și prin copy/paste vii autoritar cu ”argumentele” internetului, fără să observi că te contrazici singură; mai mult, concluzionezi că nici acolo, nici dincolo nu scrie nimic, pentru că tu vrei să vezi cu ochii(tipic protestant) ceea ce nu poți vedea cu Duhul, și-atunci nu vrei să vezi nici unde scrie nergru pe alb.

În prealabil postat de Nastya

E absurd si cu siguranta in afara credintei crestine, sau chiar impotriva ei, sa spuna cineva ca domnitorii, regii, voievozii:
-au luat asupra lor pacatele neamului pe care-l conduceau (sau ale popoarelor pe care le conduceau cand vorbim despre imperii);
-ca erau responsabili pentru mantuirea popoarelor respective.

Gandid astfel inseamna ca Jertfa Mantuitorului Hristos s-a facut degeaba iar toata lupta noastra a crestinilor cu pacatele, spovedania etc. devin inutile.

Tu ai impresia că eu am spus că domnitorii iau asupra lor păcatele popoarelor pe care le conduc la fel cum a luat Iisus Hristos.
Eu n-am spus asta, dar tu asta ai vrut să înțelegi; eu nu sunt responsabil de ce vrei tu să înțelegi, ci numai de ceea ce am spus eu.

Uitându-mă mai atent, observ că mesajele tale au timpi de postare ”instantanee”(23.03, 23.06, 23.14) ceea ce mă convinge că tu nu citești ce postezi, nici nu compui cu atenție ce semnezi și că Dumnezeul tău e Wikipedia(???), pe care nu-l mai verifici, pentru că atitudinea ta e dinainte pre-gătită.

Totuși, să știi că domnitorii nu se pot degreva de responsabilitatea mântuirii popoarelor pe care le conduc chiar dacă pe ei nici nu-i interesează asta.

[Florinvs]

Aici ar fi doua chestiuni distincte:

-Este vorba de modul cum un conducator de stat (in cazul de mai sus domnitorul, voievodul sau regele) intelege sa conduca acel stat, pentru a-i asugura poporului respectiv conditiile necesare pentru progresul spiritual si material, si ce masuri sau legi adopta pentru apararea moralei publice si bunelor moravuri in societate. Prin aceasta, respectivul conducator are un rol important in intarirea credintei poporului respectiv.

-A doua chestiune este cea a atitudinii fiecarui cetatean in societate si a credintei fiecaruia in parte. Aici este treaba personala a fiecaruia in parte si fiecare raspunde in fata lui Dumnezeu pentru faptele si gandurile sale.

[Demetrius]

În prealabil postat de Florinvs

Aici ar fi doua chestiuni distincte:

-Este vorba de modul cum un conducator de stat (in cazul de mai sus domnitorul, voievodul sau regele) intelege sa conduca acel stat, pentru a-i asugura poporului respectiv conditiile necesare pentru progresul spiritual si material, si ce masuri sau legi adopta pentru apararea moralei publice si bunelor moravuri in societate. Prin aceasta, respectivul conducator are un rol important in intarirea credintei poporului respectiv.

-A doua chestiune este cea a atitudinii fiecarui cetatean in societate si a credintei fiecaruia in parte. Aici este treaba personala a fiecaruia in parte si fiecare raspunde in fata lui Dumnezeu pentru faptele si gandurile sale.

Corect.
Din categoria a doua face parte și conducătorul de stat, județ sau municipiu, a cărui responsabilitate tocmai de aceea e mai mare la judecata de apoi.
Un conducător răspunde și pentru slăbiciunea muritorului de rând căci tocmai pentru întărirea lui a ajuns el conducător.

14. Lăsaţii pe ei; sunt călăuze oarbe, orbilor; şi dacă orb pe orb va călăuzi, amândoi vor cădea în groapă.(Mt15,14)

Astazi, de ziua Imnului Naţional al României, “Deşteaptă-te Române”, “La mulţi ani !“tuturor românilor, oriunde s-ar afla ei.
Sa ne ajute Dumnezeu sa fim crestini.

(Am scris “Române” cu majuscule pentru ca asa am gasit scris intr-o carte pe care o am de la parintii mei.
Cartea se numeste: “Istoria musicei la români”; este scrisa de profesorul Mihail Gr. Posluşnicu, cu o prefaţă de Nicolae Iorga; a aparut la Editura “Cartea Româneasca” in anul 1928; imnul nostru este la pagina 403).

"Crestinii nu se deosebesc de restul oamenilor nici prin patrie, nici prin limba, nici prin obiceiuri.

Crestinii nu locuiesc separat in orasele lor proprii, nu vorbesc vreo limba diferita, nici nu practica un mod de viata straniu. Invatatura pe care o au nu este o descoperire a mintii si cugetarii omenesti, nici nu adera, ca unii, la vreo invatatura omeneasca.
Ei isi petrec viata in orice oras, grec sau strain, dupa cum fiecaruia i-a fost harazit de soarta, urmind obiceiul local firesc in ce priveste portul, hrana si alte stari.

Totusi starea lor arata citeva trasaturi minunate si chiar surprinzatoare. Desi locuiesc
acasa, in tarile in care s-au nascut, ei se comporta ca niste straini. Participa la toate ca cetateni, dar ei rabda pe toti si pe toate ca straini...

Ca toti oamenii ei se casatoresc si nasc copii, dar nu leapada pe cei nascuti. Orice crestin este liber sa se impartaseasca la masa altuia, dar niciodata nu are pat comun. Cu toate ca vietuiesc in trup, ei nu traiesc dupa trup. Traiesc pe pamint, dar cetatenia lor este cereasca.

Ei asculta legile hotarite, dar in viata lor particulara ei sint mai presus de legi. Iubesc pe toti oamenii, dar sint persecutati de toti. Ei sint neintelesi si condamnati, iar suferind moartea ei sint treziti la viata. Sint saraci, dar imbogatesc pe altii, sint lipsiti de toate, totusi au toate din prisos.

Sint dezonorati, totusi sint slaviti prin injosirea lor ; huliti, dar rascumparati. Ei rasplatesc calomnia cu binecuvintarea, insulta cu delicatetea. Pentru binele pe care il fac sint pedepsiti ca niste rai, iar cind sint osinditi, se bucura ca unii care ar da viata.

Sint pedepsiti de iudei ca niste eretici si persecutati de elini, cu toate ca cei ce le fac rau nu pot explica pricina ostilitatii lor." (Fragment din Epistola catre Diognet)
(Pr. Prof. Dr. Ion Bria,
Sursa: "Dictionar de Teologie Ortodoxa", EIBMBOR, 1981, pag. 115-118.)

http://biserica.org/ro/compendium/ca...ceputurile.htm

Sa incercam sa fim asa!

<<9 iulie este Ziua Imnului National al Romaniei , "Desteapta-te romane!". In aceasta zi, in anul 1848, in parcul Zavoi din Ramnicu Valcea, in fata unei numeroase asistente, dupa ce s-a citit noua Constitutie, un grup de tineri, avandu-l in frunte pe Anton Pann, a intonat pentru prima oara imnul Revolutiei pasoptiste "Desteapta-te, romane", devenit dupa Revolutia anticomunista din 1989 imnul national al Romaniei.

La originea Imnului National al Romaniei se afla poemul patriotic "Un rasunet" de Andrei Muresanu, publicat in numarul iunie-iulie 1848 al suplimentului "Foaie pentru minte, inima si literatura", pe o melodie culeasa de Anton Pann.

Anton Pann este creditat ca autor al muzicii imnului, dar melodia pe care Andrei Muresanu a pus versurile sale avea o larga circulatie in epoca si nu i se cunoaste cu certitudine autorul.

O versiune spune ca insusi Andrei Muresanu este autorul melodiei, iar alta sustine ca de fapt era o melodie cantata pe un text religios, ce purta numele "Din sanul maicii mele".

Incepand din 1848, "Desteapta-te, romane!" a fost un cantec foarte drag romanilor, insuflandu-le curaj in momentele cruciale ale istoriei, cum ar fi Razboiul de independenta (1877 - 1878), Primul si Al Doilea Razboi Mondial. Mai ales in timpul crizei dupa lovitura de stat de la 23 august 1944, cand Romania s-a detasat de alianta cu Germania lui Hitler, alaturandu-se Aliatilor, acest imn a fost cantat in mod spontan de toti si emis pe toate statiile radio.

In ziua revoltei de la Brasov, din 15 noiembrie 1987, muncitorii de la uzinele de Autocamioane au inceput sa cante aceasta melodie, multi dintre ei nemaistiind versurile. Cu toate acestea melodia a continuat fara intrerupere. Pe 22 decembrie 1989, in timpul revolutiei anticomuniste, imnul s-a auzit pe strazi, unind uriasele mase de oameni.>>
Carla Dinu , 29 iulie, Ziua Imnului National. Unde a fost cantat pentru prima data

http://www.hotnews.ro/stiri-esential...prima-data.htm


<<In aceasta biserica mareata au fost sfintite steagurile de lupta folosite in Revolutia din 1848, condusa de generalul Gheorghe Magheru, tot aici a fost proclamata prima "Constitutie" a Tarii Romanesti, in ziua de 20 iunie 1848, si tot aici au fost binecuvantati soldatii romani, inainte de Razboiul de Independenta. De asemenea, istoricii sunt de parere ca in aceasta biserica a fost cantat, pentru prima data, imnul national al Romaniei, "Desteapta-te, romane!">>
Teodor Danalache, Biserica Toti Sfintii - Ramnicu Valcea
http://www.crestinortodox.ro/biseric...ea-141148.html