Despre legătura dintre spovedanie şi împărtăşire

[AlinB]

În prealabil postat de catalin2

Desigur ca pustnicii nu se spovedeau tot timpul, pentru ca aveau o viata curatita.

Nu se spovedeau tot timpul, se pocaiau tot timpul, chestie pe care noi nu prea o intelegem.

Ar fi mai bine sa pune problema in felul asta decat ca "aveau o viata curata" - care zic eu, e f. prost pusa.

Nu stiu ce intelegi tu prin asta..pentru ca lipsa absoluta a pacatului indoielnic ca se atinge in viata asta si desi e o tinta, atentia trebuie sa fie indreptata spre pocainta, nu spre scopuri cvasi-imposibile care pot descuraja pe multi, facandu-i sa uite de ceea ce este practic si necesar in fiecare zi - pocainta.

La noi e mult mai greu sa avem asa ceva, de aceea preotul ne dezleaga de pacate facute.

Este sa zicem o pocainta in mod "turbo". Dar poate fi folosita si prost, adica sa iesi cu de pe pista si sa calci gardurile.

Importanta este reprimirea harului, am citit ca parintii (calugarii) spun ca dupa trei zile (cred) de pocainta intensa se poate ierta un pacat, adica sa se reprimeasca harul.

Incerci sa fii amuzant, sau cum?

Este reteta din aia cu "70 lumanari la 7 biserici"?

Ce e aia "pocainta intensa"? Fix 3 zile?

Nu conteaza felul pacatului? Ce inseamna "intensa"?
Poti sa tii 3 zile de post negru, fluierand, si aproape zero pocainta.

Daca esti bolnav de ipocrizie, poti sa plangi cu lacrimi de crocodil o ora si sa te consideri iertat si plin de har.

Si desigur, exista si opusul la capitolul profunzime vs. timp, dar nu mai insist, ai prins ideea.