Meditatia transcendentala

[florin.oltean75]

În prealabil postat de Florin-Ionut

Salut Florin,

Mai sus spuneai de acel Guru Unic Salvator. Nu mi-ai răspuns cine e acest Guru, pentru că dacă e unic, nu pot fi mai mulți.

Eu sînt sigur că acești călugări budiști nu știu nimic despre Iisus Hristos nici acum, nici înainte de zorii creștinismului cînd a apărut budismul tradițional (nu știu cînd a luat ființă ramura Mahayana). Deci doar tu și poate încă vreo cîțiva teosofi sau antroposofi aveți dorința de a sincretiza creștinismul cu budismul. Mai știi pe altcineva care a optat pentru forma asta de credință?

Controversa consta in faptul ca noi presupunem ca stim bine ce inseamna "persoana" - "identitate personala".

Mintea obisnuita concepe reflex un "eu trupesc" atunci cand cauta sa surprinda “identitatea”.

Cine?

Identitatea “eului –trupesc” este conceputa prin insusiri trupesti, geometrice, psihologice si afective.


Gurul Unic Mantuitor este Dumnezeu.

Budistii mahayana (ramura traditionala “iubirista” ) nu ii spun astfel.

In rugaciunile lor iL acceseaza tot prin prisma conceperii ca “persoana”.

Nu pronunta cuvantul Dumnezeu, Iehova, Tata…

Nu-l asociaza cu o etnie (Israel…)


De altfel, cum am mai scris, teologul Sf. Damaschin spune: “Este mult mai potrivit să vorbim despre Dumnezeu facand abstractie de toate existentele, căci El nu face parte din existente.”

Deci, in fapt, este incorect sa-L percepm in sfera masculinitatii sau feminitatii.

Insa, reprezentarea mentala a “persoanei” cade inevitabil in una din cele doua categorii.

Acestea sunt intipariri si forme.

Dumnezeu nevazut fiind de ochii trupesti, pentru ca nu are nicio insusire in sensul existentei concepute de noi, se dezvaluie oamenilor prin trupuri, vorbind despre El Insusi, despre cum poate fi “vazut direct”, dincolo de orice plasmuire.

Putini sunt cei care nu plasmuiesc in rugaciune.

Pentru ca orice inteles, simtire, traire, oricat de fina, inainte de a fi pe deplin curatiti, este insotita de plasmuiri.


Icoanele sunt chintesente de virtuti care impodobesc progresiv mintea contemplativa si o pregatesc pentru sondarea Necuprinsului si Nevazutului.

Orice “Buddha” din pantheonul lor, indiferent de particularitatile somatice, este perceput ca expresie a Adevarului Ultim. Este o icoana care indica spre Adevar. Nu are o identitate in sine, separata, intrinseca.

Identitatea lumeasca este conceputa asa cum concepem identitati in forme care se succed pe fuioare de fum.


Cel ce se mantuie isi deschide identitatea lumeasca in “Odihna”. Capata o supraidentitate – infinit extinsa - dincolo de insusiri trupesti (cu forma).

Dumnezeu este miezul oricarui “cine” si “ce”.

Orice punct al realitatii se deschide in El.

Nimic nu este separat de El.

Chemarea noastra este sa-L vedem, sa scapam de necunoastere si astfel sa intram in bucuria peste fire, fara sfarsit.