Articolul de azi - Ce este prea mult strica

[catalin2]

De fapt titlul articolului e o intrebare, concluzia e ca ar trebui sa ne impartasim des. Eu nu sunt asa sigur, inainte oamenii se impartaseau des pentru ca erau mai sfinti ca noi, iar preotul si episcopul ii cunostea pe toti din comunitate si ce pacate au. In general se recomanda impartasirea la mai mult de 40 de zile, dar preotul ingaduie unor persoane si impartasirea mai deasa.

Întrebarea este retorică. Răspunsul îl dă însuși autorul în ultimul paragraf, unde optează clar pentru împărtășire deasă, adică pentru a fi fierbinți.
Nu cred că trebuie să fim sfinți, ci să vrem să devenim, de aceea avem nevoie de trupul și sângele Domnului, căci altfel n-avem putere.
Eu mă întristez de fiecare dată când preotul ridică Potirul chemându-ne să ne apropiem „cu credință și cu dragoste”, iar noi stăm deoparte, nerăspunzând chemării.

[AlinB]

Oamenii se impartasesc din diverse motive.
Pentru unii e o chestiune sociala, sau de bifat pe lista de procupari duhovnicesti, poate chiar de fudulie "duhovniceasca".

Pentru altii poate fi ca apa sau ca aerul.

Cei care nu simt schimbarea duhovniceasca pe care o aduce Sf. Impartasanie in ei si nu se simt efectiv dependenti duhovniceste de ea, e mai bine sa se impartaseasca mai rar, altfel isi asuma riscuri mari.

Sunt oameni care se impartasesc sistematic de ani de zile si raman la nivelul ritualului, pana cand intr-o zi, intr-o clipa, se deschide o usa si atunci ...perspectiva e alta.

Atunci da, au nevoie de impartasanie...de cate ori simt nevoia.

Bine spus.
De aceea, duhovnicul trebuie să constate care este starea duhovnicească a fiecăruia.

[Mihnea Dragomir]

În prealabil postat de N.Priceputu

Eu mă întristez de fiecare dată când preotul ridică Potirul chemându-ne să ne apropiem „cu credință și cu dragoste”,

Dar de ce nu reproduceti intreaga chemare ? Parca mai spune ceva preotul. Ceva imediat inainte. Ceva cu care incepe. Sa nu uitam care este inceputul intelepciunii !

Așa este: „Cu frică de Dumnezeu...”. Nu-mi amintisem exact unde îi era locul: evident, la început.

Cu frică (sfântă), da, dar să nu rămânem doar înfricoșați, să nu stăm departe, să ne apropiem.