Crestini persecutati in lume

Am citit zilele acestea povestea Aristinei Pop, care a luat drumul muntilor in 1949, impreuna cu tatal si cu fratele ei, alaturi de multi alti localnici, cautati de securitate. Era vremea inchisorilor comuniste. Dupa 3 ani de pribegie, ea a fost prinsa, iar tatal omorat; fratele impuscat si spitalizat, dupa care a murit in inchisoare.
Este o poveste cu mai putina bataie, desi nu lipsita de ea; dar cu foarte multa boala de plamani, netratata, fara hrana adecvata, dar cu multa rugaciune.
Ar trebui sa postez acest raspuns si la sectiunea "Nunta", caci tanara Aristina isi petrece aproape toti anii tineretii in inchisoare, intinsa in pat din cauza neputintei fizice, datorate cavernelor din plamanii ei plapanzi.
Era inchisa cu alte greco-catolice, printre altele cu niste calugarite, una dintre ele din Germania. Aceasta s-a rugat tot timpul ca sa moara la ea in tara, lucru aproape imposibil in situatia ei de condamnata la zeci de ani de detentie. Si totusi Dumnezeu i-a ascultat ruga si i-au dat drumul sa plece "la schimb".
Iar Aristina, a scapat cu zile, caci asa a vrut Dumnezeu: a primit o streptomicina, care a salvat-o. Fecioria ei a fost rasplatita intr-un mod surprinzator: impreuna cu fratele ei a mai fost un tanar din Bucuresti, care l-a ingrijit si cu care s-a imprietenit. Acesta a iesit mai repede din inchisoare si a asteptat 10 ani ca si Aristina sa se elibereze, pe care o cunostea doar din povestirile fratelui ei. Au avut o casnicie buna, plina de dragoste.
O carte plina de sacrificiul uman pentru aproapele: cele, care aveau ele insele nevoie de ajutor, dadeau ajutor pentru ingrijirea celor, care erau intr-o stare si mai proasta decat ele.
Dumnezeu nu e indiferent fata de suferinta omului. Iar judecata sa i-o lasam Lui.

[laurastifter]

În prealabil postat de Miha-anca

Am citit zilele acestea povestea Aristinei Pop, care a luat drumul muntilor in 1949, impreuna cu tatal si cu fratele ei, alaturi de multi alti localnici, cautati de securitate. Era vremea inchisorilor comuniste. Dupa 3 ani de pribegie, ea a fost prinsa, iar tatal omorat; fratele impuscat si spitalizat, dupa care a murit in inchisoare.
Este o poveste cu mai putina bataie, desi nu lipsita de ea; dar cu foarte multa boala de plamani, netratata, fara hrana adecvata, dar cu multa rugaciune.
Ar trebui sa postez acest raspuns si la sectiunea "Nunta", caci tanara Aristina isi petrece aproape toti anii tineretii in inchisoare, intinsa in pat din cauza neputintei fizice, datorate cavernelor din plamanii ei plapanzi.
Era inchisa cu alte greco-catolice, printre altele cu niste calugarite, una dintre ele din Germania. Aceasta s-a rugat tot timpul ca sa moara la ea in tara, lucru aproape imposibil in situatia ei de condamnata la zeci de ani de detentie. Si totusi Dumnezeu i-a ascultat ruga si i-au dat drumul sa plece "la schimb".
Iar Aristina, a scapat cu zile, caci asa a vrut Dumnezeu: a primit o streptomicina, care a salvat-o. Fecioria ei a fost rasplatita intr-un mod surprinzator: impreuna cu fratele ei a mai fost un tanar din Bucuresti, care l-a ingrijit si cu care s-a imprietenit. Acesta a iesit mai repede din inchisoare si a asteptat 10 ani ca si Aristina sa se elibereze, pe care o cunostea doar din povestirile fratelui ei. Au avut o casnicie buna, plina de dragoste.
O carte plina de sacrificiul uman pentru aproapele: cele, care aveau ele insele nevoie de ajutor, dadeau ajutor pentru ingrijirea celor, care erau intr-o stare si mai proasta decat ele.
Dumnezeu nu e indiferent fata de suferinta omului. Iar judecata sa i-o lasam Lui.

Foarte impresionant...
Vă recomand din toată inima site-ul: www.fericiticeiprigoniti.net
Este un site dedicat martirilor şi mărturisitorilor din vremea comunismului. Realizatorii sunt creştinii care au înfiinţat asociaţia Ortodoxia Tienrilor (creştini autentici, pe care am bucuria de a-i cunoaşte personal).
Doamne ajută!

În prealabil postat de laurastifter

Foarte impresionant...
Vă recomand din toată inima site-ul: www.fericiticeiprigoniti.net
Este un site dedicat martirilor şi mărturisitorilor din vremea comunismului. Realizatorii sunt creştinii care au înfiinţat asociaţia Ortodoxia Tienrilor (creştini autentici, pe care am bucuria de a-i cunoaşte personal).
Doamne ajută!

Am citit mult pe acest site, www.fericiticeiprigoniti.net , nu imi este necunoscut. Si in general imi cumpar cartile scrise de cei intemnitati, caci sunt marturii vii ale istoriei noastre careia i-am fost contemporana. Iar ca crestina, sunt f impresionata de suferintele supraomenesti pe care au trebuit sa le suporte sute de mii de oameni, atat in Romania, cat si in Tarile Sovietice.
Dar intamplarea a facut sa dau peste aceasta carte intitulata "Traiasca partizanii, pana vin americanii". Tot intamplator cele condamnate erau in mare parte greco-catolice, dar nu numai. M-a surprins ca in mare parte, cele care mureau, deci carora Dumnezeu le-a cerut mucenicia erau ortodoxe. Au murit senine, aproape de Iisus Hristos, lucru marturisit de ele in ultimele zile de viata. Dumnezeu stie cat sa ceara de la fiecare, pecum si ce rasplata sa le dea pentru credinta si suferinta.
P.S. Sa nu uitam ca suntem pe Sectiunea catolica!

[AlinB]

Catalin are dreptate, nu pot fi comparati cu catehumenii sau cei care nu au apucat sa faca parte din Biserica, neprimind inca botezul cu apa dar primindu-l pe cel al sangelui.

Cred ca lucrurile nu sunt atat de complicate...desi nu pot fi recunoscuti ca martiri crestini de catre Biserica, de facto plasandu-se in exteriorul ei, sansele lor la mantuire sunt substantiale.

In ceea ce ii priveste pe cei care s-au despartit de Biserica, fiind totusi constienti de existenta ei si ramandu-i ostili...Dumnezeu sa-i ajute.

Ex. greco-catolici care au fost persecutati de comunisti exact pentru statutul lor de greco-catolici iar oprirea persecutiei conditionata de intoarcerea la Biserica Ortodoxa, lucru pe care l-au refuzat - ei bine - greu de spus ca acestia au fost martiri pentru Hristos.

În prealabil postat de AlinB

Ex. greco-catolici care au fost persecutati de comunisti exact pentru statutul lor de greco-catolici iar oprirea persecutiei conditionata de intoarcerea la Biserica Ortodoxa, lucru pe care l-au refuzat - ei bine - greu de spus ca acestia au fost martiri pentru Hristos.

Judecata aceasta sa o lasam lui Dumnezeu.

Daca stam sa ne gandim, acesti greco-catolici sunt fostii ortodocsi, care s-au opus trecerii la catolicism. Se pare ca au pastrat o trasatura de caracter si anume statornicia; atata doar ca de data aceasta s-au statornicit de partea gresita a baricadei.

Practic, daca regimul comunist ar fi dorit trecerea lor cu orice pret la ortodoxie, i-ar fi intemnitat impreuna cu ortodocsii, nu separat de ortodocsi. Este adevarat ca printre greco-catolici au fost si ortodocsi, dar putini la numar si bolnavi, incat revenirea acestora la ortodoxie a fost aproape imposibila.

As zice sa privim lucrurile in fata: ceea ce s-a urmarit a fost exterminarea lor prin imbolnavire, flamanzire, privare de orice libertate; nu revenirea la ortodoxie, caci pe ortodocsi i-au torturat si au incercat sa-i extermine in acelasi fel, daca nu si mai rau.

Dar, cum spune Pr. Petroniu Tanase, trecerea prin aceste inchisori comuniste a avut o alta valenta, si anume: a fost o proba de foc la care a fost supusa credinta in unele tari ortodoxe. Iar credinta a iesit invingatoare; spre deosebire de tarile vestice, care au fost supuse unei alte probe, si anume proba bunastarii; iar aici credinta a fost invinsa de bunastare.

In vreme ce in tarile vestice bisericile sunt inchise intr-un ritm ametitor, in tarile rasaritene se construiesc biserici in ritm ametitor. Si cum se construiesc, ele devin neincapatoare la afluxul crestinilor.

[AlinB]

În prealabil postat de Miha-anca

Judecata aceasta sa o lasam lui Dumnezeu.

Pentru fiecare caz in parte, da.
In situatia care am descris-o, cred ca lucrurile sunt destul de limpezi.

Daca stam sa ne gandim, acesti greco-catolici sunt fostii ortodocsi, care s-au opus trecerii la catolicism.

Gresit. Bunicii sau mai degraba strabunicii lor au fost (sa socoteasca cineva exact).

Se pare ca au pastrat o trasatura de caracter si anume statornicia; atata doar ca de data aceasta s-au statornicit de partea gresita a baricadei.

Statornicie secheama cand incerci sa mentii o pozitie corecta, altfel se numeste incapatanare.

Practic, daca regimul comunist ar fi dorit trecerea lor cu orice pret la ortodoxie, i-ar fi intemnitat impreuna cu ortodocsii, nu separat de ortodocsi.

Aiurea.
Cu ortodocsii aveau alte afaceri.

Este adevarat ca printre greco-catolici au fost si ortodocsi, dar putini la numar si bolnavi, incat revenirea acestora la ortodoxie a fost aproape imposibila.

A fost imposibila pentru ca asa au fost educati de maimarii lor, in spiritul urii si dispretului fata de ortodoxie.
Si inainte sa vina comunistii la putere, in Ardeal era o situtie tensionata pe planul asta.

As zice sa privim lucrurile in fata: ceea ce s-a urmarit a fost exterminarea lor prin imbolnavire, flamanzire, privare de orice libertate; nu revenirea la ortodoxie, caci pe ortodocsi i-au torturat si au incercat sa-i extermine in acelasi fel, daca nu si mai rau.

[/quote]

Ai inteles gresit si logica e la fel.

Scopul nu era convertirea lor la dreapta credinta - caci metodele ar fi fost si ele altfel, ci sa-i faca sa renunte/denunte (la) pozitii administrative in Bisercii Greco-Catolice, scopul fiind desfiintarea acesteia - ceea ce s-a si intamplat pana la urma.

Iar cu ortodocsii, cum am spus, urmareau altceva.

Dar, cum spune Pr. Petroniu Tanase, trecerea prin aceste inchisori comuniste a avut o alta valenta, si anume: a fost o proba de foc la care a fost supusa credinta in unele tari ortodoxe. Iar credinta a iesit invingatoare; spre deosebire de tarile vestice, care au fost supuse unei alte probe, si anume proba bunastarii; iar aici credinta a fost invinsa de bunastare.

Sa fim seriosi, pentru majoritatea dintre noi, desi n-au fost persecutii majore, in sensul sa se inchida bisericile sau sa-ti fie interzis expres sa calci acolo si nici bunastare nu am avut, am pierdut testul cu brio: foarte putini au frecventat biserica.
Culmea e ca nici macar dupa '89 nu a dat lumea buzna in biserici - e drept si putine si neincapatoare, dar tot nu frecventeaza mai mult de 10% (cu generozitate) biserica.

Calcul simplu: cate biserici sunt in oras, cam cati oameni sunt de obicei la slujba si ce populatie are orasul.

In vreme ce in tarile vestice bisericile sunt inchise intr-un ritm ametitor, in tarile rasaritene se construiesc biserici in ritm ametitor. Si cum se construiesc, ele devin neincapatoare la afluxul crestinilor.

Nu e peste tot asa.
In orase da, dar la sate ..biserici cam golase si raman tot mai golase.

În prealabil postat de AlinB

Pentru fiecare caz in parte, da.
In situatia care am descris-o, cred ca lucrurile sunt destul de limpezi.



Gresit. Bunicii sau mai degraba strabunicii lor au fost (sa socoteasca cineva exact).



Statornicie secheama cand incerci sa mentii o pozitie corecta, altfel se numeste incapatanare.



Aiurea.
Cu ortodocsii aveau alte afaceri.



A fost imposibila pentru ca asa au fost educati de maimarii lor, in spiritul urii si dispretului fata de ortodoxie.
Si inainte sa vina comunistii la putere, in Ardeal era o situtie tensionata pe planul asta.


Ai inteles gresit si logica e la fel.

Scopul nu era convertirea lor la dreapta credinta - caci metodele ar fi fost si ele altfel, ci sa-i faca sa renunte/denunte (la) pozitii administrative in Bisercii Greco-Catolice, scopul fiind desfiintarea acesteia - ceea ce s-a si intamplat pana la urma.

Iar cu ortodocsii, cum am spus, urmareau altceva.



Sa fim seriosi, pentru majoritatea dintre noi, desi n-au fost persecutii majore, in sensul sa se inchida bisericile sau sa-ti fie interzis expres sa calci acolo si nici bunastare nu am avut, am pierdut testul cu brio: foarte putini au frecventat biserica.
Culmea e ca nici macar dupa '89 nu a dat lumea buzna in biserici - e drept si putine si neincapatoare, dar tot nu frecventeaza mai mult de 10% (cu generozitate) biserica.

Calcul simplu: cate biserici sunt in oras, cam cati oameni sunt de obicei la slujba si ce populatie are orasul.



Nu e peste tot asa.
In orase da, dar la sate ..biserici cam golase si raman tot mai golase.

Punctele noastre de vedere nu converg, si asa sa ramana: fiecare cu parerea lui.
Evident ca nu erau aceiasi oameni de la 1700, ci urmasii lor, dar eu vorbeam de o trasatura de caracter a acestor familii, pastrata de-a lungul generatiilor.

Inchisorile au urmarit exterminarea oamenilor, nimic altceva. Ca pe greco-catolici vroiau sa-i extermine dintr-un motiv, iar pe ortodocsi din alt motiv, nu conteaza in final. Important e ca Dumnezeu nu a dat satisfactie unui sistem tiranic, dand unora dintre intemnitati posibilitatea mantuirii printr-o moarte martirica, iar altora le-a daruit viata, desi sansele lor de supravietuire erau minime. Mila lui Dumnezeu si-a spus cuvantul.

Mai rau e ca il conterazici pe Pr. Petroniu Tanase... treaba ta.


Drumurile m-au purtat si prin bisericile din sate si nu am gasit biserica goala la Sf. Liturghie. Nu pot afirma insa ca am fost in toata tara. Intr-adevar in satul Izvoare de langa Giurgiu, m-a impresionat neplacut ca biserica era in totala renovare de 2 ani de zile, si stagna din lipsa de fonduri, iar cei cu care am vorbit mi-au spus ca se tin slujbe de Pasti si de Craciun... ca in rest... Dumnezeu cu mila.

Iarasi, fiecare cu parerea si experienta lui si asa sa ramana.

În prealabil postat de AlinB

Scopul nu era convertirea lor la dreapta credinta - caci metodele ar fi fost si ele altfel, ci sa-i faca sa renunte/denunte (la) pozitii administrative in Bisercii Greco-Catolice, scopul fiind desfiintarea acesteia - ceea ce s-a si intamplat pana la urma.

Te cam contrazici.

În prealabil postat de AlinB

Ex. greco-catolici care au fost persecutati de comunisti exact pentru statutul lor de greco-catolici iar oprirea persecutiei conditionata de intoarcerea la Biserica Ortodoxa, lucru pe care l-au refuzat - ei bine - greu de spus ca acestia au fost martiri pentru Hristos.

[catalin2]

În prealabil postat de Miha-anca

Daca stam sa ne gandim, acesti greco-catolici sunt fostii ortodocsi, care s-au opus trecerii la catolicism. Se pare ca au pastrat o trasatura de caracter si anume statornicia; atata doar ca de data aceasta s-au statornicit de partea gresita a baricadei.

De fapt, dupa Buckov, jumatate din romani au ramas ortodocsi. O cincime au fost trecuti la greco-catolici, iar in cativa zeci de ani au ajuns pana la jumatate. Acestia sunt cei ce erau greco-catolici, nu cei ce au ramas ortodocsi. Statornicia e o calitate numai daca e in sensul cel bun, altfel e un defect. Un ateu care ramane statornic in credinta lui nu inseamna ca are o calitate.

În prealabil postat de Miha-anca

Practic, daca regimul comunist ar fi dorit trecerea lor cu orice pret la ortodoxie, i-ar fi intemnitat impreuna cu ortodocsii, nu separat de ortodocsi. Este adevarat ca printre greco-catolici au fost si ortodocsi, dar putini la numar si bolnavi, incat revenirea acestora la ortodoxie a fost aproape imposibila.

Regimul nu a dorit trecerea lor la ortodoxie in primul rand, ci desfiintarea BRU, si nu era optiunea comunistilor din Romania, ci ordinul era de la Stalin. In toate tarile au fost desfiintate Bisericile greco-catolice. Probabil regimul ar fi fost si mai bucuros daca ei deveneau atei comunisti, nu ortodocsi. Dar comunistii nu mai insistau sa desfiinteze religia, cum s-a intamplat la inceput in Rusia, asa ca au fost trecuti la ortodocsi. Nici cu catolicii nu prea se intelegeau, din cauza apartenentei de Vatican, o institutie din afara comunismului, vazut ca un dusman al regimului.
Asadar, s-a hotarat desfiintarea BRU si trecerea credinciosilor la ortodocsi. Cei ce nu au vrut au fost inchisi. Comunistii nu-i inchideau de obicei pe ierarhii bisericilor, le stabileau un domiciliu fortat sau ii obligau sa se retraga. Asa s-a intamplat si in cazul episcopilor greco-catolici, la fel cum si episcopii ortodocsi care nu erau agreati de regim erau obligati sa demisioneze. Pentru ca s-au opus in continuare au fost inchisi, greco-catolcii chiar povestesc un episod in care Patriarhul Justinian s-a dus sa ii convinga sa vina la ortodoxie, stiind ca altfel vor fi intemnitati, dar acestia s-au opus.
In definitiv e acelasi lucru si daca au fost omorati pentru credinta lor, mucenici sunt cei ce mor pentru credinta adevarata, nu pentru o credinta gresita. Ei au murit pentru catolicism, altii pentru credinta martorilor, altii ca protestanti, etc. Exista si o posibilitate, ca inainte sa isi dea seama ca ortodoxcia este credinta adevarata, atunci da, este posibil sa fie mucenici. Exista doar o credinta adevarata, cea ortodoxa, restul sunt credinte gresite. Si idolatrii credeau in ceva, si musulmanii si iudeii cred intr-un fel in Domnul din Vechiul Testament si toti inainte de a muri probabil se roaga la ceva, nu inseamna ca toti sunt drept credinciosi.
Ca doar credinta oarecare, chiar gresita, in Hristos conteaza e o idee protestanta, nu are legatura cu ortodoxia. Spune Sfantul Igantie ce inseamna erezia: "Biserica Universala a recunoscut intotdeauna erezia ca un pacat de moarte, a recunoscut intotdeauna ca omul molipsit de boala groaznica a ereziei e mort sufleteste, strain de har si de mântuire, fiind în comuniune cu diavolul si cu pieirea lui. Parintii numesc adesea închinarea la idoli nelegiuire, iar erezia - rea credinta; în închinarea la idoli diavolul îsi ia siesi partea dumnezeiasca de la oamenii orbiti, iar prin erezie el îi face pe acesti oameni orbiti partasi ai pacatului sau de capatâi: hula de Dumnezeu."

În prealabil postat de catalin2

De fapt, dupa Buckov, jumatate din romani au ramas ortodocsi. O cincime au fost trecuti la greco-catolici, iar in cativa zeci de ani au ajuns pana la jumatate. Acestia sunt cei ce erau greco-catolici, nu cei ce au ramas ortodocsi. Statornicia e o calitate numai daca e in sensul cel bun, altfel e un defect. Un ateu care ramane statornic in credinta lui nu inseamna ca are o calitate.

Regimul nu a dorit trecerea lor la ortodoxie in primul rand, ci desfiintarea BRU, si nu era optiunea comunistilor din Romania, ci ordinul era de la Stalin. In toate tarile au fost desfiintate Bisericile greco-catolice. Probabil regimul ar fi fost si mai bucuros daca ei deveneau atei comunisti, nu ortodocsi. Dar comunistii nu mai insistau sa desfiinteze religia, cum s-a intamplat la inceput in Rusia, asa ca au fost trecuti la ortodocsi. Nici cu catolicii nu prea se intelegeau, din cauza apartenentei de Vatican, o institutie din afara comunismului, vazut ca un dusman al regimului.
Asadar, s-a hotarat desfiintarea BRU si trecerea credinciosilor la ortodocsi. Cei ce nu au vrut au fost inchisi. Comunistii nu-i inchideau de obicei pe ierarhii bisericilor, le stabileau un domiciliu fortat sau ii obligau sa se retraga. Asa s-a intamplat si in cazul episcopilor greco-catolici, la fel cum si episcopii ortodocsi care nu erau agreati de regim erau obligati sa demisioneze. Pentru ca s-au opus in continuare au fost inchisi, greco-catolcii chiar povestesc un episod in care Patriarhul Justinian s-a dus sa ii convinga sa vina la ortodoxie, stiind ca altfel vor fi intemnitati, dar acestia s-au opus.
In definitiv e acelasi lucru si daca au fost omorati pentru credinta lor, mucenici sunt cei ce mor pentru credinta adevarata, nu pentru o credinta gresita. Ei au murit pentru catolicism, altii pentru credinta martorilor, altii ca protestanti, etc. Exista si o posibilitate, ca inainte sa isi dea seama ca ortodoxcia este credinta adevarata, atunci da, este posibil sa fie mucenici. Exista doar o credinta adevarata, cea ortodoxa, restul sunt credinte gresite. Si idolatrii credeau in ceva, si musulmanii si iudeii cred intr-un fel in Domnul din Vechiul Testament si toti inainte de a muri probabil se roaga la ceva, nu inseamna ca toti sunt drept credinciosi.
Ca doar credinta oarecare, chiar gresita, in Hristos conteaza e o idee protestanta, nu are legatura cu ortodoxia. Spune Sfantul Igantie ce inseamna erezia: "Biserica Universala a recunoscut intotdeauna erezia ca un pacat de moarte, a recunoscut intotdeauna ca omul molipsit de boala groaznica a ereziei e mort sufleteste, strain de har si de mântuire, fiind în comuniune cu diavolul si cu pieirea lui. Parintii numesc adesea închinarea la idoli nelegiuire, iar erezia - rea credinta; în închinarea la idoli diavolul îsi ia siesi partea dumnezeiasca de la oamenii orbiti, iar prin erezie el îi face pe acesti oameni orbiti partasi ai pacatului sau de capatâi: hula de Dumnezeu."

Ce trebuie sa inteleg de aici, Catalin? Ca tu citind cartea despre suferintele unor greco-catolice din inchisorile comuniste, nu ai ramane impresionat, ci te-ai gandi imediat, ca suferinta lor nu are nici o valoare, ele neavand credinta adevarata?!?
As ziced sa nu uitam ca suntem oameni; iar suferinta oricarui om trebuie sa fie si suferinta noastra, asa cum si pacatele celorlalti oameni sunt si ale noastre.
Dumnezeu nu este indiferent fata de suferinta oamenilor. Cum sa fim noi?!?
Iti amintesc ca suntem pe sectiunea catolica. Daca vrei sa scrii mesaje ca cel de sus, adreseaza-te ortodocsilor pe celelalte sectiuni, ca sa fii inteles si ca sa nu superi pe nimeni.