O posibila contradictie intre notiunile de Rai si Iad

[dobrin7m]

În prealabil postat de iuliu46

Dar toata galagia asta de aici nu are nici un sens, si mai mult, totul suna fals. Sigur ca mantuirea e un dar si n-o sa-i cerem socoteala lui Dumnezeu pentru ca-l mantuieste pe cel care a daruit o ceapa ( daca a daruit-o ), sau care nu a daruit nimic niciodata. Dar tie ti se cere sa te imbunatatesti in fiecare zi, si sa le spui si altora ca trebuie sa faca asta. Nu ca "Dumnezeu e iubire" si ca n-o sa-l arunce in iad pentru vesnicie pentru ca asta te-ar face pe tine (care deja te visezi in rai) nefericit. Omul este liber sa aleaga, si de aceea este responsabil pentru faptele sale. Daca alegerea lui te face nefericit incearca sa-l schimbi aici cat se mai poate. Nu pune pe umerii lui Dumnezeu ceea ce tu nu incerci sa faci.

Asa este, asta incerc sa explic si eu.

[bogdan81]

Eu asa am citit la arh. Sofronie ca daca sufletul va voi, chiar si din iad poate sa iasa, pana la Judecata Finala. Este o dogma a Ortodoxiei ca dupa moarte nu mai este nici un fel de pocainta ? As dori un raspuns de la aceasta intrebare. Este dogma sau doar teologumena?

[dobrin7m]

În prealabil postat de bogdan81

Eu asa am citit la arh. Sofronie ca daca sufletul va voi, chiar si din iad poate sa iasa, pana la Judecata Finala. Este o dogma a Ortodoxiei ca dupa moarte nu mai este nici un fel de pocainta ? As dori un raspuns de la aceasta intrebare. Este dogma sau doar teologumena?

Nu stiu, nu am citit asa ceva, nici la Arhim. Sofronie si nici la alt Parinte, poti veni cu un citat? sigur ai inteles bine?

Toti Sfinti Parinti spun ca tot ce putem face pentru noi insine este aici in acest veac, dincolo dupa judecata particulara este tardiv. Si usurare mai primim prin rugaciunile celorlalti pentru noi. Insa eu m-am gandit bine la acest aspect privind la mine insumi. Dupa moartea mea, se vor ruga poate pentru mine,fratii mei, copiii mei, si nepotii, dar dupa generatia lor cati isi vor aminti si de sufletul meu? Asa ca ce pot face eu este acum, prin indreptarea mea, asa stangaci, stramb cum pot. pocainta acum si aici.

[dobrin7m]

Nu, dupa moarte degeaba mai exista pocainta. este tardiv. Este o ispita in gand, asta ca sa amane pocainta si sa adoarma sufletul ca nu conteaza ca e de ajuns si pocainta dupa moarte, dar e doar o ispita diavoleasca.
Tot pacatosul cand moare si intra pe mana diavolilor plange si se pocaieste tardiv. Sf. Macarie Egipteanul spunea cum a vazut un suflet pacatos tarat de diavoli direct in iad, si sufletul plangea si se tanguia si se pocaia , dar era tardiv.

De folos si acest articol.
http://www.crestinortodox.ro/religie...ei-124061.html

[dobrin7m]

"Termenul "apocatastaza” vine din limba greaca „apocatastasis” si inseamna restabilire in starea primara. Consecintele acestei doctrine sunt radicale: lipsa oricarui proces de sfintire, disparitia judecatii de apoi si mantuirea diavolului. Aceasta invatatura a fost condamnata de catre Sinodul V ecumenic, tinut la Constantinopol in anul 553.

Biserica marturiseste innoirea lumii la a doua venire a lui Hristos, dar afirma in acelasi timp judecata ultima, adica despartirea celor buni de cei rai (Matei 25, 32-33, 46). Invatatura despre apocatastaza n-a fost primita de Biserica, dar acest lucru nu inseamna ca Biserica nu se roaga neincetat pentru mantuirea tuturor oamenilor. Este totusi o diferenta intre a afirma ca pe un adevar de credinta mantuirea de obste si altceva sa o doresti si sa o ceri de la Dumnezeu.

In favoarea apocatastazei se invoca urmatoarele argumente:
- Dumnezeu nu poate pedepsi vesnic o fapta care nu este vesnica;
- Dreptii din rai nu pot fi pe deplin fericiti, stiind ca alti semeni sunt intr-un iad etern;
- Iadul nu poate fi etern avand in vedere ca El este bun si milostiv.

In primul caz trebuie sa afirmam ca pacatul chiar daca are un inceput, denatureaza fiinta umana. Cel ce se insoteste cu pacatul stramba trasaturile chipului, facand din el o caricatura. Ori nu caricatura este asemanarea cu Dumnezeu.

In al doilea caz, Sfintii Parinti spun ca omul prin Hristos, ajunge subiect al lucrarii divine. Nu inseamna ca omul se pierde in Dumnezeu, dar putem intelege ca el, fand trecerea de la chip la asemanare, primeste si atributul statorniciei in iubire. Asa ca simplul gand la cei ce sunt in iad, nu anuleaza starea de deplina fericire.

Ultimul argument poate fi inlaturat fara rezerve, prin faptul ca Dumnezeu nu este doar iubire, este si dreptate. Dumnezeu nu-l sileste in nici un chip pe om sa creada in El. Insa, dupa cum iadul exista ca lipsa a binelui, la fel si osanda vesnica exista din cauza lipsei salasluirii lui Dumnezeu in om.

http://www.crestinortodox.ro/dogmati...aza-88722.html

[bogdan81]

Doamna Dobrin,

Cred ca nu m-ati inteles. Eu m-am referit la altceva. Spune un teolog ortodox, nu mai stiu daca Kallistos Ware (poate confund), ca daca un om in viata lui a fost candva credincios, dar dialogul lui cu Dumnezeu s-a intrerupt in timpul vietii el departandu-se de credinta, poate ca Dumnezeu, dupa moartea acelui om, va relua dialogul cu el din momentul in care acel dialog s-a intrerupt.
Nu putem nega posibilitatea aceasta spunandu-i noi lui Dumnezeu cum sa procedeze cu omul. Asta nu inseamna sa ne lasam pe tanjeala si sa nu ne mai pocaim aici.
Dar putem spera in mila Domnului.

[dobrin7m]

În prealabil postat de bogdan81

Doamna Dobrin,

Cred ca nu m-ati inteles. Eu m-am referit la altceva. Spune un teolog ortodox, nu mai stiu daca Kallistos Ware (poate confund), ca daca un om in viata lui a fost candva credincios, dar dialogul lui cu Dumnezeu s-a intrerupt in timpul vietii el departandu-se de credinta, poate ca Dumnezeu, dupa moartea acelui om, va relua dialogul cu el din momentul in care acel dialog s-a intrerupt.
Nu putem nega posibilitatea aceasta spunandu-i noi lui Dumnezeu cum sa procedeze cu omul. Asta nu inseamna sa ne lasam pe tanjeala si sa nu ne mai pocaim aici.
Dar putem spera in mila Domnului.

"Auzi ce spune iarasi Scriptura : Dumnezeu l-a facut pe om si l-a lasat in mana sfatului sau. Si iar zice in Psaltire : Doamne, caci cu arma buneivoiri ne-ai incununat pe noi. Harul iti da in gand : " Posteste, omule, roaga-te, pazeste-ti mintea, fa milostenie, mergi la biserica, lasa si uraste pacatul, spovedeste-te curat !" Iata ce trebuie sa faci.
Harul iti da gand. Daca vrei, sa-l asculti; daca nu, Dumnezeu cu sila nu mantuieste pe nimeni. Atunci n-ar mai fi Iad si Rai daca fapta buna am face-o siliti de puterea lui Dumnezeu. Ci toate le face omul de bunavoie. Ca zice iarasi Duhul Sfant : Pe datatorul de bunavoie il iubeste Dumnezeu.
Asa ca, siliti-va cu dragostea lui Dumnezeu sa faceti ce credeti ca este bine. Ca dupa moarte nu mai este mantuire pentru nimeni. Dupa moarte s-a inchis usa. Tot ce putem, sa facem cat mai avem o scanteie de viata. Caci dupa moarte nu mai este lucrare pentru fapta buna. In ce te gaseste moartea, in aceea te ia.
Zice la Ecleziast : De va cadea lemn in austru, de va cadea lemn in crivat, unde va cadea, acolo va ramane. Iar Sfantul Ioan Gura de Aur talcuieste pe proorocul : " De va cadea lemn in crivat ..., dar de lemne se ingrijeste Domnul ? Aici de suflet graieste ". Apoi zice : " Crivatul este nepocainta care l-a apucat si austrul este milostenia si pocainta. Caci unde va cadea sufletul dupa moarte, acolo va ramane ..."
Cum te-a apucat sfarsitul. Ca in minutul cel mai de pe urma al vietii S-a rastignit Mantuitorul si asteapta si ingerii din ceruri si toata lumea mantuirea sufletului.
Sa ne rugam lui Dumnezeu sa ne dea sfarsit bun, sa nu ne apuce moartea nespovediti. Caci daca l-a apucat pe cineva moartea nespovedit, este ca si cum ar fi nebotezat, daca are pacate de moarte. Nu-i foloseste nimic. Nici nu-l poate scoate Biserica pe urma cu rugaciunile ei. Pentru ca nu s-a ingrijit din vreme sa-si curete sufletul sau cu pocainta cea adevarata, cu rugaciunea sincera si celelalte fapte bune.
- Dar desavarsirea nu are continuitate dupa moarte ?
- Pentru cei desavarsiti are. Ca ai auzit ce zice Duhul Sfant : Merge-vor din putere in putere. Arata-se-vor Dumnezeului dumnezeilor in Sion. Si sufletele dreptilor si ingerii merg in veacul veacului dintr-o treapta a fericirii duhovnicesti tot mai inalte.
Fiindca Dumnezeu nu are margini intru inaltime. In veacul veacului merg si dreptii si ingerii tot mai sus, din treapta in treapta, daca a pornit sufletul spre vesnicie, spre bine. Iar daca moare omul nespovedit si in grele pacate, coboara spre rau pana ajunge in fundul iadului, de care sa ne izbaveasca Dumnezeu pe toti. Amin." Par. Cleopa

Nu cred ca Par. Ware a spus asa ceva. Am citit cate ceva din scrierile lui insa asa ceva nu.
Si nu cred ca Par. Cleopa sau sfintii spun lui Dumnezeu cum sa procedeze cu omul, cand spun ca dupa moarte nu mai putem face nimic pentru mantuirea noastra. Din contra acestia tot prin Harul Domnului au primit aceste intelesuri pe care de fapt chiar din Scriptura le putem intelege. Ideea ce o sustineti - lucrarea propriei mantuiri si dupa moarte - nu este invatatura ortodoxa si nici nu este realiasta. Daca ar fi asa atunci nu ar mai fi nevoie de iad si rai , nici de pocainta, ca e de ajuns o clipa fie si dupa moarte si gata. Simplu ar mai fi: ma destrabalez toata viata, fac odata o milostenie sau o fapta buna si atat. Apoi mor si la vederea diavolilor , ma pocaiesc brusc amintindu-i lui Dumnezeu de fapata aceea mea buna si Dumnezeu milos si iubitor ma iarta. Ei bine nu uitati ca Dumnezeu este si drept nu numai milostiv si iubitor.