![]() |
![]() |
|
|
|
|
|
#1
|
|||
|
|||
|
Citat:
Au urmat apoi alți sfinți, alți drepți, alți cuvioși, noi soboare... Iar aceștia au primit slujirea de a ridica vălul ignoranței noastre de pe Preacinstitul Chip al Maicii Domnului. Alți sfinți, altă slujire, Tradiția își îmbogățește firul mai departe, conștiința dogmatică se întregește, plinindu-se necontenit prin Duhul... Așa cred. Astăzi, comunitatea eclezială se bucură cu preacinstirea Maicii Domnului. Iar Preasfânta Născătoare de Dumnezeu ne răsplătește așa cum doar Ea o poate face, mângâindu-ne, ocrotindu-ne, mântuindu-ne din nevoi, într-un cuvânt deschizîndu-ne Ușa Milostivirii, părtașă facîndu-Se ca întotdeauna la mântuirea noastră spre Slava lui Dumnezeu. Last edited by cezar_ioan; 20.03.2013 at 02:00:26. |
|
#2
|
|||
|
|||
|
Păi dacă Dionysie Areopagitul ar fi un sfânt care să răspundă unor necesități prioritare la un moment dat atunci părerea mea este că ori nu ați citit pe Dionysie, ori ați citit și nu ați prea înțeles despre ce este vorba, dar înclin să cred că nu ați citit operele lui. V-aș ruga totuși să aveți mai multă delicatețe cu astfel de sfinți nemuritori, care sunt dincolo de necesități de la un moment dat.
Despre alte soboare, etc nu știu la ce vă referiți, nu știu unde și în care sobor este definită învățătura dogmatică că maica Domnului ar fi deasupra heruvimilor sau serafimilor. Eu nu spun că nu este sau că Biserica nu ar avea o astfel de dogmă, doar că eu nu am auzit nici soborul, nici sfântul care să fi dogmatizat așa ceva. |
|
#3
|
|||
|
|||
|
Citat:
Prin Sfântul Dionisie Areopagitul conștiința Bisericii a dobândit ceea ce îi lipsea în momentul acela și a păstrat până azi și în veci. Cum putem rupe contribuția unui sfânt de necesitățile/prioritățile Bisericii? Ar fi un nonsens, sper că ești de acord. |
|
#4
|
|||
|
|||
|
Transcriu din cartea pomenită, "Viața Maicii Domnului", cap. XII:
"Mare și neînțeleasă minune se săvârșește astăzi. Fecioara naște și pântecele ei rămâne nestricat." (Vecernia Nașterii Domnului) Biserica, vrînd să arate marea minune a nașterii lui Hristos, nu o numește simplu minune, și nu o numește doar mare, ci mare și neînțeleasă (minune). Fecioară ȘI Maică Fecioara naște, devine mamă, dar rămâne fecioară. Singura oară când s-a întâmplat așa ceva. Nici o femeie nu a rămas fecioară după naștere. Nimeni nu a înțeles cum s-a întâmplat acest lucru unic, nici măcar îngerii. "Puterile îngerești cele netrupești nu au cunoscut cum s-a petrecut întruparea ta, Hristoase" (Paraclis, glasul al 5-lea). Nici măcar Maica Domnului nu a priceput cum s-a petrecut o astfel de minune. Ea însăși pare mirată și minunată. Cântăm în Biserică: "Ce te minunezi, Marie? Ce minune s-a săvârșit întru tine?" (Catismele Nașterii Domnului) "Și într-adevăr taina nașterii tale îi este cu neputință limbii omenești a o tâlcui" (Cântarea de sâmbătă seara, glasul al 7-lea). |
|
#5
|
|||
|
|||
|
Naștere fără dureri
Întru dureri vei naște copii (Facerea, 3,16), a auzit Eva după ce păcătuise. Va naște în dureri, adică durerile reprezintă toată încercarea și chinul pe care-l simte femeia atunci când naște, aceasta fiind o epitimie primită de Eva de la Dumnezeu pentru păcatul ei (Sf. Ioan Hrisostom, Omilia XII la Facerea) Însă Maica Domnului L-a născut pe Hristos fără dureri, precum a zis Proorocul Isaia: înainte de a simți chinul ea a născut un Fiu (Isaia 66,7). Întru curăție Fecioara a născut pe Hristos fără stricăciune. Îl naște și întru curăție, fără sânge. Noi mărturisim că dumnezeiasca naștere cea din Fecioară a fost fără lăuzie. Icoana nașterii lui Hristos redă pe deplin caracterul suprafiresc al nașterii din Maica Domnului. În icoană, nu se prezintă Maica Domnului ca o lăuză, nici epuizată, nici întinsă, ci îngenuncheată (icoană autentic ortodoxă), ca și cum n-ar fi născut, ca și cum s-ar ruga, ca și cum s-ar închina Pruncului ei. Și cum arată icoana? Nu doar că se închină, ci se închină Pruncului din peșteră, ea stînd în afara peșterii unde este Pruncul, căci nu a născut un om ci pe Dumnezeu-Omul și nu era nevoie de grija ei, și de aceea atunci când Îl ține în brațele sale nu Îl ține cu ambele mâini, ci doar cu o mână; deoarece Îl ține în mâna sa pe Domnul Cel Atotstăpânitor, Care ține toate. "Bucură-te, ceea ce ai hrănit pe Hrănitorul a toate!" (Condacul I din Acatistul Bunei Vestiri) |
|
|