Nascatoare de Dumnezeu ?

[cezar_ioan]

În prealabil postat de Decebal

Doar că eu nu am emis păreri personale despre Maica Domnului, ci despre inovaţia (şi am specificat clar că nu spun inovaţie în sens de erezie) preacinstirii ei (în sensul cultului pe care de exemplu îl are azi în Biserica Ortodoxă) care nu există în cărţile canonice ale Noului Testament, ci am adus înainte poziţia unui sfânt, canonizat în Biserică, care în "Despre Ierarhia Cerească" nu pomeneşte nimic despre Maria şi cum că aceasta ar fi deasupra heruvimilor şi serafimilor; eu nu spun că nu este, eu doar am spus ceea ce se poate citi în acea carte a unui sfânt canonizat. Iar cartea a apărut undeva pe la începutul sec. VI (cel puţin asta este varianta cea mai probabilă pe care am auzit-o).

De acord. Sfântul a făcut ceea ce Domnul i-a poruncit să facă. Nu are nimeni pretenţia ca un sfânt să le facă pe toate... El răspunde necesităţilor prioritare la un moment dat în viaţa Bisericii, aşa cum rânduieşte Dumnezeu.

Au urmat apoi alţi sfinţi, alţi drepţi, alţi cuvioşi, noi soboare... Iar aceştia au primit slujirea de a ridica vălul ignoranţei noastre de pe Preacinstitul Chip al Maicii Domnului. Alţi sfinţi, altă slujire, Tradiţia îşi îmbogăţeşte firul mai departe, conştiinţa dogmatică se întregeşte, plinindu-se necontenit prin Duhul... Aşa cred.

Astăzi, comunitatea eclezială se bucură cu preacinstirea Maicii Domnului. Iar Preasfânta Născătoare de Dumnezeu ne răsplăteşte aşa cum doar Ea o poate face, mângâindu-ne, ocrotindu-ne, mântuindu-ne din nevoi, într-un cuvânt deschizîndu-ne Uşa Milostivirii, părtaşă facîndu-Se ca întotdeauna la mântuirea noastră spre Slava lui Dumnezeu.

[Decebal]

Păi dacă Dionysie Areopagitul ar fi un sfânt care să răspundă unor necesităţi prioritare la un moment dat atunci părerea mea este că ori nu aţi citit pe Dionysie, ori aţi citit şi nu aţi prea înţeles despre ce este vorba, dar înclin să cred că nu aţi citit operele lui. V-aş ruga totuşi să aveţi mai multă delicateţe cu astfel de sfinţi nemuritori, care sunt dincolo de necesităţi de la un moment dat.

Despre alte soboare, etc nu ştiu la ce vă referiţi, nu ştiu unde şi în care sobor este definită învăţătura dogmatică că maica Domnului ar fi deasupra heruvimilor sau serafimilor. Eu nu spun că nu este sau că Biserica nu ar avea o astfel de dogmă, doar că eu nu am auzit nici soborul, nici sfântul care să fi dogmatizat aşa ceva.

[cezar_ioan]

În prealabil postat de Decebal

Păi dacă Dionysie Areopagitul ar fi un sfânt care să răspundă unor necesităţi prioritare la un moment dat atunci părerea mea este că ori nu aţi citit pe Dionysie, ori aţi citit şi nu aţi prea înţeles despre ce este vorba, dar înclin să cred că nu aţi citit operele lui. V-aş ruga totuşi să aveţi mai multă delicateţe cu astfel de sfinţi nemuritori, care sunt dincolo de necesităţi de la un moment dat.

Despre alte soboare, etc nu ştiu la ce vă referiţi, nu ştiu unde şi în care sobor este definită învăţătura dogmatică că maica Domnului ar fi deasupra heruvimilor sau serafimilor. Eu nu spun că nu este sau că Biserica nu ar avea o astfel de dogmă, doar că eu nu am auzit nici soborul, nici sfântul care să fi dogmatizat aşa ceva.

Toţi sfinţii au o slujire înaintea Domnului, mai vizibilă pentru noi sau mai tainică, cel puţin o vreme. Şi toate slujirile lor sunt în Biserică.
Prin Sfântul Dionisie Areopagitul conştiinţa Bisericii a dobândit ceea ce îi lipsea în momentul acela şi a păstrat până azi şi în veci.
Cum putem rupe contribuţia unui sfânt de necesităţile/priorităţile Bisericii? Ar fi un nonsens, sper că eşti de acord.

[cezar_ioan]

Transcriu din cartea pomenită, "Viaţa Maicii Domnului", cap. XII:


"Mare şi neînţeleasă minune se săvârşeşte astăzi. Fecioara naşte şi pântecele ei rămâne nestricat." (Vecernia Naşterii Domnului)
Biserica, vrînd să arate marea minune a naşterii lui Hristos, nu o numeşte simplu minune, şi nu o numeşte doar mare, ci mare şi neînţeleasă (minune).

Fecioară ŞI Maică
Fecioara naşte, devine mamă, dar rămâne fecioară.
Singura oară când s-a întâmplat aşa ceva.
Nici o femeie nu a rămas fecioară după naştere.
Nimeni nu a înţeles cum s-a întâmplat acest lucru unic, nici măcar îngerii.
"Puterile îngereşti cele netrupeşti nu au cunoscut cum s-a petrecut întruparea ta, Hristoase" (Paraclis, glasul al 5-lea).
Nici măcar Maica Domnului nu a priceput cum s-a petrecut o astfel de minune. Ea însăşi pare mirată şi minunată. Cântăm în Biserică:
"Ce te minunezi, Marie? Ce minune s-a săvârşit întru tine?" (Catismele Naşterii Domnului)

"Şi într-adevăr taina naşterii tale îi este cu neputinţă limbii omeneşti a o tâlcui" (Cântarea de sâmbătă seara, glasul al 7-lea).

[cezar_ioan]

Naştere fără dureri

Întru dureri vei naşte copii (Facerea, 3,16), a auzit Eva după ce păcătuise.
Va naşte în dureri, adică durerile reprezintă toată încercarea şi chinul pe care-l simte femeia atunci când naşte,
aceasta fiind o epitimie primită de Eva de la Dumnezeu pentru păcatul ei (Sf. Ioan Hrisostom, Omilia XII la Facerea)

Însă Maica Domnului L-a născut pe Hristos fără dureri, precum a zis Proorocul Isaia:
înainte de a simţi chinul ea a născut un Fiu (Isaia 66,7).


Întru curăţie
Fecioara a născut pe Hristos fără stricăciune. Îl naşte şi întru curăţie, fără sânge.
Noi mărturisim că dumnezeiasca naştere cea din Fecioară a fost fără lăuzie.

Icoana naşterii lui Hristos redă pe deplin caracterul suprafiresc al naşterii din Maica Domnului.
În icoană, nu se prezintă Maica Domnului ca o lăuză, nici epuizată, nici întinsă,
ci îngenuncheată (icoană autentic ortodoxă),
ca şi cum n-ar fi născut, ca şi cum s-ar ruga, ca şi cum s-ar închina Pruncului ei.
Şi cum arată icoana?
Nu doar că se închină, ci se închină Pruncului din peşteră, ea stînd în afara peşterii unde este Pruncul,
căci nu a născut un om ci pe Dumnezeu-Omul şi nu era nevoie de grija ei,

şi de aceea atunci când Îl ţine în braţele sale nu Îl ţine cu ambele mâini, ci doar cu o mână;
deoarece Îl ţine în mâna sa pe Domnul Cel Atotstăpânitor, Care ţine toate.

"Bucură-te, ceea ce ai hrănit pe Hrănitorul a toate!"
(Condacul I din Acatistul Bunei Vestiri)