Duminica iertarii...

[Marius22]

Fericit este cel care nu asteapta Duminica Iertarii pentru a cere iertare, cel pe care, nu aceasta zi, ci clipa urmatoare, il gaseste impacat cu Dumnezeu, cu semenii si cu sine insusi.

Dar pe noi, cei care nu cunoastem deplin lumina si odihna iertarii, aceasta clipa ne afla intru vrajba pe care o aduce pacatul. Caci pacatul aceasta naste, vrajba, intru cele dinlauntru si intru cele din afara noastra. Iar clipele trec, una dupa cealalta si, aproape fara sa luam seama, devenim oameni ai vrajbei.

Pentru noi, aceasta duminica vine ca un inceput bun pe care suntem chemati sa-l punem acestei cai a iertarii, acestei cai a pocaintei. De indata ce pasim pe cale, cunoastem ca iertarea este mutare de la moarte la viata, ca iertarea, pe care o primim de la Hristos si cea pe care o primim intru Hristos de la semeni, poate transforma orice clipa in sarbatoare.

Nu gresim spunand ca iertarea este insasi esenta sarbatorilor crestine, stiind ca Hristos, prin Invierea Sa, ne-a rascumparat din pacat si ne-a impacat cu Tatal. De aceea, nu poate exista nici participare reala la sarbatoare fara iertare. Altfel, continuam sa mimam...