Citat:
În prealabil postat de catalin2
Acum observ ca nu ai inteles exact ce sunt dogmele. Probabil te gandesti la canoane. Dogma principala este Iisus este Fiul lui Dumnezeu, sta la baza Bisericii (pe piatra aceasta a construit Iisus Biserica). Iar un scurt rezumat este Crezul, tot ortodoxul il marturiseste la Sfanta Liturghie si probabil in rugaciunea de acasa in fiecare zi. Dogma este credinta, ceea ce crezi, este revelata de Domnul, parintii spun ca dreapta credinta e conditie obligatorie penru mantuire. Trairea este contributia fiecaruia.
|
Pai ai spus foarte bine, este vorba despre crez nu despre credinta. Crezul meu si Credinta mea sunt doua lucruri diferite. Crezul este un proces cognitiv iar credinta este o traire, o energie care da viata mortilor, muta muntii din loc, vindeca orbii si leprosii, alunga duhurile si indreapta pe cei cazuti. Crezul este rezultatul unor studii, sau al unei indoctrinari (de la caz la caz).
Cat despre confuzia mea dintre dogma si canoane,... vrei sa spui ca fara canoane te mantuiesti dar fara dogma nu?
Este totusi un lucru pe care Crezul nostru ortodox il marturiseste doar vag si cu inteles strict canonic.
Marturisesc un botez intr-u iertarea pacatelor. Despre ce fel botez ai fost invatat ca este vorba? Cumva despre cel din cristelnita? Sper ca macar acum sa pricepi ca nu prin cristelnita vina mantuirea. Nu sunt impotriva ritualului, spun doar ca nu acela este botezul de iertare a pacatelor.
Procesul de iertare a pacatelor presupune 3 aspecte inerente, fara de care iertare nu exista. In
primul rand sa existe pacatul si mustrarea de constiinta. Fara a avea constiinta pacatului si a efectelor sale nu poate exista mustrare de sine; caci pacatul este profanarea propriei tale fiinte. In
al doilea rand sa existe cainta din inima, adica implorare a iertarii, asa cum descriu sfintii parintii : "caci toata dreptatea noastra este ca o carpa lepadata inaintea Ta", de "Ti-am aduce laude intocmai ca nisipul marii, de nici un folos nu sunt". [Aici nu este vorba despre o arognata a lui Dumnezeu care nu ar pune pret pe noi, ci despre faptul ca altceva asteapta El de la noi...] Iar
al treilea aspect este iertarea propriu-zisa, incredintarea iertarii fiind experimentarea trairii harice. Pe limba noastra a oamenilor pamantesti, trairea harica seamana cu senzatia unei usurari sau a lepadarii unor poveri grele sau cu ajungerea la o destinatie dupa un drum anevoios: "Uff! In sfarsit, am ajuns cu bine! Slava Domnului!" Doar ca este cu mult mai intensa si cu particularitati deosebite, imposibil de descris in cuvinte. Doar cei ce au experimentat aceasta stie ce este iertarea pacatelor.
As vrea sa cred ca
macar 1% dintre ortodocsii care spun Crezul,
nu-l spun ca pe rodul unei indoctrinari, ci ca rod al cautarii lui Dumnezeu. Fara aceasta cautare nu exsita mantuire, decat daca ne randuieste Dumnezeu sa avem lacrimi de pocainta in ceasul mortii. Pe acestea le cer si eu si numai in acestea imi pun nadejdea, celelalte fiind o carpa lepadata.
25.02.2013, 19:04:22
Mod hibrid