Adevaratul motiv al demisiei Papei Benedict !

[cezar_ioan]

În prealabil postat de dobrin7m

Am sa incerc sa spun, desi este foarte greu sa gasesti cuvintele necesare sa poti exprima intelegerea ce ti-a fost data de Dumnezeu. Este vorba tocmai de aproapele , de mantuirea tuturor, a noastra, si a tuturor indiferent de confesiune. Daca voi reusi sa gasesc cuvintele potrivite ca sa fiu inteleasa de voi as fi tare fericita. Am pornit sa scriu acum direct aici asa cum vin cuvintele.

Dumnezeu fiind desavarsit de drept de bun si de iubitor, si de milos la fel este si judecata sa atunci cand suntem in fata Lui. Asadar nimic din toate acestea: bunatate, iubire, mila, dreptate si corectitudine nu sunt stirbite si nici una nu este mai mult ca alta. Adica nu judeca mai mult cu mila si mai putin cu dreptate si nici mai mult cu corectitudine si mai putin cu iubire. toate sunt in egala masura si sunt deopotriva si impreuna atunci cand suntem judecati.

Tineti minte toate astea si atunci veti intelege de ce au dreptate cei ce spun ca nu stim noi daca se mantuie sau nu cei din afara ortodoxiei, si ca sa avem grija de mantuirea noastra in primul rand (cei care sustin acestea fiind acuzati de umanism desi am sa incerc sa va arat ca si umanismul este altceva) dar veti intelege ca si cei care spun ca in ortodoxie este mantuirea au dreptate.

Pare o contradictie, un paradox dar nu e.
Deci desarte sunt acuzele ca tu esti umanist, sau tu esti habotnic, ca tu esti ecumenist iar tu esti ortodox radicalist. deci ortodocsii nu au de ce sa se aseze in doua tabere si sa se acuze unii pe altii de iubire si neiubire ci trebuie sa ceara la Dumnezeu sa le dea intelegerea asa cum eu am facut de cand sunt aici in Londra, de un an de zile.

Asadar cand ne prezentam la judecata ne prezetam cu ceea ce suntem , bune si rele, dar si cauzele ce au generat bunele si relele.
Ca daca un om se naste in Tanzania aceasta este o cauza sa nu fii cunoscut niciodata pe Hristos. Daca alt om are o putere de intelegere mai slaba si astfel nu pricepe de fel cum e cu Hristos , cu bisericile, cu aceasta imparteala ce se afla astazi printre crestini este si asta o cauza. Insa aveti mare grija, sa nu fiti farisei ca Dumnezeu stie. Adica nu va amagiti cautand cauze imaginare daca stiti bine care este calea si ati inteles-o. Cu atat mai mult ortodocsii care. da, se afla pe calea cea mai buna, daca nu o pastreaza si nu isi lucreaza mantuirea cu atat mai aspru este judecat.
Insa si ortodoxul care a parasit ortodoxia, si aici este judecata dreapta si iubitoare in acelasi timp. Ca daca ar fi putut intelege ca paraseste calea cea dreapta si a facut-o cu buna intelegere atunci vai si amar, ca merg in iad cu Biblia subrat cum spunea Par. Arsenie Boca. Insa daca a parasit ortodoxia ca nu a putut intelege si nu intelege defel si acolo este o oarecare mila, ca atat a inteles si a priceput. Iar Dumnezeu fiind desavarsit de drept si iubitor tine cont de toate.
De aceea parintii care spun aveti grija nu parasiti calea ca mergeti in iad au dreptate dar si cei care spun ca nu stim noi cum se mantuie ceilalti iarasi au dreptate. Nici unii nici altii nu au explicat cum vine asta, si de aici multe sminteli intre noi si de aici imparteala asta in doua tabere, imparteala desarta.

Acum umanismul asta ce vine cu spirit ecumenist nu este bun pentru ca influenteaza tocmai pe cei ce se afla pe cale buna. Vedeti bine ca lupta se da sa se strice ortodoxia si sa dispara. Adica prin acest mijloc viclean se sminteste ortodoxul si paraseste calea cea dreapta. Vai de el ortodoxul acesta ca a stiut calea cea buna, a inteles-o si a stricat-o. Si-a stricat calea, mergand pe de laturi cu buna stiinta. dar umanismul asta ecumenist lucreaza pe doua fronturi: la nivel de om si la nivel de biserica, de ierarhi. Sunt oameni care se imprietenesc cu tine si cu buna stiinta tocmai aceasta iubire umanitara speculeaza. Imprieteneste-te, iubeste-l dar nu te lasa speculat la nivel de credinta.

Insa aproapele nostru , de aceea am zis, dezbracati-l de dogma, adica uitati ce este, (catolic, protestant, hindus, musulman...) si fiti iubitori. Ca daca uitati ce este nici nu va infuenteaza dogma lui. Ca nu trebuie sa ne manifestam iubirea adoptand credintele lor. Ca nu asa ne-a invatat Hristos.
Dar unii oameni fiind cruzi pica. Ca sunt cruzi, si pentru ca nu fug la duhovnic, si fac cum vor, pica. Si nu inteleg, cum?, zice, sunt iubitor, dar nu vede ca a devenit dintr-o data in gandire catolic, musulman, hindus, protestant sau mai stiu eu ce , dupa prietenii cu care isi petrece timpul. Si asta pentru ca sunt cruzi si inca au hrana de lapte cum spun parintii nostri. de aceea ne invata parintii sa cautam tovarasia celor credinciosi asemeni noua. Ca nu avem inca discernamant duhovnicesc.

de aceea e nevoie de despatimire, ca fiind curati cu inima si iubirea este curata si atunci aproapele nu speculeaza iubirea ta ca simte ca nu poate ci din contra iti va impartasi iubirea ta devenind ca tine. Iata deci ca asta doar cu puterea lui Dumnezeu si iata deci ca omul curat intoarce suflete pe cale buna.

Deci degeaba noi ne fluturam iubirea, in vorbe frumoase, ca de fapt avem nevoie de curatirea sufletului si apoi raspandim noi iubire pentru toata lumea si nu mai avem treaba ca aproapele de langa noi este catolic, hindus, musulman sau mai stiu eu ce. De ar fi asa toti, nu ar mai fi nici o problema cu ecumenismul asta, si nici adeptii lui nu ar mai incerca nimic cu noi ortodocsii ca ar stii ca e zadarnic.

Aceasta este cauza pentru care ne este dat sa auzim si sa vedem la unii semeni atitudini si cuvinte ca mai sus, cum spui frate Ioan Cezar. Insa nu trebuie sa ii certam si nici nu trebuie sa ne inchipuim despre nimeni ca ar fi asa sau altfel. Asta este, se afla fiecare om pe o anumita treapta de intelegere si la un anumit nivel de discernamant duhovnicesc.

Mie îmi place acest cuvânt. Naiv pe alocuri, îmi pare, curajos pe ansamblu, inspirat pe ici pe colo, după gustul meu. Adie niscaiva cugetare, de om tras pe dreapta din iureşul nebun al faptelor, din inerţie, din prea-multa-ideologie-şi-spălarea-creierului.
Tare mi-e teamă însă, în baza cunoştinţelor mele practice şi teoretice (şi mai ales limitate, dar altele nu am) despre hălăduita fiară umană, că discursul e şubred în miezul lui. Să învăţăm astfel, uşurel, că nebunia e mai tare ca noi şi cu totul impenetrabilă la bunăvoinţele noastre mintale. (Despre prostie, încă, nu mai zic nici pâs!) Repet: nebunia e mai tare ca omul mintos. Altfel spus, nu scapă nimeni de nebunie, gândind şi visînd (astea sunt tocmai mecanismele de bază ale căderii), nebunie despre care tot vorbeşte Scriptura şi care, nebunia asta, e o plasă mereu in statu nascendi; decât numa prin Mila Domnului.
Numai prin Mila Domnului vine lecuirea de nebunie. AMIN+