Maica Domnului ajutorul nostru nemijlocit pe drumul Pocaintei !

[adam000]

Multumesc mult pt aceste imagini. M-au facut sa imi doresc sa vizitez acea manastire sa vad si eu acea icoana. Oare cati km si cat ar dura sa ajungi acolo cu masina, pornind de ex din Epidavros?

[cristiboss56]

În prealabil postat de adam000

Multumesc mult pt aceste imagini. M-au facut sa imi doresc sa vizitez acea manastire sa vad si eu acea icoana. Oare cati km si cat ar dura sa ajungi acolo cu masina, pornind de ex din Epidavros?

Sa-ti ajute Dumnezeu !
Eu n-am reusit pana acum sa ies din tara , si nici toate minunile de aici sa le vizitez , dar imi doresc sa revad inca odata toate Manastirile din Moldova si sa poposaesc macar o zi si o noapte in fiecare , sa am timp , sanatate si tihna sufleteasca .
Doamne ajuta !

[cristiboss56]

La mânăstirea ortodoxă de pe Muntele Tabor – muntele Schimbării la Faţă a Mântuitorului, locul în care Iisus Hristos Şi-a revelat, pentru întaia dată în faţa ucenicilor, caracterul Său dumnezeiesc – există o icoană a Maicii Domnului neobişnuită (pare a fi tipărită pe un ziar), dar mare făcătoare de minuni! Numele icoanei este „Maica Domnului, trandafirul cel neveştejit”, aceasta fiind o copie a celebrei icoane a Maicii Domnului de la Mânăstirea Marea Meteora din Grecia, al cărei hram este chiar Schimbarea la Faţă a Mântuitorului!
În mânăstirea de pe Tabor, ctitorită în sec al 19-lea de către arhimandritul român Irinarh Rosetti şi cedată ulterior grecilor, din lipsa monahilor români care să continue lucrarea, vieţuiesc astăzi câteva maici românce. Una dintre ele ne povesteşte istoria acestei icoane speciale a Maicii Domnului:
Un credincios din Insula Creta a dorit să ajungă în Ţara Sfântă, dar nu a avut posibilitatea. Atunci, a pus această icoană a Maicii Domnului într-o sticlă, a mers la malul Mării Mediterane, a aruncat sticla în mare şi s-a rugat: „Maicuţa Domnului, dacă nu pot eu să ajung în Ţara Sfântă, măcar această icoană să ajungă – dar să fie nu după voia mea, ci după voia ta!”. Ştiţi cum este marea, învolburată, dar Maica Domnului i-a făcut drum! Trei luni a făcut sticla cu icoana între Insula Creta şi Israel ( distanţa este de o mie de kilometri). Vedeţi că lângă icoană este, înrămată, scrisoarea de răspuns a Mitropolitului de Ierusalim către acel om (care îşi trimisese adresa, o dată cu icoana) şi e datată în anul 1958, la zece ani după declararea independenţei Statului Israel. Maica continuă: La puţină vreme, icoana a început să fie făcătoare de minuni, mai ales legate de naşterea de prunci. Nenumărate familii au revenit şi au spus că prin rugăciune la această icoană, Maica Domnului i-a ajutat – printre aceştia, de curând, chiar o familie din România, care de 13 ani îşi dorea copii!

In cartea CUM SA IMBUNATATIM RELATIILE CU PARINTII de Dimitri Avdeev se atinge un aspect foarte interesant si foarte real.
Relatiile noastre cu parintii se reflecta si asupra relatiei noastre cu Dumnezeu!
La un moment dat un preot care cunostea foarte bine copii unui orfelinat spunea despre acesti copii cum ca acestia se roaga mult mai des Fecioarei Maria decat lui Iisus Hristos.

Recitind cele de mai sus, inca o data nu incetez sa ma minunez de iconomia lai Dumnezeu. Cum ne-a daruit-o pe Sfanta Fecioara Maria ca sa ne fie mama si daca o avem pe cea pamanteasca si daca nu.
Nadejdea celor fara de nadejde!
Ce alte valente capata brusc aceste cuvinte.

[cristiboss56]

Bătrânul Iosif Isihastul a spus într-o zi fiilor săi duhovniceşti:

- Într-o zi eram apăsat de greutatea unei mari mâhniri. M-am închis în chiliuţa mea, m-am aşezat pe scaun şi adunându-mi mintea, m-am dăruit rugăciunii ca să mă eliberez. Nu ştiu cât a ţinut această rugăciune făcută cu multă smerenie, dar la un moment dat am simţit înlăuntrul meu mângâiere şi m-am umplut de lumină, aşa cum se întâmplă întotdeauna în astfel de situaţii, iar inima mea a fost inundată de dragoste dumnezeiască şi am ieşit din sine. Mă aflam înăuntrul unei lumini intense, iar înaintea mea se întindea o câmpie nesfârşită ca marea, fără să se vadă nicăieri orizontul. Mi se părea că mergeam spre răsărit, însă nu călcam pe pământ, nici nu simţeam vreo greutate sau îngrădire. Eram îmbrăcat în hainele mele sărăcăcioase. Mergeam cu iuţime şi mă întrebam cum de se poate face aceasta fără efort, ce este ceea ce mi se întâmplă şi încotro mă îndreptam. Apoi am început să mă gândesc cum aveam să mă întorc înapoi, de vreme ce nu ştiam unde merg şi ce este acolo.

La un moment dat, m-am oprit şi am privit în jur cu nedumerire, însă fără să mă tem. Înaintea mea, la o oare-care distanţă, am auzit nişte voci şi m-am îndreptat acolo în grabă ca să-i întâlnesc pe cei care vorbeau şi să-mi spună ce se petrecea cu mine. Am ajuns lângă o adâncitură în pământ, unde era amenajat un loc pentru coborâre. De acolo am văzut ieşind un general, care se purta cu mine cu multă familiaritate şi care mi se părea foarte cunoscut.

- Bine ai venit, Părinte Iosif! mi-a spus acela. Vino să te închini! Te aşteptam.
Eu mă sfiam şi mă ruşinam, pentru că eram îmbrăcat cu hainele mele vechi, rupte şi nespălate. Acela însă s-a apropiat de mine, m-a luat de mână şi am coborât pe nişte scări frumoase, care coborau în spirală. Dedesubtul nostru se auzea o melodie frumoasă.

Când am ajuns jos – nu mi s-a părut că am coborât prea mult – am văzut o sală uriaşă, care părea mai degrabă pridvorul unei biserici, pentru că existau acolo străni foarte frumoase, pline de tineri luminoşi, care erau de aceeaşi vârstă şi frumuseţe şi care cântau acea cântare pe care o auzisem mai înainte. Văzând toate acestea, m-am oprit şi nu mai puteam face nimic, ci numai admiram măreţiile de acolo şi ascultam acea frumoasă melodie a psalmodiei. Povăţuitorul meu m-a lăsat acolo şi a intrat înăuntru înspre răsărit, unde se vedea biserica propriu-zisă. Acei tineri mă îndemnau să intru în una din străni şi se purtau cu mine cu atâta familiaritate, încât părea că mă cunosc de multă vreme şi că sunt prietenii mei cei mai apropiaţi. Dinăuntru, din biserica propriu-zisă, se auzea o altă cântare, care era închinată Stăpânei noastre, Născătoarea de Dumnezeu. Eu voiam să mă lase să stau acolo undeva pe pardoseală şi să privesc această măreţie, însă în acea clipă s-a deschis uşa şi a intrat generalul care mă adusese până acolo. Acela m-a strigat cu bucurie:

- Vino, Părinte Iosif! Vino înăuntru! Mergem să te închini.
Dar eu tremuram şi nu mă mişcăm din loc. Acela însă m-a luat de mână şi trecând printre acei tineri luminoşi, am ajuns la uşă. Când a deschis-o şi m-a tras înăuntru, am rămas nemişcat văzând în faţa mea acea nespusă măreţie, care nu ştiu dacă era biserică sau Cerul cu tronul lui Dumnezeu. Toată privirea, toată fiinţa mea s-a umplut de acea slavă şi lumină cu adevărat necreată şi negrăită.

Atunci am văzut înaintea mea minunata catapeteasmă a acestei măreţe biserici, din care ieşea toată slava şi măreţia, aşa cum izvorăşte lumina din soare. Apoi am zărit două icoane mari, de-a dreapta şi de-a stânga Uşilor împărăteşti, una a Domnului nostru Iisus Hristos şi alta a Prea Curatei Maicii Sale şezând pe tron, care ţinea pe genunchii ei pe Domnul cel mai înainte de veci ca Prunc. De îndată ce am putut să privesc mal bine, căci fusesem robit cu totul de cele văzute, am văzut că nu erau icoane, ci însuşi Domnul şi Preasfânta Născătoare de Dumnezeu vii. Iar Preasfântul Prunc a strălucit atât de mult, încât dintr-o dată s-a făcut tăcere. Apoi au început să cânte preaslăviţii ofiţeri.

Atunci povăţuitorul meu mi-a făcut semn să mă apropii ca să mă închin şi m-a întors către Stăpâna noastră Născătoare de Dumnezeu şi Mângâietoarea tuturor creştinilor. Nu mi-am dat seama dacă m-am mişcat şi cât, dar în vreme ce eram întors spre Maica Domnului şi încercam să admir slava şi măreţia ei, povăţuitorul meu, care se vedea că avea multă familiaritate şi îndrăzneală, cu un ton rugător şi cu o voce foarte clară – pe care şi acum mi-o amintesc -, a spus către Maica Domnului:

- Stăpâna lumii, arată slava ta robului tău ca să nu se înece în mâhnire!
Atunci – ce să spun eu netrebnicul şi mai nevrednic decât toţi oamenii? – preasfântul ei chip a strălucit ca soarele şi am văzut-o clar, nu ca în icoană, ci vie şi întreagă – după puterea mea – pe Stăpâna şi împărăteasa tuturor ţinând în braţele ei pe Mântuitorul lumii, pe Domnul nostru Iisus Hristos, plin de Har şi de măreţie.

De îndată ce am privit acea slavă dumnezeiască a Stăpânei noastre, nu am mai putut sta în picioare, ci am căzut la pământ şi am început să plâng şoptind:

- Stăpâna mea, Stăpâna mea, nu mă părăsi!
Atunci am auzit fericita, izvorâtoarea de miere şi mai presus de toată mângâierea vocea sa care a spus povăţuitorului meu:

- Ia-l şi du-l acum la locul său să se nevoiască! Şi spune-i să aibă nădejdea lui în mine!
Am simţit atunci că cineva mă atinge pe umăr şi încercând să mă scol, m-am trezit la locul meu, stând pe scaun aşa cum eram mai înainte şi rugându-mă, iar faţa mea era udată de lacrimi.

De atunci atâta dragoste şi evlavie simţeam faţă de Stăpâna noastră, încât numai numele ei mă umplea de bucurie duhovnicească. Cuvintele: “Să aibă nădejdea lui în mine” au fost de atunci înainte singura mea mângâiere.

[cristiboss56]

Icoanei se roaga pentru sanatate in general si in particular pentru boli ale oaselor, coloanei vertebrale, ale picioarelor, mainilor, pentru recuperarea din accidente si desigur e o mare ajutoare pentru oricine are un handicap.
In plus, cea de-a treia mana prezenta pe icoana Fecioarei Maria reprezinta acea mana de ajutor suplimentara de care oamenii au nevoie de la Dumnezeu in incercarile vietii lor de zi cu zi.


Icoana este realizata de calugari de la manastirea Vatopedu de pe muntele Athos, Grecia, si este reproducere dupa icoana facatoare de minuni Maica Domnului cu Trei maini (“Panaghia Tricherousa”). Aceasta icoana facatoare de minuni exista in original pastrata la Manastirea Hilandar, pe Sfantul Munte Athos, Grecia si este una din cele mai vechi icoane de iconostas de pe Sfantul Munte.


In partea de jos a sa este inscriptionat de calugari “Agion Oros” in greaca, care inseamna “Sfantul Munte”, ca dovada a provenientei ei. Mai multe informatii despre Muntele Athos si importanta lui in lumea crestin ortodoxa puteti gasi la finalul acestui material.

Povestea si semnificatia icoanei Maicii Domnului cu Trei Maini:


Cei ce nu cunosc istoria acestei icoane inclina sa creada, in mod gresit, ca cele trei maini reprezentate sunt ale Maicii Domnului.

Despre icoana “Maica cu trei maini” se povestesc urmatoarele pe Sfantul Munte: In timpul imparatului Leon Isaurul, luptatorul impotriva sfintelor icoane, se afla la Damasc un tanar cu numele Ioan, care era printre cei mai apropiati oameni ai voievodului Damascului. Acest tanar, fiind inzestrat cu dar de la Dumnezeu, se lupta mult aparand sfintele icoane nu numai prin cuvant, ci si prin scrisori, intarind pe cei dreptcredinciosi. Afland despre acestea, imparatul Leon a cautat un scriitor iscusit, care sa poata imita scrisul lui Ioan. Gasindu-l, a poruncit sa scrie o scrisoare, ca si cum ar fi fost scrisa de Ioan si adresata Imparatului, avand urmatorul continut: “O, fericite imparate, sa traiesti intru multi ani! Deoarece la noi, in timpul de fata sunt oarecare neintelegeri si cetatea este stabilita, vino cat mai curind cu oaste ca sa o cuceresti, caci iti voi ajuta si eu, pe cat voi putea!”

Scriind acestea si multe altele, vicleanul imparat a mai facut o scrisoare din partea lui, catre voievodul Damascului, in care il instiinta despre cum Ioan il cheama de multe ori sa vina sa ia cetatea, dar el (imparatul) avand dragoste catre voievod, nu vrea sa strice relatiile de pace si, ca incredintare, a trimis si scrisoarea pe care o facuse, ca si cum ar fi fost a lui Ioan.

Primind voievodul Damascului cele doua scrisori, nu a priceput viclesugul imparatului si maniindu-se foarte, a chemat pe Ioan si i-a aratat scrisoarea, fara a-l lasa sa se dezvinovateasca. Apoi a poruncit sa i se taie mana dreapta, mana care de multe ori a scris aparand Biserica lui Hristos, dupa care a poruncit sa il spanzure in piata orasului, spre a fi pilda pentru toti.

Ioan s-a retras si s-a inchis in camera sa, tanguindu-se si rugandu-se Maicii Domnului. Facandu-se seara, a rugat pe voievod, prin interventia unor cunoscuti, sa-i dea mana taiata, pentru a-si mai usura durerea.La rugamintea multora, voievodul s-a milostivit si i-a ingaduit sa-si ia mana. Stand singur in camera sa, Ioan se ruga inaintea icoanei Maicii Domnului, zicand: “Preacurata stapana, tu stii ca pe nedrept mi s-a taiat mana; te rog, fie-ti mila de mine si intinde-ti dreapta ta si vindeca-mi dreapta mea, ca sa o pot folosi pentru apararea credintei”.
Plingand si rugandu-se el multa vreme, a adormit putin din cauza oboselii si atunci o vede in vedenia somnului pe Preasfinta Fecioara, zicandu-i: “Iata, mana ta este sanatoasa! Sa o folosesti dupa cum ai fagaduit si sa nu mai fii de acum intristat!”

Zicind acestea, s-a facut nevazuta. Desteptindu-se Ioan, a vazut ca mana lui era sanatoasa ca inainte. Dar, din iconomia Maicii Domnului, un semn rosu ramasese pe locul unde fusese taiata. Atunci Ioan, plin de bucurie a inceput sa multumeasca cu cantari de lauda Maicii Domnului, care nu l-a trecut cu vederea.

Facandu-se ziua si afland vecinii de cele intimplate au spus si voievodului, dar unii din cei de pe langa dansul ziceau ca nu lui Ioan i s-a taiat mana, ci unui rob pe care l-a trimis Ioan in locul lui. Fiind in nedumerire, voievodul a trimis sa-l cheme pe Ioan. Venind acesta, l-a intrebat de cele intimplate si a cerut sa-i arate mina. Vazind semnul ramas, au cunoscut cu totii ca s-a facut o minune.

Dupa toate intimplate, voievodul l-a eliberat pe Ioan sa plece unde va voi. Atunci Ioan a hoatarit sa mearga sa slujeasca lui Dumnezeu in multumire pentru ca si-a facut mila de el. Chiar atunci a facut o mana din argint, dupa marimea mainii lui cele taiate, a lipit-o de icoana Maicii Domnului inaintea caruia s-a tamaduit.



Sfaturi de la calugari de pe Sfantul Munte. Cum sa folosesti icoana Maicii Domnului cu Trei Maini?


Amplaseaza aceasta icoana in locul unde simti ca te poti ruga in tihna cel mai des.
Roaga-te la aceasta icoana asa cum simti, adanc, din suflet, pentru orice ajutor ai nevoie sa rogi Fecioara sa iti dea o mana de ajutor, pentru orice problema de sanatate ai.
Aprinde o candela atunci cand te rogi zi de zi.
Este bine pentru suflet ca intotdeauna rugaciunea ta sa contina recunostinta pentru tot ce este bun si frumos in viata ta.
Rugaciunea autentica este dialogul dintre sufletul tau – bucata de dumnezeire din tine – si Divinitate, ea porneste nu din minte ci din inima. In timp ce te rogi, imagineaza-ti ca te afli adanc in interiorul inimii tale unde esti in siguranta. Atunci cu adevarat rugaciunea ta porneste spre destinatie si este autentica.