![]() |
![]() |
|
#11
|
||||
|
||||
![]() ![]() Prima carte coresiană, o carte de cântări pe opt glasuri, care în terminologie slavonă se mai numește și Osmoglasnic, numită și Glosariu, Paraclitichi, este una din cele mai importante cărți ale cultului ortodox. Cartea conține cântările Învierii de la Vecernie, Utrenie și Liturghie pentru fiecare zi din săptămână, fiecărei săptămâni fiindu-i propriu un anumit glas. Parcurgerea celor opt glasuri, timp de opt săptămâni, reprezintă un „stâlp“, anul întreg fiind format din șase „stâlpi“, care se succed neîntrerupt. Cartea este cunoscută începând cu veacul al VI-lea, redactată în limba greacă de Sever din Antiohia, al cărei conținut s-a îmbogățit în decursul vremii cu diferite cântări religioase (irmoase, canoane), căpătând consistență în prima jumătate a secolului al IX-lea, după ce celebrul filozof creștin bizantin, Sfântul Ioan Damaschin († 749) adaugă cântările duminicale, precum și cântările Sfântului Anatolie, fostul Patriarh al Constantinopolului († 458), ale lui Cosma Melodul, Episcop de Maiuma (sec. VIII), Teodor Studitul († 826), Iosif Studitul, Arhiepiscopul Tesalonicului († 830), Teodor Graptul, Arhiepiscopul Niceii (sec. IX), Mitrofan, Episcopul Smirnei (sec. IX), împărații Leon Filozoful († 912) și Constantin Porfirogenetul († 959). Spre deosebire de Octoihul Mare, cunoscut și sub numele de Catavasier, Micul Octoih cuprinde doar irmoasele sau catavasiile praznicelor împărătești și ale sărbătorilor din timpul anului, iar cântările din timpul zilelor obișnuite sunt cuprinse în „Irmologhion“. „Micul Octoih Brașovean“, păstrat azi în trei exemplare, la Biblioteca Academiei Române, la Biblioteca de Stat Szechenyi din Ungaria și la Muzeul de Istorie din Sofia, se tipărește la Brașov de către diaconul Coresi și logofătul Oprea, unul dintre meșterii tipografi care au activat și în cadrul tipografiei lui Dimitrie Liubavici pentru tipărirea Apostolului din 1547. Exemplarul bucureștean, descoperit de Nerva Hodoș în Biblioteca mitropolitană din Sibiu, provenit din Șchei, prezentat și în recenta monografie dedicată diaconului Coresi de Ion Gheție și Al. Mareș, conține 155 de file, format in-folio (268 x 192 mm), folosind aceleași caractere întrebuințate la Târgoviște de Macarie și apoi de Dimitrie Liubavici, unde Coresi învățase meșteșugul tiparului. Inițialele mari și o parte din cele mici sunt cu cerneală roșie, iar restul textului cu cerneală neagră, hârtia fiind exclusiv de proveniență brașoveană (filigran, coroană și rădăcină). Conține patru frontispicii cu arabescuri, fiecare în parte surmontate cu cruce. Corpul de litere nr. III, după clasificarea făcută de F. Hervay, tip de litere folosit și pentru tipărirea Cazaniei a II-a. Carte pentru toți românii Aflăm din epilogul cărții, scris în limba slavonă, reprodus după modelul epilogului târgoviștean al lui Macarie din 1510: „Fiindcă în Treime slăvitul Dumnezeu a binevoit să desăvârșească Biserica sa prin felurite cărți, prin lauda și folosul celor ce le citesc, de aceea și eu jupânul Haniș Begner, județul Brașovului, am râvnit, cu ajutorul Sfântului Duh și din dragoste pentru dumnezeieștile și sfintele biserici și am tipărit această carte de suflete mântuitoare, Octoih, spre împlinirea laudei Dumnezeirei slăvite în unitate, ca trei sori. Mă rog deci de tineri și de bărbați (de cei crescuți) și de bătrâni, de cei ce vor ceti sau cânta sau vor copia pentru dragostea lui Hristos, să ne îndrepte pe noi, cari cu osârdie am îngrijit de acest lucru, și să ne blagoslovească, ca amândoi slăvind pe Tatăl din care toate (s-au făcut), să căpătăm aici pace și milostenie, iar acolo să strălucim, în lumina binefacerii. Amin. Și era atunci, pe vremea aceea, în Țara Ungurească (n.n., Ardeal) crăiasa Isabela, fiul ei Iană și craiul cel tânăr, fiul marelui Iană craiul și în Țara Românească era Pătrașco Voevod și în Țara Moldovei era Alexandru Voevod. Din porunca jupânului Hani Begner, județul Brașovului, eu, robul lui Hristos, Oprea logofătul și diaconul Coresi ne-am trudit cu aceasta și am tipărit (am scris) aceste cărți la anul 7065 (1557). S-au început aceste cărți în luna lui iunie în 12 zile; s-au sfârșit în luna lui ianuarie 14 zile, în orașul Brașov“. De aici reiese că s-a tipărit din porunca judelui brașovean Johanes Benkner (autoritatea publică a Brașovului, fără a cărui înlesnire nu se putea tipări local nici o carte), când în Țara Ungurească (Transilvania) era crăiasă Isabela cu fiul său Ianăș craiul „cel tânăr“, iar în Țara Românească era Pătrașcu cel Bun și în Moldova, Alexandru Lăpușneanu. Este evident adevărul că raza de interes pe care diaconul Coresi o destina cărții sale cuprindea întregul spațiu românesc, iar patronajul domnilor de peste munți asupra tiparului coresian nu poate fi ignorat. „Micul Octoih Brașovean“ Izvorul după care diaconul Coresi putea tipări această carte este „Micul Octoih Brașovean“ (MOB), aflat în fondul de manuscrise al Bibliotecii Județene Brașov, care inițial fusese menționat ca prezent în fondul de carte al Bisericii „Sfântul Nicolae din Șchei“ de Nicolae Sulică, apoi fusese declarat pierdut de P.P. Panaitescu și reintrodus în circulație de prof. Ion Roman. Compararea MOB-ului cu Octoihul tipărit de Oprea logofătul și diaconul Coresi la 1557 ne-a permis cu ușurință să constatăm identitatea textuală dintre ele. Întrucât textul slavo-român al MOB-ului este ulterior perioadei de tipar coresian, nu-l putem considera pe acesta drept izvor, dar putem intui un izvor comun. Cercetând manuscrisul 42 din arhiva istorică a Bisericii „Sfântul Nicolae“ din Șchei, ne-a surprins identitatea textuală. Datat greșit pentru veacul al XVII-lea, manuscrisul confirmă filigranul hârtiei pentru veacul al XV-lea (foarfecă și ancoră în cerc). Manuscrisul apare în cele mai vechi cataloage de inventariere a acestei arhive. Tipărind această carte pur ortodoxă, sub auspiciile morale ale celor consemnați în prefață, nu vedem cum s-ar putea accepta încă teza că venirea lui Coresi la Brașov trebuie pusă pe seama Reformei sau a influenței reformate. Înzestrarea Bisericii Ortodoxe cu o asemenea carte presupune cel puțin un sprijin acordat Bisericii Ortodoxe pentru a rezista în fața presiunilor reformiste luterane sau calvine. Pe de altă parte, anul 1556 confirmă o circulație intensă a solilor brașoveni spre Muntenia și Moldova, care culminează cu sosirea la Brașov a slujitorului Ion al lui Pătrașcu cel Bun, apoi a episcopului Sava. În februarie, pleacă în Muntenia o solie condusă de călărețul Matias cu scrisori la Pătrașcu. În luna aprilie sosesc la Brașov trei solii, iar preotul Dobre, tatăl protopopului Mihai - colaborator coresian, în același an, face mai multe călătorii atât în Moldova, cât și în Muntenia, pentru ca la 1 mai 1556, un preot de-al voievodului Pătrașcu să sosească la Brașov, unde este bine primit de autoritățile locale. Semnificativă este vizita la Brașov făcută de Alexandru Lăpușneanu și Nicolae Pătrașcu tot în 1556, cu prilejul instalării în Transilvania a prințesei Isabella de Zapolya cu minorul său fiu Ioan Sigismund. Evenimentele politice și religioase sunt deosebit de frământate în condițiile în care Dieta Transilvaniei desființează episcopia catolică din Ardeal, secularizându-i astfel averile, prilej cu care se înființează la Geoagiu o episcopie românească. (Articol publicat în Ziarul Lumina din data de 9 februarie 2013 semnat de pr. prof. dr. Vasile Oltean)
__________________
Biserica este dragoste, așteptare și bucurie. (Părintele Alexander Schmemann) |
Thread Tools | |
Moduri de afișare | |
|
![]() |
||||
Subiect | Subiect început de | Forum | Răspunsuri | Ultimele Postari |
Remember - TEOFIL PARAIAN | cristiboss56 | Stiri, actualitati, anunturi | 21 | 03.03.2011 19:24:48 |
remember? | Corinanyc | Rugaciuni | 0 | 16.08.2009 10:05:06 |
Remember Pr. Ioanichie Balan | jenica | Generalitati | 25 | 16.01.2008 17:10:49 |
|