Oamenii frumosi si nestiuti din jurul nostru

Eu as vrea sa scriu despre un tanar. Un tanar care imi pare atat de bun, de frumos sufleteste si ca si chip... parca si alura sa este aceea a unui Sfant...Este asa de finut si firav...Are o voce calda si placuta. Sunt placut impresionata, il admir si il respect.

[glykys]

Astazi Dumnezeu mi-a dat o mare binecuvantare.
Am mai scris eu pe forum despre un orb de la biserica mea, care este nelipsit de la orice slujba. Nu cerseste, e ingrijit si curat, sta mereu in strana si canta cu cantaretii. Are voce frumoasa si puternica si e mereu vesel, chiar glumeste. Ei, astazi mi l-a scos Dumnezeu in cale si am mers putin cu el pe strada, a fost un prilej de intarire duhovniceasca. Omul mi-a povestit cum a invatat in biserica aceasta sa se roage, sa se inchine. De mic copil nu era credincios, ca il duceau ai lui foarte rar la biserica. Dar mai tarziu a intrat in biserica si, cum era nestiutor si nevazator, a auzit lumea cum canta impreuna cu strana. Si atunci a inceput sa zica si el: "Doamne, miluieste" dupa lume si incet-incet a invatat toate cele. L-am intrebat daca nu ii e frica sa mearga pe strazi, cu autobuzele, sa traverseze... Mi-a spus raspicat ca daca se temea, statea acasa. Ca ii e greu, a fost odata accidentat de o masina, dar ca are credinta in Dumnezeu, ca il va ajuta sa ajunga de fiecare data teafar acasa. In putinul timp cat a stat cu mine, am vazut cum se manifesta grija Domnului asupra lui: cineva l-a ajutat sa treaca strada, altcineva i-a oferit un loc in autobuz, altul i-a oferit niste sticle de sifon, vanzatoarea s-a purtat amabil cu el si i-a servit ce avea nevoie, altcineva i-a dat niste bani... Brusc, lumea devenea mai buna in preajma acestui orb simpatic si zambitor. Cu adevarat Dumnezeu are grija de oamenii sai.

Ca sa nu mai zic ca intalnirea cu omul acesta a venit pe fundalul unor griji de-ale mele, care priveau niste fleacuri in raport cu crucea acestuia. A vrut Domnul sa imi dea prin acest om o lectie de intarire in credinta si in lupta. Sper sa va intareasca si pe voi.


O, nu, Adam. Eu cred si am mai si scris ca oamenii acestia sunt printre noi, doar ca noi nu prea ii vedem, daca suntem afundati in propriile ganduri si griji, suntem cumva autisti.

[Ekaterina]

Ce topic minunat ai deschis Glykys, eu m-am folosit mult de aceste postari. Sambata asteptam sa ma spovedesc si am cunoscut o fata deosebita. La inceput nu mi-am dat seama ca este necajita (din punct de vedere financiar), era curat imbracata si avea o purtare exemplara. M-am folosit de prezenta ei (nu am vorbit prea mult), de smerenia pe care o avea, de simplitatea si bunatatea ce i se citeau pe chip. Am zis in gandul meu: ce suflet deosebit, si am inteles ca oamenii smeriti sunt foarte iubiti de Dumnezeu.

[glykys]

O babuta blajina la colt de strada, asezata pe caldaram, in fata unui supermarket. Sta acolo, nu cerseste. E recent operata la ochi si are o cicatrice. Daca te opresti putin, iti spune vrute si nevrute, are vorba placuta si chip frumos, ai sta mult sa ii asculti sporovaiala:

- Mama, a trecut preotul nostru pe aici si mi-a spus: Babo, ce faci aici? Hai la biserica! Si eu am lasat ochii in pamant, ce sa fac? Mie mi-e rusine. Iarasi: Babo, hai la biserica, a venit si patriarhul si a intrebat de mata, zice: unde e baba aia care sade langa altar? Eu tot ma fastaceam, dar el zice: Babo, babo, sa stii ca tot la mine ajungi, ai nevoie de mine, cand o sa inchizi ochii! Dar eu i-am spus: Pai uite, parinte, ca ii inchid si acum, si am facut asa (gestul inchiderii ochilor). Babo, te astept maine la biserica, la ora 7. Dar lasa, ca acum plec acasa, imi fac baie cum pot si eu, imi pun hainele, ma potoloesc si eu si se scoala baba la 6, ca sa fie la 7 la biserica. Intai dau barbatii pomelnicul, apoi ma duc si eu. Stau in fata, langa altar. Si daca imi zice cineva ceva, eu ssttt (gestul luarii la fuga), ma duc in spate.

Într-o sâmbătă friguroasă de martie, mă nimeresc în zona Titan şi mă hotărăsc să intru în biserica în stil maramureşean de acolo. Pe prispa bisericii era un om în scaun cu rotile. Văzându-mă nouă pe acolo şi uşor dezorientată, mă lămureşte că biserica e deschisă şi că pot intra. La ieşire, fac un tur în jurul bisercii şi mă îndrept iar către acest om, stingherită de gândul de a nu şti dacă să îi dau sau nu ceva. În schimb, el îmi urează sănătate, toate cele bune şi "mai veniţi pe la noi"!

[Parascheva16]

O nebună pentru Hristos a zilelor noastre:
Maica Antonina de la Tismana (I)

[Yasmina]

În prealabil postat de Parascheva16

O nebună pentru Hristos a zilelor noastre:
Maica Antonina de la Tismana (I)

Multumesc pt postare Parascheva.
Am ramas foarte impresionata de viata acestei persoane pioase.
Sper sa gasesc mai multe despre dansa;azi tot m-am gandit la cele citite.

[Yasmina]

În prealabil postat de Annyta

Într-o sâmbătă friguroasă de martie, mă nimeresc în zona Titan şi mă hotărăsc să intru în biserica în stil maramureşean de acolo. Pe prispa bisericii era un om în scaun cu rotile. Văzându-mă nouă pe acolo şi uşor dezorientată, mă lămureşte că biserica e deschisă şi că pot intra. La ieşire, fac un tur în jurul bisercii şi mă îndrept iar către acest om, stingherită de gândul de a nu şti dacă să îi dau sau nu ceva. În schimb, el îmi urează sănătate, toate cele bune şi "mai veniţi pe la noi"!

O experienta foarte frumoasa :)