intamplare adevarata

Eu zic ca este si ajutor si ispita!
Eram si eu fascinata mai demult de tot felul de semne si intamplari si coincidente, nu ca nu asi fi si acum dar mare importanta o are discernamantul si smerenia. Nu intelege prin aceasta ca iti dau sfaturi sau ca vorbesc de mine. Fa abstractie de mine!
De ce zic smerenia?
Pentru ca nu suntem buricul pamantului.
Dumnezeu nu are pe nimeni de pierdut si lucreaza cu fiecare si prin fiecare diferenta consta doar in atitudinea noastra fata de acest lucru. Usor de zis si greu de facut!
Parerea mea este sa nu mai dai asa de mare importanta acestor fapte oricat de interesante ti se par ci sa urmezi o viata ortodoxa sanatoasa!!!

Multumesc mult de tot pentru cuvinte." Dumnezeu nu are pe nimeni de pierdut" ..e foarte frumos spus, si incerc sa ma gandesc la asta atunci cand ma gandesc ca nu imi raspunde la rugaciuni ,ca nu ii mai pasa de mine pentru ca i-am gresit, s-a suparat pe mine.

Cred ca e cel mai bun sfat: "sa urmezi o viata ortodoxa sanatoasa!!!"
Viata e de la Dumnezeu, si indiferent ca mi se pare ca ma iubeste mai mult, mai putin, deloc decat pe ceilalti..datoria mea e, cum spuneti dvs, "sa urmez o viata ortodoxa sanatoasa"..facand abstractie de pareri, sentimente.

Multumesc mult pentru raspuns, o sa incerc sa il respect! Numai bine!

[Mosh-Neagu]

Orice astfel de intamplare poate parea ciudata pentru majoritatea din jur. Cei "calduti" sunt sceptici spunandu-ti ca nu are cum sa-ti fie dat tie, un astfel de semn (ma refer la momentul din biserica), si ca ai fost clar in inselare. Din experienta spun ca Dumnezeu nu cauta la ranguri, ci la suflet. Nu cunosc varsta ta. Eu pana la 18 ani pot sa spun ca am fost un privilegiat fiindca "vedeam" lucruri nevazute, fara sa-mi doresc asta. Dar in loc sa iau ca pe un har de la Dumnezeu, si sa urmez unei vieti la fel de curate ca pana atunci, am inceput incet-incet sa ma infrupt din placerile vietii, si nici n-am simtit cum harul s-a indepartat pur si simplu.
Nu stiu daca tu ai alunecat constient in capcanele ispititorului. La o varsta frageda si fara un duhovnic intarit in har care sa ne indrume, suntem victime 100%. Dar a cadea nu inseamna neaparat a pierde. Daca ti s-a intamplat ce ti s-a intamplat, inseamna ca ai un suflet in care Dumnezeu stie ca poate investi. Un lucru e cert: Tu POTI. Nu ispititorul te-a tras de manecuta in biserica. El s-a inspaimantat dupa aceea cand a realizat ca te poate pierde si s-a pus serios pe treaba, urzind o intreaga strategie. Comparatia cu Sf Siluan mi se pare oarecum fortata din multe puncte de vedere. Intaia oara cand i s-a aratat Mantuitorul era tinerel, iar cand era chinuit de demoni, ehehei, era de multa vreme in manastire si... cauta semne, pe care diavolul i le-a si dat, "aratandu-i-l" pe imparatul David... Cand esti in inselare, nu te poti astepta la altceva decat la ispite grele. Cand te smeresti, chiar semnele de la Dumnezeu iti dau o stare de umilinta, fiindca in mod firesc nu poti sa faci abstractie de cine e Dumnezeu si ce suntem noi in fata Lui. Nu e meritul nostru daca apare un semn, un vis, o coincidenta, ci mila lui Dumnezeu. Daca aceasta mila coboara si asupra noastra, la 10 ani odata, (sau mai des), trebuie inteles ce vrea Dumnezeu de la noi, ca o datorie morala pe care s-o indeplinim cu smerenie, nu cu mandrie fata de altii care, din punctul nostru de vedere, nu-i vede Dumnezeu... la fel de bine... Astazi e randul nostru, maine e randul lor si asa mai departe!
Asocierea cu moartea, a celor de care "te-ai legat" mai mult sau mai putin sufleteste, ca si cum ar fi o "pedeapsa", este cu totul eronata, fiindca oricum tu NU ai contribuit cu nimic la destinul acelor persoane. Totusi, nici coincidente nu le poti numi fiindca... nu sunt. Tu ai un "dat". Nu stiu cum sa-i spun; poate telepatie, desi probabil ca nu asta e cuvantul, ci mai degraba un dialog discret cu ingerul tau pazitor. Stiu cum e fiindca nu esti singura careia i se intampla astfel de lucruri, doar ca ceilalti nu asociaza acestea cu ceva anume (in cazul tau, cu moartea), ci cu harul lui Dumnezeu, uneori, sau cu... ganduri din partea stanga, alteori. Depinde de noi, cum alegem sa "pregatim calea Domnului"...
Ochii si urechile, mari si Dumnezeu sa te intelepteasca si sa te intareasca in credinta lui cea tare!

În prealabil postat de Mosh-Neagu

Orice astfel de intamplare poate parea ciudata pentru majoritatea din jur. Cei "calduti" sunt sceptici spunandu-ti ca nu are cum sa-ti fie dat tie, un astfel de semn (ma refer la momentul din biserica), si ca ai fost clar in inselare. Din experienta spun ca Dumnezeu nu cauta la ranguri, ci la suflet. Nu cunosc varsta ta. Eu pana la 18 ani pot sa spun ca am fost un privilegiat fiindca "vedeam" lucruri nevazute, fara sa-mi doresc asta. Dar in loc sa iau ca pe un har de la Dumnezeu, si sa urmez unei vieti la fel de curate ca pana atunci, am inceput incet-incet sa ma infrupt din placerile vietii, si nici n-am simtit cum harul s-a indepartat pur si simplu.
Nu stiu daca tu ai alunecat constient in capcanele ispititorului. La o varsta frageda si fara un duhovnic intarit in har care sa ne indrume, suntem victime 100%. Dar a cadea nu inseamna neaparat a pierde. Daca ti s-a intamplat ce ti s-a intamplat, inseamna ca ai un suflet in care Dumnezeu stie ca poate investi. Un lucru e cert: Tu POTI. Nu ispititorul te-a tras de manecuta in biserica. El s-a inspaimantat dupa aceea cand a realizat ca te poate pierde si s-a pus serios pe treaba, urzind o intreaga strategie. Comparatia cu Sf Siluan mi se pare oarecum fortata din multe puncte de vedere. Intaia oara cand i s-a aratat Mantuitorul era tinerel, iar cand era chinuit de demoni, ehehei, era de multa vreme in manastire si... cauta semne, pe care diavolul i le-a si dat, "aratandu-i-l" pe imparatul David... Cand esti in inselare, nu te poti astepta la altceva decat la ispite grele. Cand te smeresti, chiar semnele de la Dumnezeu iti dau o stare de umilinta, fiindca in mod firesc nu poti sa faci abstractie de cine e Dumnezeu si ce suntem noi in fata Lui. Nu e meritul nostru daca apare un semn, un vis, o coincidenta, ci mila lui Dumnezeu. Daca aceasta mila coboara si asupra noastra, la 10 ani odata, (sau mai des), trebuie inteles ce vrea Dumnezeu de la noi, ca o datorie morala pe care s-o indeplinim cu smerenie, nu cu mandrie fata de altii care, din punctul nostru de vedere, nu-i vede Dumnezeu... la fel de bine... Astazi e randul nostru, maine e randul lor si asa mai departe!
Asocierea cu moartea, a celor de care "te-ai legat" mai mult sau mai putin sufleteste, ca si cum ar fi o "pedeapsa", este cu totul eronata, fiindca oricum tu NU ai contribuit cu nimic la destinul acelor persoane. Totusi, nici coincidente nu le poti numi fiindca... nu sunt. Tu ai un "dat". Nu stiu cum sa-i spun; poate telepatie, desi probabil ca nu asta e cuvantul, ci mai degraba un dialog discret cu ingerul tau pazitor. Stiu cum e fiindca nu esti singura careia i se intampla astfel de lucruri, doar ca ceilalti nu asociaza acestea cu ceva anume (in cazul tau, cu moartea), ci cu harul lui Dumnezeu, uneori, sau cu... ganduri din partea stanga, alteori. Depinde de noi, cum alegem sa "pregatim calea Domnului"...
Ochii si urechile, mari si Dumnezeu sa te intelepteasca si sa te intareasca in credinta lui cea tare!

In prezent am 24 de ani, luna viitoare fac 25. La vremea intamplarii aveam 19 ani.
Nu stiu daca a fost o alunecare constienta, dar nu a fost voita.Am fost la biserica tocmai pt a determina raul sa se indeparteze de mine.Iar acea prezenta din interiorul meu de dupa aceea, nu a fost consimtita de mine, m-am trezit in acea situatie, fara drept la replica.

"Daca ti s-a intamplat ce ti s-a intamplat, inseamna ca ai un suflet in care Dumnezeu stie ca poate investi. Un lucru e cert: Tu POTI. "

Multumesc pt incurajare, inseamna mult.

"Ochii si urechile, mari si Dumnezeu sa te intelepteasca si sa te intareasca in credinta lui cea tare!"

Doamne ajuta!