Invidia

[glykys]

În prealabil postat de cristiboss56

Ana Maria , Ana Maria , cat de matur gandesti , parca ai avea peste juma de secol de existenta !
Mare dreptate ai in tot ce spui , dar am o mica intrebare : cine sunt principalii vinovati in saracirea multor oameni ! Cine-i mai lacom in dorinta lui , cel sarac sau cel bogat ?
De peste doua mii de ani asistam la aceasta saracire si inbogatire continua , dar ca acum parca n-a fost niciodata !
Era un thread pe la Generalitati cu si despre suferinta , inclusiv suferinta asta izvorata din saracie si tot felul de lipsuri , si se punea intrebarea daca aceasta suferinta te face mai intelept si mai bun . Cati oameni au devenit mai buni si intelepti prin saracirea lor ?
Invidia , lacomia vor fi si de o parte soi de alta , atat cat va exista aceasta lume , iar loc de indreptare nu-i , sau sansele sunt extrem de mici . Ne afundam pe zi ce trece , draga Ana Maria , cu toate citatele din Sfanta Scriptura si din Sfintii Parinti , caci ne intra pe o ureche si ne iese rapid pe cealalta , iar de cei care nu cunosc nici Sfanta Scriptura si nici pe Sfintii Parinti, ce sa mai vorbim , sau poate chiar unii dintre ei ne dau lectii de viata , lectii dureroase pentru noi crestinii !

Cristi, cu siguranta, eu mai am de reflectat la niste aspecte pe care le evidentiezi aici. In mod sigur, nu cred teoria cu "bampirii care sug sangele poporului", cel putin nu in contemporaneitate. Ceea ce iti pot spune insa acum, fara teama de a gresi sunt doua lucruri:

1. Inainte vreme, hai sa zicem, din neolitic, trecand prin antichitate si pana hat, in Evul Mediu (care la noi a durat la nesfarsit si mai dureaza si acum in unele sate romanesti), straturile sociale erau foarte bine evidentiate. In vremurile noastre exista asa-numita "clasa de mijloc" - majoritara in Romania, si toti, de vreme ce avem un PC, internet si un acoperis deasupra lui facem parte din ea. Pana acum doua-trei secole (nu vorbesc de mii de ani) nu exista asa ceva, mai ales in partile noastre, era numai patura conducatoare, foarte bogata, si in rest, o mare multime de saraci lipiti si paduchiosi. Ai un acoperis deasupra capului? Ai cu ce te imbraca si cu ce te incalta? Ai ce manca? Nu se cheama ca esti sarac. Pai daca noi suntem saraci, ce sa mai spunem de copiii din Africa, atat de des mentionati pe alte topice? Aceea e saracie.

2. Omul nu stie cat de bogat este si se saraceste fara voie. In loc sa ii dam slava Domnului pentru ca ne-a daruit viata, ca avem ce manca azi si ca e pace pe pamantul acesta, nu stim de fapt ce sa facem cu viata, cum sa pierdem mai cu spor timpul, cum sa il invidiem pe X ca mananca lasagna la pranz, in timp ce altii au doar cartofi fierti... Cu adevarat sarac este acela care doreste ceea ce nu poate avea. Un om care se multumeste si ii da slava Domnului pentru putinul sau multul pe care il are este mult mai fericit si este si binecuvantat.

Am mai scris pe forum, dar repet un cuvant minunat pe care l-am auzit la o conferinta, dintr-o scrisoare a parintelui Teofil Paraian catre ucenicul proaspat venit de la Athos si entuziasmat nevoie-mare de ce vazuse pe acolo: parintele Teofil spunea ca el a avut tot ce a dorit in viata, dar ca secretul a fost ca nu si-a dorit lucruri imposibile - citez din memorie: Orb fiind, nu mi-am dorit sa vad, preot fiind, nu mi-am dorit sa ajung ca staretul nu stiu care, la Sambata slujind, nu mi-am dorit sa ajung sa slujesc la Athos, la Sihastria sau la Frasinei, ci acolo unde m-a pus Domnul am slujit.

Pe mine m-a ajutat foarte mult acest cuvant, desi prima afrmatie este cumplit de socanta - orb fiind, nu mi-am dorit sa vad. E mare lucru sa incerci sa iti intelegi conditia, sa o asumi si sa ii slujesti Domnului, sa ii bucuri pe altii din postura in care esti, cu calitatile si cu neputintele tale. Ca tot omul doreste sa se autodepaseasca, sa se imbunatateasca, asta se face in timp, cu rabdare. Slava Domnului ca avem modele in jurul nostru.