Hipnoza... Exista asa ceva in psihologie?

[cezar_ioan]

În prealabil postat de adam000

Adica concret: in viata de zi cu zi, cand anume se intimpla sa traim stari "de" sau "asemanatoare cu" hipnoza si ce legatura are asta cu slujbele bisericii sau cu rugaciunea? De unde stiu ca traiesc o stare hipnotica / cum identific asa ceva in situatiile mele concrete de viata?

Pentru un raspuns bun la aceste intrebari, e nevoie mai intai de o introducere in subiect, de prezentarea atenta a conceptului de hipnoza. Atenta, intrucat fiecare cuvant poate fi rastalmacit si folosit cu intentii patimase... Cei care au o gandire si simtire afectate de misticism (confundind credinta cu ocultismul, de fapt si vadind adinci inclinatii spre teoriile paranoide ale conspiratiilor de tot felul), nu pot urmari un discurs simplu. Il interpreteaza si il rasucesc mereu, uneori in moduri uimitoare pentru un om cu minimal bun-simt si oarecare cugetare.

Nu poate fi evaluata hipnoza de cei care nu au cunostinte minimale despre ea ca fenomen, natura, mecanisme etc.

Asadar, mai intai o mica expunere. Acesta era de fapt planul meu, pe care l-am impartasit deja unor forumisti. Dupa clarificarea conceptului, desigur, se putea trece si la explicarea unor chestiuni mai apropiate de practica sau de alte orizonturi teoretice, inclusiv mai aproape de viata de credinta.

Dar aici pe forumul nostru crestinortodox? Nu iti e rusine? Ma astept sa aud replicindu-se prompt, asa cum s-a petrecut de multe ori pana azi, de cate ori cei care isi vad amenintate obsesiile se reped la unul sau altul dintre forumistii care nu au ochelari de cal. Si cate balarii se discuta zilnic pe forum, pe de alta parte! Cate topicuri de-a dreptul jenante si care chiar nu au legatura cu viata crestinului sau, ma rog, nu ar trebui sa aiba.
Insa asa lupta unii credinciosi pentru adevar, ce sa facem si noi... Intelegem si nu ne maniem din nou...

In fine, ma recunosc deja plictisit de interventiile unora care abia asteapta sa desfasori un subiect, considerat de ei tabu si cu totul nociv (semn al lucrarii dracesti) pe motivul ca nu stiu cine cu autoritate a zis ceva impotriva (si desigur ca acei cuviosi, pe care eu ii indragesc chiar foarte mult, au avut motive concrete si s-au referit la situatii concrete, nu au plutit in generalitati de dragul blablaului) ca vor sari ca arsi cu afurisenii si cu judecati evaluative dintre cele mai rautacioase si bizare. Cu atacuri la persoana, cu trimiteri la trecutul nu stiu cui, de parca un fenomen fiziologic si psihologic, cum este hipnoza, nu poate fi cunoscut si expus corect de un om care nu stiu ce a facut sau a zis in nu stiu ce imprejurare a vietii.

Fanatismul (deopotriva cu obscurantismul) nu este cunoastere, nici nu da prilej cunoasterii. Este doar un mod visceral de a te scufunda si mai mult in abisurile irationalitatii. Dar spune-i asta unui fanatic si asteapta-te sa te creada sau sa iti vorbeasca politicos, daca nu cu minimala recunostinta... Exclus!