Citat:
În prealabil postat de Miha-anca
Chiar daca "nunta este cinstita" (Evrei, 13,4), totusi casatoria nu reuseste decat sa scape de pangarire pe cel casatorit, adica sa nu-l faca sa cada in desfranare; nu sta insa in puterea casatoriei sa faca sfinti. Asta sta in puterea fecioriei. (Sf. Ioan Gura de Aur, Despre feciorie, pg.48)
|
Pana la urma, tu ai inteles ca casatoria este un fel de pecete pusa pe pacat care il transforma in ceva acceptabil.
La asta se reduc spusele tale de aici.
Repet, o sfanta taina nu transforma ceva rau in ceva bun. Asta este imposibil.
O sfanta taina reveleaza ceea ce Dumnezeu a creat, a intentionat (deci, static si dinamic era prezent in creatia Lui), dar din cauza pacatului stramosesc si a tot ce am adaugat noi fiecare de atunci, s-a 'stricat'. O sfanta taina 'repara' cee ace era stricat, nu pune o poarafa de 'acceptabil' peste ce este pacat si rau in sine.
Taina casatoriei
nu este o metoda de albire a sexului..
Si nu spune sfantul Ioan ca numai fecioria sfinteste.
El crede ca fecioria este
in principiu un bine mai mare, dar nu spune ca este un bine pentru oricine. Este un bine (fiind cale mai directa) pentru cine o poate alege si o alege din motive bune. Cum se vede in citatele date de Glykys, degeaba alegi fecioria daca o alegi din motive eretice..
A te feri de casatorie pentru ca crezi ca relatia trupeasca este in sine murdara este o idee eretica, condamnata de Biserica (s-a dat citatul in alta parte).
Si casatoria ne ajuta sa ne sfintim. Ma mira ca tu, mama de copii si sotie de atatia ani, poti sa uiti toate ocaziile in care a trebuit sa te pui pe tine la urma, sa uiti de tine, sa jerfesti din dragoste pentru ai tai. Ocaziile in care ti-ai vazut mai bine pacatele si slabiciunile din cauza ca erai alaturi de sotul tau, oglinda ta. Din cauza ca iti pierdeai rabdarea cu copiii etc. Pai ocaziile astea de smerire di de jertfa nu sunt o cale de sfintire? Nu sunt o forma de rugaciune,d aca sunt traite in credinta?
Din experienta mea, poti cadea mult mai usor in iluzii pseudospirituale daca nu ai alaturi un partener de viata realist care sa te aduca cu picioarele pe pamant si sa iti arate ca desi mergi la biserica si te rogi, esti plin de egoisme, manie ascunsa, rautati.. etc. Si asta smereste, iar smerenia este inceputul oricarei urcari duhovnicesti.