Inima

[Tartaruga]

În prealabil postat de ioan cezar

Asociam mai degraba cu deosebirea (opozitia, lupta) dintre legea trupului si legea Duhului, din cuvantul Apostolului... Intrucat legea trupului poate "intepa"/infecta inima, navalind acolo ca un ac nesteril introdus, basca, de o mana nepriceputa (sau rau intentionata) intr-un organ vital...

La Apostolul Pavel este foarte pregnanta aceasta opozitie, dar in acelasi timp tocmai acest trup al nostru este Templu al Duhului Sfant. Deci ar trebui sa existe posibilitatea unei armonii intre ele, un punct de echilibru. Iar eu cred ca acest punct de echilibru il avem cu totii, trebuie doar sa ni-l constientizam pentru ca el trece exact prin inima. Inima duhovniceasca bine-nteles. :)

În prealabil postat de Tartaruga

La Apostolul Pavel este foarte pregnanta aceasta opozitie, dar in acelasi timp tocmai acest trup al nostru este Templu al Duhului Sfant. Deci ar trebui sa existe posibilitatea unei armonii intre ele, un punct de echilibru. Iar eu cred ca acest punct de echilibru il avem cu totii, trebuie doar sa ni-l constientizam pentru ca el trece exact prin inima. Inima duhovniceasca bine-nteles. :)

Trupul nostru este DESTINAT SA DEVINA Templu, de aceea si insista Apostolul, eu asa inteleg.
Nu inteleg ca ar fi deja.
De pilda trupul meu in nici un caz nu cred ca este deocamdata, vai mie, altceva decat cocina... Dar poate deveni, teoretic, Templu, ca dealtfel trupul oricarui om, tinind caile cunoscute in Biserica (asceza, toate cele sfinte).
Astfel vine si echilibrul, sfintirea, transfigurarea trupului omenesc: prin asceza crestina, prin Sfintele Taine, prin toate ale Bisericii, prin impreuna-lucrarea dintre nevointa si harul lui Dumnezeu. Altfel nu pot concepe, sa mai ierti...

P.S. Prin "trup" si legea trupului nu inteleg musai corpul, soma. Cat "trupescul" din noi, adica lumescul, poftele, cele sufletesti (toate ale psihismului, inclusiv intelectul, exclusiv ratiunea) insa "coborite", cazute. In fond, toate cele ale pacatului, asta e "legea trupului" victorioasa-n om. De aici prima treapta a desavarsirii nu poate fi alta decat: despatimirea, lepadarea "trupescului"/lumescului din fiinta noastra, iar nu a somei...:) (Altminteri ne reintoarcem la mitul calaretului fara cap...)

[Demetrius]

Laudat fie Iisus!

În prealabil postat de Tartaruga

La Apostolul Pavel este foarte pregnanta aceasta opozitie, dar in acelasi timp tocmai acest trup al nostru este Templu al Duhului Sfant. Deci ar trebui sa existe posibilitatea unei armonii intre ele, un punct de echilibru. Iar eu cred ca acest punct de echilibru il avem cu totii, trebuie doar sa ni-l constientizam pentru ca el trece exact prin inima. Inima duhovniceasca bine-nteles. :)

Splendid!

[Marius22]

Inima este, intr-un anume fel, acea "piatra pe care n-au bagat-o in seama ziditorii (cei ziditi) dar pe care Dumnezeu a pus-o chiar in "capul unghiului" fiintei noastre si a vietii duhovnicesti.

Dar cati mai luam seama la pornirile launtrice ale inimii noastre, la duhurile ce o stapanesc, la faptul ca ea ni se face poarta de intrare in Imparatie sau in iad?

Cu cat ne vom atinti mai des atentia catre ea prin trezvie, cu atat vor creste sansele sa o pretuim mai mult, ca pe una ce este locul de taina in care Hristos ne cheama pe fiecare dintre noi la intalnirea cu Sine.

În prealabil postat de Marius22

Inima este, intr-un anume fel, acea "piatra pe care n-au bagat-o in seama ziditorii (cei ziditi) dar pe care Dumnezeu a pus-o chiar in "capul unghiului" fiintei noastre si a vietii duhovnicesti.

Dar cati mai luam seama la pornirile launtrice ale inimii noastre, la duhurile ce o stapanesc, la faptul ca ea ni se face poarta de intrare in Imparatie sau in iad?

Cu cat ne vom atinti mai des atentia catre ea prin trezvie, cu atat vor creste sansele sa o pretuim mai mult, ca pe una ce este locul de taina in care Hristos ne cheama pe fiecare dintre noi la intalnirea cu Sine.

Atentia, intr-adevar ne este atrasa mereu la alte lucruri. Propuneri de risipire / imprastiere sunt cu carul.
Acestea insa n-ar avea succes, nu ne-ar rapi atentia si viata pe cai ratacite, daca inima noastra ar fi curata. Tocmai intrucat avem in inima o multime de necuratii suntem si sensibili / deschisi / colaboratori cu toate necuratiile din jurul nostru.
Ei bine, lumea n-o putem curati ori schimba, insa putem sa incepem cu inima noastra, deprinzindu-ne, precum bine spuneai, sa soptim mai des intr-acolo, rugaciune...
Domnul sa ne miluiasca!