Infertilitatea in cuplu si dorinta neimplinita de a avea copii

[sophia]

În prealabil postat de fallen

Imi vin si mie in cap cel putin 2 situatii despre a caror moralitate ma intreb:
1. daca un om stie ca mosteneste o boala ereditara cu transmisie dominanta (adica foarte mare) care i-a omorat parinti si frati, cat e de moral/imoral ca el sa decida sa nu procreeze?
2. daca o femeie isi doreste copii si dintr-un motiv sau altul nu o poate face cu sotul (pentru ca nu are sau pentru ca acesta nu poate sau nu vrea) , cat e de moral/imoral sa recurga la ajutorul unui (alt) barbat doar in acest scop - aici nu discutam moralitatea mijloacelor prin care s-ar realiza acest lucru ( desigur insamantarea artificiala ar fi mai putin imorala decat o eventuala alta varianta) ci a faptului in sine.
Valabil si in situatia inversa.
3. cat e de imoral ca o femeie sa isi doneze ovulele unui cuplu care nu are si isi doreste copii? (asta in conditiile in care procedura nu ar fi atat de periculoasa pentru femeie, daca nu s-ar face in scopuri meschine si daca nu ar implica, cum s-a mai discutat, creerea unui numar mare de embrioni care apoi sunt distrusi)

1. Intrebare grea
Trebuie vazut mai intai ce spune geneticianul.
Pe urma exista teste care se pot face pentru a depista daca o persoana poarta gena respectiva, pentru ca multe gene nu se transmit in linie directa, sau nu la fiecare generatie.
Dar intrebarea mai grava este: Ce se intampla daca nu stii dinainte problema si copilul pe care il porti in tine poarta boala genetica. Stii ca va fi malformat si/sau va muri devreme.
Multi aici spun : "Vai de mine, dar lasa copilul, ca asa vrea Dumnezeu", sau " "Vai dar copilul este fericit si daca este bolnav/handicapat"

Exista o mare responsabilitate atunci cand faci copii si trebuie sa ai grija. Tu decizi pana la urma pentru el si viata lui. Si nu mi se pare corect sa arunci copilul intr-o existenta chinuita (orice s-ar spune, pentru mine un copil/om care nu poate duce o viata normala este un chinuit si un nefericit).

Mai bine, daca stii ca in familia ta exista cazuri, te duci la genetician si pe urma in functie de procent, mai bine iei decizia si nu mai faci copii.

2. Si aici este o situatie f.delicata ( si exista si situatia inversa, adica pentru barbat singur sau cu sotie care nu poate/nu vrea sa faca prunci)
Eu am mai spus si sustin in continuare ca oamenii trebuie sa discute inainte de casatorie astfel de probleme si chiar sa se controleze daca sunt fertili.
Este o suferinta care poate duce la divort si chiar mai rau. Si o duci toata viata (daca ramai fara copil).
Mai bine te desparti inainte de casatorie si gasesti pe altul cu care sa te potrivesti in aceasta situatie.

3. Ma doare teribil ca lumea nu stie, nu se informeaza si vehiculeaza lucruri gresite.
In general tratamentele pentru IVF (in vitro) se fac (sau cel putin asa ar trebui) cu dozari individuale, astfel incat sa nu se faca multi embrioni.
Si nici nu se fac embrioni care se arunca. Sunt unii neviabili si atat.Din astia neviabili nu se pot face copii. Punct.
Ceilalti se pun la congelat si se mai pot folosi.
Nimeni nu omoara embrioni asa aiurea!!!
Nici nu este sanatos sa faci multi embrioni. Se numeste suprastimulare si poate avea efecte grave. De aceea tratamentul cu hormoni se dozeaza si se urmareste (in sange si la ecografic).
Si multe femei abia pot face, cu tot tratamentul 2-3 ovule.
Eu nu stiu de unde s-a ajuns la aceasta idee ca se omoara embrioni la IVF.

In general donarea de gameti (ovule sau sperma) este considerata imorala mai ales pentru ca se spune ca este de fapt un adulter artificial (ca si cum ai avea reltii cu alt partener.

A avea copii cu ajutorul medicului este f. controversat si in cadrul bisericilor. Exista opinii si opinii, atat la noi oortodocsii cat si la alte confesiuni.
Am discutat cu preot ortodox, cu preot catolic. Nu s-au opus din principiu, dimpotriva. Exceptia o face folosirea gametilor donati, din motivul explicat mai sus (adulter).

Sa nu uitam totusi ca este vorba de a crea viata, de a concepe copii, deci de un fapt pozitiv.

Acum vin si eu si intreb:
1. Cum este privita adoptia unui embrion? Deci e vorba unui embrion de la un alt cuplu? Este tot pacat?
In lume se practica si asta. In fond este tot o adoptie, numai ca poti purta si sarcina.
2. Si daca gametii straini sunt preluati si folositi de comun acord al ambilor soti, se considera tot imoral (adulter)?

Nu inteleg problema ca ar avea copilul doua mame sau doi tati. Ca tot asa poate avea si cand este adoptat.

3. Este (mai) moral sa faci multi copii si sa nu te ocupi de ei, sau sa-i omori/abandonezi, sau sa-i dai in adoptie? (Intr-una asa)

Sunt multe probleme si intrebari f. delicate in acest domeniu. Cine poate sa spuna ce este bine si ce este rau.

Referitor la personajele biblice. Veniti mereu cu exemplul lor.
Poate ca ei au reusit. Ii respect.
Totusi sa recomanzi unei persoane care este la o varsta (menopauza) sau total infertil (organic sau genetic mai ales) sa se roage ca va avea copii, mi se pare chiar deplasat.
Ah, ca poate respectivul, in anumite conditii (bani multi) sa-i aibe prin adoptie e una. Dar in rest de unde stim noi cum au fost conceputi acei copii. Cu tot respectul.
Am inteles ca Sf.Ana si Sf. Ioachim erau peste 80-90 ani cand au avut-o pe Maria.

Si cum am mai spus si cu alte ocazii, de multe ori nici rugaciunea nu ajuta. Pur si simplu Dumnezeu nu vrea si gata. Are motivele lui.

De aceea e bine sa ne abtinem sa dam sfaturi altora aflati in suferinta, mai ales cand noi insine avem copii, sau nu avem si nici nu ne dorim.


@AlinB - la care doua barci te referi? N-am inteles ce vrei sa spui.