Ganduri despre dogmatica in general

[Decebal]

În prealabil postat de Tartaruga

Niciodata Domnul Iisus nu a invatat despre natura Sa mai mult decat faptul ca era Fiul lui Dumnezeu si ca facea voia Tatalui pentru ca venea de la El si ca prin El pacatele omenirii vor fi iertate. Multe invataturi au aparut in plus fata de ce spunea Domnul si aceste invataturi suplimentare formulate ca si dogme au divizat crestinatatea. Duhul Sfant insa a fost trimis pentru a aminti cele spuse de Domnul, deci acele adevaruri putine dar esentiale cu care s-au mantuit primii crestini: iubirea de aproapele si prin acesta de Dumnezeu...

Da, asta este viziunea celor care trăiesc cu iluzia că toţi trebuie să fie la fel de simpli la minte, că toţi trebuie să trăim într-un kibbuţ mental, ideatic în care toţi să fim la acelaşi nivel şi nu carecumva unul să iasă din front că imediat intervin autorităţile inchizitoriale tartarugice. Dezvoltarea pe care a avut-o Patristica şi în general toată teologia creştină de după biserica primară este absolut naturală şi mai mult este absolut necesară pentru că şi minţile mai strălucite şi filozofii mai iscusiţi au nevoie şi au avut de prezentarea teologiei creştine într-un limbaj mult mai elaborat decât limbajul scrierilor biblie; ba mai mult chiar teologii creştini au simţit necesitatea dezvoltării discursului teologic pe baza dezvoltărilor din domeniul filozofic în general. Toată problema este că unii îşi închpuie că dacă ei nu sunt la nivelul unui Plotin, sau Kant, sau al altora, toţi trebuie să rămânem la nivelul lor şi nu carecumva creştinii să exploreze şi să se iniţieze în limbajul dezvoltat de unii filozofi. Iar acele învăţături care fi, chipurile, în plus sunt absolut necesare pentru dezvoltarea unor sisteme care să poată să concureze discursurile elaborate ale diferitelor sisteme filozofice, sisteme care, atâta timp cât nu li se oferă replică pe limba lor, au tendinţa de a acuza creştinismul de simplitate, prostie, ignoranţă şi aşa mai departe.

Ba mai mult divizările din interiorul creştinătăţii erau oarecum inevitabile, chiar apostolii ne anunţă cu privire la aceste lucruri. Divizările însă s-au făcut în sânul creştinătăţii nu atât de la folosirea unor noi termeni, neaflaţi în Bblie, ci de la duhul interpreţilor şi al interpretărilor lor în folosirea acelui limbaj care nu este neapărat de sorginte biblică. Altfel spus Arie nu era arian pentru că se folosea de un anumit limbaj filozofic, ci pentru că el era arian folosea limbajul filozofic / teologic într-o manieră eretică. Divizarea este deci o despărţire de inspiraţia Duhului lui Dumnezeu, această despărţire, această neascultare ducând mai apoi la o divizare dogmatică din ce în ce mai pronunţată.

[Tartaruga]

În prealabil postat de Decebal

Da, asta este viziunea celor care trăiesc cu iluzia că toţi trebuie să fie la fel de simpli la minte, că toţi trebuie să trăim într-un kibbuţ mental, ideatic în care toţi să fim la acelaşi nivel şi nu carecumva unul să iasă din front că imediat intervin autorităţile inchizitoriale tartarugice. Dezvoltarea pe care a avut-o Patristica şi în general toată teologia creştină de după biserica primară este absolut naturală şi mai mult este absolut necesară pentru că şi minţile mai strălucite şi filozofii mai iscusiţi au nevoie şi au avut de prezentarea teologiei creştine într-un limbaj mult mai elaborat decât limbajul scrierilor biblie; ba mai mult chiar teologii creştini au simţit necesitatea dezvoltării discursului teologic pe baza dezvoltărilor din domeniul filozofic în general. Toată problema este că unii îşi închpuie că dacă ei nu sunt la nivelul unui Plotin, sau Kant, sau al altora, toţi trebuie să rămânem la nivelul lor şi nu carecumva creştinii să exploreze şi să se iniţieze în limbajul dezvoltat de unii filozofi. Iar acele învăţături care fi, chipurile, în plus sunt absolut necesare pentru dezvoltarea unor sisteme care să poată să concureze discursurile elaborate ale diferitelor sisteme filozofice, sisteme care, atâta timp cât nu li se oferă replică pe limba lor, au tendinţa de a acuza creştinismul de simplitate, prostie, ignoranţă şi aşa mai departe.

Ba mai mult divizările din interiorul creştinătăţii erau oarecum inevitabile, chiar apostolii ne anunţă cu privire la aceste lucruri. Divizările însă s-au făcut în sânul creştinătăţii nu atât de la folosirea unor noi termeni, neaflaţi în Bblie, ci de la duhul interpreţilor şi al interpretărilor lor în folosirea acelui limbaj care nu este neapărat de sorginte biblică. Altfel spus Arie nu era arian pentru că se folosea de un anumit limbaj filozofic, ci pentru că el era arian folosea limbajul filozofic / teologic într-o manieră eretică. Divizarea este deci o despărţire de inspiraţia Duhului lui Dumnezeu, această despărţire, această neascultare ducând mai apoi la o divizare dogmatică din ce în ce mai pronunţată.

Cine a vorbit de Inchizitie draga Decebal? Nici vorba de Inchizitie, dimpotriva, iubirea desavarsita dupa modelul Tatalui se poate atinge doar in libertate.
Dar daca ati pomenit Inchizitia, au copiii mici o vorba: "Cine zice ala este!"
Cat despre Duh al lui Dumnezeu care sa divida, eu inca nu am auzit ci am auzit exact opusul, rugaciunea Domnului catre Tatal pentru ca noi sa fim unul asa cum si El este Unul cu Tatal...
Multa pace!

[Decebal]

În prealabil postat de Tartaruga

Cine a vorbit de Inchizitie draga Decebal? Nici vorba de Inchizitie, dimpotriva, iubirea desavarsita dupa modelul Tatalui se poate atinge doar in libertate.
Dar daca ati pomenit Inchizitia, au copiii mici o vorba: "Cine zice ala este!"
Cat despre Duh al lui Dumnezeu care sa divida, eu inca nu am auzit ci am auzit exact opusul, rugaciunea Domnului catre Tatal pentru ca noi sa fim unul asa cum si El este Unul cu Tatal...
Multa pace!

Discursul pe care îl practici este unul de tip inchizitorial, probabil fiind încredinţată că tu ai fi "marea deţinătoare a adevărului", iar în virtutea acestei posesii ai fi în drept să emiţi sentinţe asupra istoriei Bisericii. Şi nu mă mai lua cu "multa pace" de complezenţă făţarnică, şi inchizitorii te torturau cu zâmbetul pe buze şi te călcau pe cap spunându-ţi sistematic "multă pace şi mântuire".

Unde am afirmat eu că Duhul lui Dumnezeu divide? Deşi este adevărat că Duhul divide, îi desparte pe cei duhovniceşti de cei lumeşti, şi aşa mai departe, Însuşi Christos a spus foarte clar că a venit să aducă sabie, nu pace. Dar unde am afirmat eu că Duhul Sfânt divide?

Arată clar citatul unde am spus eu aşa ceva ca să nu te acuz pe faţă că eşti o mincinoasă şi o colportoare!

În prealabil postat de Tartaruga

Cred ca exagerezi. Gandeste-te mai bine la Saul daca vrei intr-adevar sa intelegi despre ce este vorba.

Te înşeli. Cel care exagerează este Tartarug. Hitler nu este Saul din Tars, şi nici Satana nu este Iisus Christos.

[Tartaruga]

În prealabil postat de Decebal

Discursul pe care îl practici este unul de tip inchizitorial, probabil fiind încredinţată că tu ai fi "marea deţinătoare a adevărului", iar în virtutea acestei posesii ai fi în drept să emiţi sentinţe asupra istoriei Bisericii. Şi nu mă mai lua cu "multa pace" de complezenţă făţarnică, şi inchizitorii te torturau cu zâmbetul pe buze şi te călcau pe cap spunându-ţi sistematic "multă pace şi mântuire".

Unde am afirmat eu că Duhul lui Dumnezeu divide? Deşi este adevărat că Duhul divide, îi desparte pe cei duhovniceşti de cei lumeşti, şi aşa mai departe, Însuşi Christos a spus foarte clar că a venit să aducă sabie, nu pace. Dar unde am afirmat eu că Duhul Sfânt divide?

Arată clar citatul unde am spus eu aşa ceva ca să nu te acuz pe faţă că eşti o mincinoasă şi o colportoare!


Te înşeli. Cel care exagerează este Tartarug. Hitler nu este Saul din Tars, şi nici Satana nu
este Iisus Christos.

Ai afirmat ca Duhul divide exact in postarea la care ti-am raspuns si in care scriai:

"Divizarea este deci o despărţire de inspiraţia Duhului lui Dumnezeu, această despărţire, această neascultare ducând mai apoi la o divizare dogmatică din ce în ce mai pronunţată."

Dar avand in vedere reactia ta furtunoasa, probabil ca ceea ce ai vrut sa spui a fost cu totul altceva si anume ca una din taberele ce fac obiectul diviziunii se desparte de Duhul Sfant. Daca-i asa, atunci scuze.
Cat despre exagerarea ta cu diavolul, tot nu vad unde ar fi spus asa ceva Iustin.

Vad ca pe destul de multi irita faptul ca porunca ce o avem de indeplinit este desavarsirea in iubire si ca dupa aceasta iubire Domnul isi va recunoaste ucenicii... Poate din aceasta iritare v-a venit idea de Inchizitie? Caci repet, iubirea desavarsita si Inchizitia nu stau mana in mana, de aceea Domnul, cand a fost intrebat de apostoli daca sa ceara foc din cer peste cei rau credinciosi i-a oprit spunandu-le ca doar la sfarsitul acestei lumi va fi separat graul de neghina, nu mai repede, pentru a nu smulge cumva si grau din greseala. Deci numai de buna voie se trece de-a dreapta draga Decebal, numai de buna voie... Cu Inchizitia nu merge, stati linistit si in pace

[Decebal]

În prealabil postat de Tartaruga

Ai afirmat ca Duhul divide exact in postarea la care ti-am raspuns si in care scriai:

"Divizarea este deci o despărţire de inspiraţia Duhului lui Dumnezeu, această despărţire, această neascultare ducând mai apoi la o divizare dogmatică din ce în ce mai pronunţată."

Dar avand in vedere reactia ta furtunoasa, probabil ca ceea ce ai vrut sa spui a fost cu totul altceva si anume ca una din taberele ce fac obiectul diviziunii se desparte de Duhul Sfant. Daca-i asa, atunci scuze.

Te-am rugat foarte clar să arăţi unde am spus eu că Duhul lui Dumnezeu divide în acea postare. Te rog încă o dată să îmi arăţi unde am spus sau sugerat eu acel lucru, sau dacă nu cumva este vorba despre interpretarea dumitale total rău voitoare şi falsificatoare a ceea ce am spus.

[Tartaruga]

În prealabil postat de Decebal

Te-am rugat foarte clar să arăţi unde am spus eu că Duhul lui Dumnezeu divide în acea postare. Te rog încă o dată să îmi arăţi unde am spus sau sugerat eu acel lucru, sau dacă nu cumva este vorba despre interpretarea dumitale total rău voitoare şi falsificatoare a ceea ce am spus.

Draga Decebal,

Ti-am pus citatul intre ghilimele, sa inteleg ca nu mai stii cand si unde l-ai spus? Sau ce este de fapt neclar?

[Decebal]

În prealabil postat de Tartaruga

Ti-am pus citatul intre ghilimele, sa inteleg ca nu mai stii cand si unde l-ai spus? Sau ce este de fapt neclar?

Arată CLAR CU SUBIECT ŞI PREDICAT unde am spus sau sugerat eu ceea ce ai interpretat dumneata. Nu de alta dar eu nu văd şi vreau să văd unde ai văzut dumneata ceea ce eu nu am scris.