Ecumenism

[Mihailc]

În prealabil postat de catalin2

Daca Iustin spune invatatura adevarata, ca si ateii au har si pe Hristos, eu nu mai am ceva de adaugat.

Hristos n-a încetat o clipă să-i caute pe cei bolnavi şi să cheme la pocăinţă pe păcătoşi. Această predilecţie a lui Hristos pentru persoanele cele mai puţin demne de o asemenea onoare este har/dar.
Adeseori ateii sinceri sunt cei mai lucizi diagnosticieni ai falimentului unui anumit mod de a propovădui credinţa. Mulţi dintre ei sunt mai teologi decât majoritatea celor calificaţi astfel prin conveţie profesională.

Pentru cine are ochi de văzut, în strigătul lui Nietzsche "Dumnezeu a murit" există mai multe conţinuturi spirituale decât în scrierile "profetesei" Ellen White, întrucât primul nu face altceva decât să anunţe că atât dumnezeul Vaticanului, croit de "teologi" după chipul şi asemănarea papei, cât şi zeitatea telenovelistică a pietismului vetero şi neo protestant, şi-au pierdut credibilitatea ontologică, ceea ce este totuna cu moartea unei idei. Hristosul occidentului a ajuns un cadavru rezistent la înviere precum în tabloul lui Hans Holbein.



Nu poţi crede într-un asemenea personaj căzut într-un nestorianism vulgar.

Când noi, creştinii, citim celebra propoziţie/constatare a lui Sartre "Infernul este celălalt" ar trebui să ne punem cenuşă în cap precum ninivitenii şi să-i cerem iertare Domnului că n-am prea fost în stare să-i revelăm cum se cuvine chipul şi asemănarea Sa printre cei care habar n-au că în adâncul fiinţei lor posedă şi ei aşa ceva..

Chiar şi pentru mulţi ortodocşi nominali infernul continuă să fie celălalt (adică heterodoxul) iar pe Hristos îl încuie într-un mormânt cofesional, prizonier al unor instituţii a căror dreaptă credinţă strict teoretică este contrazisă tot mai des de proba faptei.

Între un ateu sincer şi un credincios îndobitocit de ideologie, îl prefer pe primul, fiindcă dintr-o necredinţă vie poţi învăţa lucruri mai profunde decât dintr-o credinţă moartă.