"Adevarata stiinta duce la credinta"

[catalin2]

În prealabil postat de Eugen7

Afirmatia dvs este eronata si tendetioasa.
Stiinta nu isi propune nici sa infirme nici sa confrime un Ziditor, Creator. Din punct de vedere filozofic si teologic, stiinta este neutra.
Scopul stiintei este acela de a explica modului in care functioneaza universul.

Ekaterina a dat un citat, nu e afirmatia ei. Iar afirmatia din citat nu este eronata sau tendentioasa, poate nu ai inteles sensul. Este foarte corecta si adevarata din punct de vedere al credintei. Este legata de propozitia dinainte: "Adevaratul om de stiinta ajunge la concluzia existentei Ziditorului. Studiind stiintele in continuare, el cauta intelepciunea Ziditorului aratata in zidiri."
Adica omul de stiinta credincios cerceteaza adevarul gandindu-se ca pe toate le-a facut Dumnezeu. Si vede intelepciunea cu care le-a facut Dumnezeu pe toate, pentru ca de fapt toul este o minune, dar noi fiind obisnuiti cu ele nu ne mai dam seama, credem ca e ceva obisnuit.
Asa gandeau si oamenii de stiinta in trecut, unii chiar afirmau cat de frumos a facut Dumnezeu totul. Si in vest la inceput cei ce se ocupau cu stiinta cautau sa vada cum a facut Dumnezeu toate lucrurile. Dar apoi au parut ateii si nu mai credeau ca exista un Creator, asa ca au incercat sa separe stiinta de orice credinta.
De un secol si ceva au trecut nu de la ce se poate observa si experimenta la speculatii despre macrounivers si microunivers. Si au tot lansat teorii, celor mai plauzibile le-au dat temporar credit si asa avem azi unele teorii bazate mai mult pe filozofie, nu pe stiinta (cele despre macrocosmos si microcosmos). Pe timpul lui Einstein se sustinea ca exista eter in univers, Einstein a trecut in ipoteza ca nu exista si pe baza acestei ipoteze a lansat teoriile sale.

[catalin2]

Asadar stiinta si ortodoxia nu sunt niciodata incompatibile, dar e vorba doar de stiinta adevarata, si nu de speculatiile filozofice transformate apoi in teorii care contravin credintei.

[Eugen7]

În prealabil postat de catalin2

stiinta si ortodoxia nu sunt niciodata incompatibile, dar e vorba doar de stiinta adevarata, si nu de speculatiile filozofice transformate apoi in teorii care contravin credintei.

Sunt intru totul de de acord cu acesta asertiune.

Precizez insa ca stiinta adevarata este cea care nu isi depaseste limitele: studiul modului de functionare al universului prin observatie si rationament.

Astfel stiinta nu va putea spune niciodata care este cauza si scopul acestui mod de functionare al universului. Doar teologia poate oferi raspunsul adevarat la aceste intrebari. Filozofia il intuieste... dar "taramul" filozofiei are marele dusman: demonul madriei, infatuarea intelectuala al carui tinta este inechvoca: ateismul (culmea mandriei si a nebuniei: nu avem nevoie de Dumenzeu... nu exista pronie). Asta nu inseamna ca nu exista si filozofi care au intutit ca in om constiinta este glasul chipului lui Dumnezeu, deci implicit nu doar exista Dumnezeu dar omul comunica cu Dumnezeu prin intermediul constiintei: Socrate spre exemplu.

Sfintii Parinti filocalici afirma inechivoc (asemenea lui Socrate): de vrei sa stii daca ceea ce faci este dupa voia lui Dumnezeu sau nu, asculta-ti constiinta. (Referinta Sf. Nichita Stitathul - Viata Sfantului Seimeno Noul Teolog). Desigur ca in Biserica constiinta si comunicarea cu Hristos Iisus prin intermediul Sfintelor Taine, prin conlucrarea cu harul lui Dumnezeu este la un nivel de neimaginat pentru filozofi... caci Sfintii Parinti Filocalici l-au vazut pe Dumnezeu (harul Sau, energia Sa) asa cum Sfintii Moise si Sfantul Ilie l-au vazut pe Tabor... si asa cum l-au vazut pe Tabor Sfintii Apostoli Petru, Ioan, Iacov...
Doar in Biserica, prin Sfintele Taine intru Hristos Iisus apare constiinta hristificarii, indumnezeirii omului prin harul lui Dumnezeu.

Acolo pe Tabor, ravna Sfantului Ilie Tesviteanul a fost implinita deplin, acolo pe Tabor la Schimbarea la fata, inima (intelectul, dragostea) Sfantului Ilie Tesviteanul care ardea de dragostea lui Dumnezeu caci voia sa il vada pe Dumnezeu... s-a saturat si s-a odhnit deplin.
In perioada Vechiului Testament Sfantul Ilie Tesviteanul nu a putut sa il vada pe Dumnezeu... a vazut doar urma Lui "ca o boare de vant" care il tragea pe Sfatnul Ilie Tesviteanul catre Tabor... catre Schimbarea la Fata.

Doamne ajuta. Har si pace sa ne daruiasca Domnul Iisus Hristos.

[glykys]

Toti oamenii cu adevarat intelectuali pe care ii cunosc - nu produsele comuniste - sunt oameni credinciosi.

[Eugen7]

În prealabil postat de glykys

Toti oamenii cu adevarat intelectuali pe care ii cunosc - nu produsele comuniste - sunt oameni credinciosi.

Inseamna ca esti doar in medii intelectuale de credincisi. Si mai inseamna ca numesti intelectuali adevarati doar pe cei care au si intelectul (mintea) luminata de Duhul Sfant. Bine faci.

Totusi facultatea intelectului (rationala si contemplativa) este specifica speciei umane. Exista si intelectuali filozofi precum Socrate care au marturisit adevarul in ceea ce priveste virtutea, constiinta. Si ei au o doza de adevar (caci sunt dupa chipul lui Hristos) insa nu deplin.

In mediile intelecutale unversitare, cercetare, tehnologie sunt si filozofi onesti (care spun ca nu stiu cand sunt intrebati de existenta lui Dumnezeu sau ca nu ii intereseaza)... dar este si intunericul dracesc al ateismului care robeste mintile multor intlectuali si ii face fie sa afrima cuprinsi de mandrie si slava desarta: Nu avem nevoie de Dumnezeu... existenta universului nu are un sens si un scop.

E o lupta cumplita... caci idolatria din vechime care ii robea pe oameni sa se inchine la zei, a fost astazi inlocuita cu idolatria nihilismului, a negarii, a ateismului, a materiasmului filozofic ... ei sunt asemenea celor descrisi de cuvintele Sfatnului Pavel "sa bem si sa mancam caci maine vom muri, nu este inviere". Atunci erau putini... acum sunt multi caci si satana si duhurile necurate se adapteaza fiecarui veac, stiintei timpului... profita de orice ca sa il indeparteze pe om de Dumnezeu, de Sfanta Biserica, De Sfintele Taine, de Sfintii Parinti... de Hristos Iisus, de harul Duhului Sfant, de Maica Domnului... de cruce, de Schimbarea la Fata, Tabor!

Asadar sa luam aminte, sa nu ne hazardam, sa nu subestimam adeversarul: patimile, pacatele si demonii. Doar mila lui Dumnezeu ne tine si scopul vietii omului este trairea Evangheliei, dovandirea harului Duhului Sfant.

Doamne ajuta. Har si pace sa ne daruiasca Domnul Iisus Hristos.

[glykys]

Da, in stiintele umaniste sunt oameni credinciosi cei mai multi, nu atei. Acum, cat de practicanti sunt unii, asta nu e treaba mea. Chiar si profesoara mea de filosofie din liceu era o crestina practicanta. Printre istorici vad ca sunt atei, dar cred ca aceasta este si mostenirea comunista.
Adevaratul intelectual nu poate trai o viata fara Dumnezeu, asta e credinta mea.

[Mosh-Neagu]

În prealabil postat de glykys

Toti oamenii cu adevarat intelectuali pe care ii cunosc - nu produsele comuniste - sunt oameni credinciosi.

apoi:

În prealabil postat de glykys

(...)Chiar si profesoara mea de filosofie din liceu era o crestina practicanta. Printre istorici vad ca sunt atei, dar cred ca aceasta este si mostenirea comunista.

Eu cred ca aceasta este o parere preconceputa. In ciuda aparentelor, comunismul a fost o "lucrare" binecuvantata de Dumnezeu, iar "interdictiile" au marele merit de a ne determina sa facem pe dos. Un intelectual care imi vine acum in minte este Petre Tutea, dar si Andrei Plesu. Daca au existat si intelectuali care au devenit atei sau "rataciti" in timpul comunismului, asta nu datorita doctrinei marxist-leniniste, ci datorita propriilor lor inclinari. Invatatoarea mea, desi primea "bobarnace" mereu, din partea conducerii de partid, nu lipsea de la biserica. Profesoara ta de filosofie, cu siguranta era tinta multor ironii, inainte de "89. Lumea nu vorbea prea mult despre credinta, dar o traia si tin minte ca la un moment dat era un adevarat "curent" al tinerilor, pentru a vietui la manastire. Parerea mea este ca acum suntem mult mai de plans. Ai dreptul sa faci ce vrei, dar sansa de a te mantui este mult, mult mai redusa, fiindca esti expus mult mai multor riscuri fata de odinioara.
Cat despre stiinta si credinta, ma vad cu totul depasit si nu sunt in masura sa intru in polemici sau dezbateri pe aceasta tema. Un lucru insa am inteles in prostia mea: omul egoist si orgolios, lipsit in sine de Dumnezeu, nu poate ajunge la performante prea mari in stiinta. Privind in urma, imi amintesc de ratacirea poporului lui Israel 40 de ani, pana sa ajunga la pamantul fagaduit. La fel si in stiinta. Dumnezeu are resurse nelimitate in orice domeniu, dar atat timp cat nu meritam, aceste resurse raman ascunse cunostintelor noastre. Si-apoi, chiar daca mai apar din cand in cand idei revolutionare (Iustin Capra spre exemplu), sunt destui interesati, cu bani si multa influenta, care sa blocheze orice tendinta de promovare a acelor idei care usureaza viata omului in mod... gratuit (sau aproape).

[catalin2]

În prealabil postat de Eugen7

Sunt intru totul de de acord cu acesta asertiune.

Precizez insa ca stiinta adevarata este cea care nu isi depaseste limitele: studiul modului de functionare al universului prin observatie si rationament.

Astfel stiinta nu va putea spune niciodata care este cauza si scopul acestui mod de functionare al universului.

Asta e si problema, ca teorii filozofice au ajuns sa fie acreditate ca stiinta si sa se incerce construirea unei argumentatii stiinitifice cu orice pret. La fel a fost cazul teoriei evolutioniste, care la inceput a fost o teorie filozofica iluminista preluata de la ganditorii antici. Sau formarea universului.
Adrian Lemeni pe care il dadeai la bibliografie spune: "Karl Popper definea o teorie ca fiind stiintifica numai in masura in care ea este verificabila experimental. Din acest punct de vedere cosmologia nu poate fi sigura pe caracterul stiintific al supozitiilor facute, deoarece predictiile ei pentru a putea fi verificate experimentale ar necesita conditii ce depasesc (si vor depasi totdeauna) posibilitatile terestre."

[Dumitru73]

În prealabil postat de Eugen7

Sunt intru totul de de acord cu acesta asertiune.

Precizez insa ca stiinta adevarata este cea care nu isi depaseste limitele...

în toată istoria ei ştiinţă si-a depăşit întotdeauna limitele.

[Eugen7]

În prealabil postat de Dumitru73

în toată istoria ei ştiinţă si-a depăşit întotdeauna limitele.

a incercat... "(a)trasa" fiind de filozofii "obraznici" care considera ca materialismul (ce implica ateismul) este singura "realitate".

Teolgoia si teologii sunt chemati sa ajute stiinta sa ramana in limitele ei: exclusiv stuidiul modului in care funcitioneaza universul... stiinta nu va putea niciodata spune care este cauza si scopul acestui mod de functionare al universului.

Doamne ajuta. Har si pace sa ne daruiasca Domnul Iisus Hristos.