Ce minuni vi s-au intamplat

[AlinB]

anestezicul... :)

Cea mai mare minune.... VIATA.... m-am nascut cu ceva probleme si mai aveam putin si muream, o asistenta m-a botezat de urgenta si uite ca nu am murit.

[Mosh-Neagu]

În prealabil postat de Simply_me

Cea mai mare minune.... VIATA.... m-am nascut cu ceva probleme si mai aveam putin si muream, o asistenta m-a botezat de urgenta si uite ca nu am murit.

Cu o oarecare asemanare asa a inceput si viata mea: printr-o minune. Doar ca eu am "dormit" saptamani in sir... M-am nascut cu doua saptamani inainte de Paste, si am fost "furat" de la maternitate in ziua de Dumnica Tomei, deci la o saptamana dupa Paste, cand Dumnezeu m-a trezit din somn, fiindca pana atunci eram "amorf", doar respiram... Aceasta a fost prima minune pe care a infaptuit-o Dumnezeu cu mine, desi acasa mai erau alti 5 frati.
A doua la 4 ani, intr-o primavara devreme. Mama era la vie si m-a lasat in grija fratilor mei care jucau fotbal pe maidan. Iar eu am plecat "la mama". Cum de n-am ajuns "la Tatal" nici acum nu-mi explic. Am fost gasit la cativa km de localitatea natala, spre seara, prin viile din comuna invecinata, de catre un batran care se intorcea de la sapat. Daca ma prindea noaptea, era imposibil sa fi supravietuit racorii primaverii.
A treia la 17 ani, in Bucuresti, cand un cumnat surdomut, care abia stia el sa inoate putin, m-a luat in spate si m-a dus in largul raului Colentina, si m-a aruncat. De cautat, ma cauta pe unde isi inchipuia el ca as fi, oricum... foarte departe. Dumnezeu a considerat ca "nu e inca momentul" si a trimis de pe malul celalalt exact atunci un vaporas cu persoane, iar un tanar a observat tot ce s-a intamplat si nici n-a stat pe ganduri: a sarit si m-a dus la mal. Nici astazi nu stiu cine a fost, fiindca s-a facut nevazut imediat dupa ce m-a scos, in timp ce eu ma straduiam sa dau afara apa pe care apucasem s-o inghit!...
A patra la 26 de ani, cand medicii nu mi-au mai dat multe zile, iar parintii au chemat preotul si se pregateau pentru... inmormantare! Dumnezeu a vrut altfel!
A cincea, la 44 de ani cand o grinda de cateva sute de kg care fusese prost fixata, s-a prabusit la nici 2 cm de mine, atingandu-mi cozorocul de la sapca...
Dar printre acestea toate, au mai existat inca multe astfel de minuni, din care nu-mi pot explica exact nici cum nici de ce m-a ajutat Dumnezeu sa scap.
Cat despre alte minuni, probabil nici nu suntem constienti ca ele au loc in fiecare zi, ba poate chiar de cateva ori in aceiasi zi... Imi amintesc cand am hotarat sa spun: "Gata, Doamne, ma insor! Tu arata-mi cu cine?" Iar dupa exact 40 de zile, si care nu stiu cum, dar s-a nimerit exact in ajunul lui Mos Nicolaie, eu "stiam" ca acea tanara urma sa fie mama copiilor mei, pentru care n-o sa am niciodata destula putere sa-I multumesc lui Dumnezeu si poate si "Mosului" a carui nume cu nevrednicie il port!...
Dupa vreo doi ani de la casatorie, cand ne chinuiam intr-o garsoniera cu chirie si cu copil mic, am spus din nou: "Doamne, vrem casa noastra!" Iar in cea de-a 40 zi, minunea se intampla deja!... Uneori as vrea sa mai am puterea rugaciunilor de atunci, desi eram tare pacatos, fiindca nu mergeam la biserica, nu tineam posturile, nu ma spovedeam, nu ma impartaseam... Acum aparent le fac pe toate, dar grijile sunt dramuite in zeci de farame, si parca toate la fel de importante, astfel incat ma risipesc pur si simplu!...

[fallen]

În prealabil postat de Mosh-Neagu

Imi amintesc cand am hotarat sa spun: "Gata, Doamne, ma insor! Tu arata-mi cu cine?" Iar dupa exact 40 de zile, si care nu stiu cum, dar s-a nimerit exact in ajunul lui Mos Nicolaie, eu "stiam" ca acea tanara urma sa fie mama copiilor mei, pentru care n-o sa am niciodata destula putere sa-I multumesc lui Dumnezeu si poate si "Mosului" a carui nume cu nevrednicie il port!...
Dupa vreo doi ani de la casatorie, cand ne chinuiam intr-o garsoniera cu chirie si cu copil mic, am spus din nou: "Doamne, vrem casa noastra!" Iar in cea de-a 40 zi, minunea se intampla deja!... Uneori as vrea sa mai am puterea rugaciunilor de atunci, desi eram tare pacatos, fiindca nu mergeam la biserica, nu tineam posturile, nu ma spovedeam, nu ma impartaseam... Acum aparent le fac pe toate, dar grijile sunt dramuite in zeci de farame, si parca toate la fel de importante, astfel incat ma risipesc pur si simplu!...

Eu nu inteleg un lucru, poate ma lamuriti si pe mine unde am gresit: si eu m-am rugat la Dumnezeu si el pentru o familie, aveam 28 de ani si ne-am imprietenit chiar in preajma zilei sf. Nicolae care intimplator e si patronul lui spiritual si asta ar putea fi considerat un semn divin si nu inteleg de ce nu a mers, cu ce am gresit. Si noi am vrut casa noastra si mai ales copii si am crezut sau mai exact el a crezut ca putem face toate astea singuri prin fortele proprii si acum probabil ma acuza pe mine ca nu am tinut pasul cu el. Eu mi-am dat seama la un moment dat ca fara ajutorul lui Dumnezeu nu vom reusi dar pesemne ca el nu si-a dat inca seama sau neaga. Eu inca cred ca s-ar putea ca Dumnezeu sa astepte de la mine sa-l aduc inapoi.

[anita]

În prealabil postat de fallen

Eu nu inteleg un lucru, poate ma lamuriti si pe mine unde am gresit: si eu m-am rugat la Dumnezeu si el pentru o familie, aveam 28 de ani si ne-am imprietenit chiar in preajma zilei sf. Nicolae care intimplator e si patronul lui spiritual si asta ar putea fi considerat un semn divin si nu inteleg de ce nu a mers, cu ce am gresit. Si noi am vrut casa noastra si mai ales copii si am crezut sau mai exact el a crezut ca putem face toate astea singuri prin fortele proprii si acum probabil ma acuza pe mine ca nu am tinut pasul cu el. Eu mi-am dat seama la un moment dat ca fara ajutorul lui Dumnezeu nu vom reusi dar pesemne ca el nu si-a dat inca seama sau neaga. Eu inca cred ca s-ar putea ca Dumnezeu sa astepte de la mine sa-l aduc inapoi.

Dumnezeu stie ce e mai bine pt fiecare
De foarte multe ori ,voia noastra nu e identica cu voia Domnului.
In acest caz ar trebui sa renuntati ,sa incercati sa traiti o viata departe de aceasta persoana care nu va vrea de sotie
Nu intotdeauna ii putem aduce pe cei apropiati la mantuire si cel mai greu e cand intre cei doi nu exista o relatie binecuvantata de Dumnezeu
Daca vreti o schimbare in bine a partenerului cununati-va la biserica si ceva se poate schimba
Inainte de cununie trebuie sa va spovediti ,atat d-voastra cat si viitorul sot

În prealabil postat de fallen

Eu nu inteleg un lucru, poate ma lamuriti si pe mine unde am gresit: si eu m-am rugat la Dumnezeu si el pentru o familie, aveam 28 de ani si ne-am imprietenit chiar in preajma zilei sf. Nicolae care intimplator e si patronul lui spiritual si asta ar putea fi considerat un semn divin si nu inteleg de ce nu a mers, cu ce am gresit. Si noi am vrut casa noastra si mai ales copii si am crezut sau mai exact el a crezut ca putem face toate astea singuri prin fortele proprii si acum probabil ma acuza pe mine ca nu am tinut pasul cu el. Eu mi-am dat seama la un moment dat ca fara ajutorul lui Dumnezeu nu vom reusi dar pesemne ca el nu si-a dat inca seama sau neaga. Eu inca cred ca s-ar putea ca Dumnezeu sa astepte de la mine sa-l aduc inapoi.

E impresionanta aceasta carte care prezinta povestea unei fete cocosate, Casiana, pagubita si apoi respinsa, pe rand, de trei pretendenti care o peteau pentru avere. Ea reuseste pe parcursul vietii, cu ajutorul duhovnicului, sa transforme aceste esecuri din dragoste in sfintenie. Dupa trecerea la cele vesnice, pe rand, cei trei ii cer ajutorul si il obtin, la mormantul ei. Pe cei pe care ii respinge lumea ii iubeste Dumnezeu.

http://ro.scribd.com/doc/51965513/Ni...rovici-Casiana

Dumnezeu ne daruieste fiecaruia cate o cruce. Ia legatura cu un duhovnic bun care te va povatui ce sa faci.

[Mosh-Neagu]

În prealabil postat de fallen

Eu nu inteleg un lucru, poate ma lamuriti si pe mine unde am gresit: si eu m-am rugat la Dumnezeu si el pentru o familie, aveam 28 de ani si ne-am imprietenit chiar in preajma zilei sf. Nicolae care intimplator e si patronul lui spiritual si asta ar putea fi considerat un semn divin si nu inteleg de ce nu a mers, cu ce am gresit. Si noi am vrut casa noastra si mai ales copii si am crezut sau mai exact el a crezut ca putem face toate astea singuri prin fortele proprii si acum probabil ma acuza pe mine ca nu am tinut pasul cu el. Eu mi-am dat seama la un moment dat ca fara ajutorul lui Dumnezeu nu vom reusi dar pesemne ca el nu si-a dat inca seama sau neaga. Eu inca cred ca s-ar putea ca Dumnezeu sa astepte de la mine sa-l aduc inapoi.

Cred ca subiectul e mult prea delicat ca sa poata fi lamurit in cateva cuvinte. S-ar putea ca dorintele noastre sa nu fie pe placul lui Dumnezeu sau mai ales sa nu ne faca noua bine... Eu tin minte si acum ca niciodata nu uitam sa spun in rugaciunile mele ca, daca nu ne potrivim sufleteste, sa ne desparta inainte de a ajunge prea departe, oricat ne-ar fi fost de greu. Mai apoi, cand ne obisnuisem deja cu viata "in pacat", intr-un moment de remuscare am indraznit sa-i scriu Parintelui Cleopa care mi-a raspuns uluitor de repede, iar sfaturile primite, le-am urmat intocmai. Cred ca in tinerete, Dumnezeu este mult mai ingaduitor cu noi si ne tot asteapta sa ne indreptam si sa ne inteleptim. Daca insa ne cufundam in pacat si nu ne mai inteleptim, mimand la nesfarsit naivitatea, cred ca ajungem sa platim pana la ultima greseala, fie ea cat de micuta, pentru ca "pomul care nu face roada (buna), se taie si se arunca in foc!" Dumnezeu, in mila Lui, ne da sansa sa ne transformam din neghina, in grau ales, dar daca risipim vremea care ne-a fost incredintata pentru asta, doar noi suntem de vina!

[Tomita]

Coincidenta sau miracol?...multe "coincidente"

M-am mutat in Bucuresti cand am gasit un loc de munca in administratie.
Am intrat la o directie unde nu aveam studii potrivite, bine ca am stiut la examen...Am ramas 8 luni la acest loc de munca...timp in care am facut un singur curs (la vremea respectiva se partipa la multe instruiri, seminarii, cursuri...eram in perioada de preaderare), cursul viza afacerile europene.
Dupa 8 luni am obtinut o bursa si un an de zile am studiat in strainatate.
M-am intors si am vrut sa ma angajez in aceeasi institutie la o directie de specialitate (in domeniul studiilor... acum aveam o multime de cursuri de specialitate)...numai ca s-a nimerit sa fie scoase posturi la concurs la: afaceri europene. Am luat examenul...
In facultate am studiat fizica si chimie...bursa era normal sa o am intr-un astfel de domeniu...ei bine bursa am obtinut-o la o facultate cu acelasi domeniu ca si institutia unde lucrez, un domeniu diferit desi cu oarecare "radacini" comune.

[Yasmina]

În prealabil postat de Tomita

Coincidenta sau miracol?...multe "coincidente"

M-am mutat in Bucuresti cand am gasit un loc de munca in administratie.
Am intrat la o directie unde nu aveam studii potrivite, bine ca am stiut la examen...Am ramas 8 luni la acest loc de munca...timp in care am facut un singur curs (la vremea respectiva se partipa la multe instruiri, seminarii, cursuri...eram in perioada de preaderare), cursul viza afacerile europene.
Dupa 8 luni am obtinut o bursa si un an de zile am studiat in strainatate.
M-am intors si am vrut sa ma angajez in aceeasi institutie la o directie de specialitate (in domeniul studiilor... acum aveam o multime de cursuri de specialitate)...numai ca s-a nimerit sa fie scoase posturi la concurs la: afaceri europene. Am luat examenul...
In facultate am studiat fizica si chimie...bursa era normal sa o am intr-un astfel de domeniu...ei bine bursa am obtinut-o la o facultate cu acelasi domeniu ca si institutia unde lucrez, un domeniu diferit desi cu oarecare "radacini" comune.

Minune in ce sens?
Te va ajuta acest aspect in vreun fel sa cresti pe scara spirituala sau doar iti hraneste orgoliul personal?
Nu aveai serviciu si a aparut asa la insistentele rugaciunilor tale?
Nu inteleg...
(Poate si pentru faptul ca nu mai sunt o career-oriented person anymore).