GANDIREA PATRISTICA sau VIATA IN HRISTOS

Am recuperat cartea din care postasem cateva fragmente in primele pagini ale topicului.
Acum tin tin cont de evenimentele din ultimele zile, de aici de pe topic si ma abat un pic de la intentia initiala (de a prezenta sistematic, progresiv, replica Sfantului la demersurile rauvoitoare si neluminoase ale adversarilor sai, in cel mai autentic duh patristic). Intrucat micul extras de mai jos e, parca, scris sa ne lumineze nu numai in privinta celor duhovnicesti, legat de gandirea patristica, dar ne vorbeste si despre raporturile dintre cei evlaviosi si ceilalti, ponegritorii vietii Bisericii... Apoi e vorba despre rugaciune, miezul oricarui demers de despatimire, de sfintire.

"....... Lucrul acesta l-au patit si acestia, care ascultind cu urechi profanatoare
si lipsite de sfintenie
si judecind cu o cugetare ce nu stie sa creada si sa se acomodeze cuvintelor Parintilor
au interpretat necuviincios spusele celor evlaviosi;
de aceea au calcat in picioare aceste spuse, iar pe cei ce li le-au descoperit i-au sfasiat, nesocotind sau chiar neintelegind pe marele Macarie care zice: <Cele duhovnicesti sunt nepipaibile, pentru cei ce nu le pot experia;
dar sufletului credincios ii ajuta
ca sa inteleaga comuniunea ce-o are cu Duhul Sfant.
Comorile ceresti ale Duhului se descopera numai celui ce le primeste prin experienta;
cel neinitiat insa nu poate intelege nimic.
Asculta deci cu evlavie
ce se spune despre ele, pana ce te vei invrednici si tu care acum le crezi, sa le obtii;
atunci vei sti chiar din experienta ochilor sufletesti, de ce bunuri si taine se pot impartasi sufletele crestinilor si aici.>"