Despre sabia de a trecut prin sufletul Maicii Domnului

În prealabil postat de mihailt

Vad ca mai nou unii zic ca sabia de a trecut prin sufletul Maicii Domnului reprezinta durerea ei de mama,ca si-a vazut "fiul rastignit de oamenii rai" ca mai e un pic si se zice ca ce rau se tanguia Maica Domnului etc.
Da Sfantul Grigorie Palama,negand aceste idei cu finete vine si zice ca Maica Domnului statea si astepta la mormantul lui Dumnezeu Iisus Hristos dupa ce Dumnezeu Iisus Hristos fusese rastignit.
De ce astepta?
Pentru ca stia ca Dumnezeu Iisus Hristos o sa invie,avea aceasta nadejde.
Si mi se pare ca sabia de a trecut prin sufletul Maicii Domnului reprezinta durerea sa de mama fata de poporul iudeu,ca poporul iudeu ar fi trebuit sa fie primul impreuna cu galileni,de erau evrei,sa primeasca pe Dumnezeu Iisus Hristos.
Dar ei (multi din iudei) fiind inselati de draci au respins invatatura lui Dumnezeu Iisus Hristos si au dat la rastignire pe Dumnezeu Iisus Hristos.
Maica Domnului probabil se astepta ca poporul iudeu sa primeasca pe Dumnezeu Iisus Hristos si a fost foarte intristata de comportarea lor.Si aci zice de sabia de a trecut prin sufletul Maicii Domnului.
Si aceasta se extinde cred si la noi la crestini ortodocsi care suntem botezati,ca respingem de multe ori invatatura lui Dumnezeu Iisus Hristos si intristam pe Maica Domnului prin aceasta.
Cred ca la prohod plangem rastignirea lui Dumnezeu Iisus Hristos in sufletul nostru,pentru ca imediat ce se incheie prohodul se incepe citirea din Sfanta Evanghelie cu :
"Fratilor semetia voastra nu e buna" si se continua mai departe,vedeti la Sfanta Scriptura la Epistola I catre Corinteni a Sfantului Apostol Pavel,cap 5 versetele 6-8 si apoi Epistola către Galateni a Sfântului Apostol Pavel,capitolul 3,versetele 13 si 14.

16. Maica Preacurata
Se jelea, Cuvinte,
Pe tine mort văzându-Te.

17. „Primăvara dulce,
Fiul meu preadulce.
Frum’seţea unde Ţi-a apus ?”

18. Plângere pornit-a
Maica Preacurata,
Când ai murit, Cuvinte.

....
27. Maica, mieluşeaua,
Mielul ei pe cruce
Văzându-L, s-a tânguit.

28. Trupul ce dă viaţă
losif împreună
Cu Nicodim îngroapă.

29. Mult înlăcrimată
A strigat Fecioara,
Rărunchii pătrunzându-şi:

....
30. „O, a mea lumină,
Fiul meu preadulce,
Cum Te-ai ascuns în groapă ?”

31. „Nu mai plânge Maică;
Pe Adam şi Eva
Ca să-i slobod, Eu sufăr”.

32. „Fiul meu, slăvescu-Ţi
Înalta-ndurare
Prin care rabzi acestea”.

33. Cu oţet şi fiere
Te-au adăpat, Doamne,
Gustarea veche s-o strici.

34. Te-ai suit pe cruce,
Cel ce altădată
Umbrişi poporul sub nor.

35. De mir purtătoare,
Venind la a Ta groapă,
Ţi-aduceau, Doamne, miruri.

36. Scoală-Te, ’ndurate,
Şi pe noi ne scoate
Din a gheenei groapă !

37. „Doamne, înviază”,
Zicea, vărsând lacrimi,
Maica Ta ce Te-a născut.

38. Înviază-n grabă,
Alungând durerea
Curatei Tale Maice !

...
43. Plânge, Te jeleşte,
Preacurata-Ţi Maică,
Fiind Tu mort, Cuvinte.

.....in rest no comment la toate cuvintele tale. E Vinerea Mare