Suferinta fetei nemaritate

[Mihailc]

În prealabil postat de N.Priceputu

Găsesc aici o justificare pentru existenţa a însuşi acestui forum; iată că nu e neapărat pierdere de vreme, ci poate fi o extensie a Bisericii, o încercare, chiar dacă limitată de specificul spaţiului virtual, de a fi într-o comuniune de credinţă, de a învăţa cu toţii din experienţele noastre mai mult sau mai puţin duhovniceşti.

Într-un mod asemănător gândesc și eu, poate de-asta îmi amân zilnic plecarea definitivă de pe forum, fiindcă mai găsesc câte o mică bucurie în această agoră digitală cam gălăgioasă, pestriță și amorfă pentru gustul meu, și totuși o oglindă, destul de fidelă, a vieții reale. Desigur, mi-am aflat și multe păcate, și încă de-alea din partea de sus a grilei ”gravității”, fapt care mi-a completat benefic și spovedania, dar și efortul de îndreptare.
Cred însă că Biserica are alte nenumărate extensii în proximitatea noastră care nu pot fi neglijate sub pretextul iubirii ”departelui” de pe internet. Ce facem noi aici e o propedeutică (=fază pregătitoare) a adevăratei comuniuni cu persoane concrete, în primul rând în Biserică și apoi multiplele ei iradieri sociale.