Dogma Democratiei si Dogma Statului Paternal

[Mihnea Dragomir]

Eu, unul, mă opresc la acest punct al polemicii noastre. Motivul este acela că îmi dau seama că deosebirea dintre poziţiile noastre ţine de opţiunile fundamentale ale fiecăruia. Nu e vorba, aşadar, de o deosebire (numai de) politică, ci de ceea ce este mai profund decât ea. Probabil că, dacă am fi discutat cu 100 de ani în urmă, dv v-aţi fi regăsit mai degrabă în Partidul Liberal, printre "roşii", alături de un Kogălniceanu, un Brătianu, un Duca sau un Ştefan Zeletin. Eu, mai degrabă în Partidul Conservator, printre "albaştri", în plasa unui Barbu Catargiu, unui Petre Carp, unui Titu Maiorescu sau unui Tache Ionescu. La urma urmei, din această deosebire dv ieşiţi câştigat: încă mai sunt, azi, forţe politice în care vă puteţi regăsi. Dar, eu, precum personajul cherchelit al unui alt mare conservator, întreb: "eu cu cine votez?". Prin mutarea la stânga a spectrului politic, roşul liberalilor de ieri, a devenit albastrul liberalilor de azi, în schimb din albastrul conservatorilor de ieri sunt unic supravieţuitor. Nu mă supăr să mă socotiţi, aşadar, în off-side, din moment ce astfel mă socotesc eu însumi.