intrebare pentru filocalicii forumului

În prealabil postat de ioan cezar

Acum iata fondul problemei! Frate, mai intai afla "cheia" cheilor: practica insasi a rugaciunii te invata ce e de facut.

Slava lui Dumnezeu pentru toate!
Frate, din cate am trait si am mai si citit: se poate intampla ca imaginea sa se tina de tine ca musca. O dai cu mana (eu am dat-o uneori cu coada, precum vaca, boul sau calul..., am dat si din cap, fornaind, am dat din toate de-mi venea sa dau cu insusi capul de pereti!) si, nesuferita faptura a Domnului, vine iar, draga de ea, vine cu piciorusele ei murdare, pline de toti microbii (aici microbi sufletesti, duhovnicesti chiar)... Si tot asa...
Ingaduie-o, frate, ingaduie-o... Nu-i vorbi! ca totusi imaginea suparatoare nu e musca, asadar nu te atasa, nu ii da in nici un caz din atentia ta (dracul asta vrea! sa-l hranesti! Nota Bene!) dar nu te impotrivi ei cu rautate, cu dintii stransi. Nu cu incrincenare! NU, NU, NU! Nici oamenilor care te muncesc, nici propriilor lipsuri, nici stapanirii lumii acesteia, nimanui!... Ci, tu, o frate intru Hristos, vezi-ti de sfanta Cale a rugaciunii... Catara-te-n munte! - ca o capra neagra, usor, usurel, sprintenel... Roaga pe Domnul sa te urce... Roaga-L, plangi... Lasa-te dus!... Doar lasa-L sa te suie El! O, Doamne, Doamne... Mare esti Doamne! Mare si de nespus e Mila Ta, Dumnezeul nostru Care Te-ai lasat rastignit pentru mantuirea noastra!
Ingaduie musca imaginii, frate: Ea e tocila ta! Ghimpele pus acolo pentru indreptarea ta, intru sporire! (Aminteste-ti de cuvintele Apostolului! Iar Ioan Hrisostom a avut si el ulcerul lui s.a.m.d.)
Aminteste-ti cum plangea Sfantul Siluan... si ce i-a raspuns Domnul...
Face parte din noi aceasta! Face parte din noi toti, dar nu e dat fiecaruia sa experimenteze personal... sa constientizeze, adica, asa precum senzatia luminii sau gustul acru al lamaii, cata vreme nu cauta asta, ci se tine tare de cerbice...
O, as voi sa iti vorbesc acum in versuri, frate, ca sa ma pot exprima din preaplin... ori poate ti-as canta ceva... da, mai degraba...
Sunt silit insa de imprejurarea ca nu suntem fata catre fata, sa scriu aici. Bat si eu, ca un intemnitat in peretele intregii temnite, cu oasele mele ascutite ca un cui, bat Morse... De nu m-ar intrerupe gardienii, bietii...