intrebare pentru filocalicii forumului

[anna21]

Intre imagine si cuvant nu este o diferenta de timp.
Poti rationa indelung asupra unui subiect fara a crea imagini.
Credinta vine din auzire (Romani, parca)

Nu gasesc ca este o contradictie intre cercetarea (vederea) de sine si neprimirea imaginilor.
Poti sa te "vezi" destul de clar, adica sa ai constiinta faptului ca binele nu l-ai lucrat, fara a primi imagini.
Sfantul Nicodim Aghioritul spunea undeva ca cei stapaniti de mandrie pot deveni ei insisi idolii gandirii lor.

În prealabil postat de CelMandru

Ce-o-nsemna imagine? Stătui şi mă gândii niţel, pentru că sunt greu de cap. Şi conlcuzionai că imaginea, imaginaţia e o formă mai dezvoltată a unui gând. Cu alte cuvinte, diferenţa dintre imagine şi gând este de timp. Adică, cu cât vei lăsa un gând să prindă rădăcini, cu atât va începe să se coloreze o imagine, să se materializeze în minte sub forma unui filmuleţ, la care va fi greu să nu te uiţi odată început. Şi uite-aşa, te pomeneşti la cinema, stând şi mestecând a lene din popcornul nepăsării ş-al uitării, al rătăcirii minţii.

Acuma, dacă te apuci, cică, să chibzuieşti asupra vinovăţiei, e lesne de înţeles că o să-ţi fie aproape imposibil s-o faci fără să te fereşti de plăsmuiri ale minţii. Ştii tu mai bine cine-ţi eşti, omule. Îţi ştii neputinţa. Aşa că, nu te abţine de la imagine, căci una singură trebuie să ai. Icoana Mântuitorului s-o înrămezi în centrul minţii tale. Să stingi toate becurile cinema-ului lumesc, şi străduieşte-te să luminezi sfânta icoană. Şi când te dumireşti niţel şi ţi-aduci aminte că icoana-i vie, atunci începe să pâlpâie în tine senzaţia de fiu risipitor. Ee.. atunci să te adânceşti, să reiei în faţa Stăpânului fiecare păcat în parte, să realizezi prostia ta, dar cu nădejdea întărită să ceri mila Tatălui Tău Preabun.