Casnicia - razboiul duhovnicesc al mirenilor?

[cristiboss56]

În prealabil postat de cristiboss56

Nu vreau sa ne indepartam si mai mult de subiectul acestui thread binevenit si de folos , dar am sa-ti spun cu mult drag niste cuvinte . In rest ar fi bine sa mergem in discutii la Topicul Pocainta , unde este un thread despre Slava Desarta . Esti unul dintre cei multi de aici care imi aduce multa liniste cand te citesc cu toate ca "numele" tau e spre aceasta slava nenorocita si perfida . Aceasta slava este lipita extrem de bine de mandrie , iar rezultatul , finalitatea , ca sa-i spun astfel , este trufia . Aceasta slava are darul de a schimba firea omului , si multi dintre noi cad in aceasta slava , dar important sa conastientizam aceasta si sa ne indepartam de ea . Sti ce spun Sfintii Parinti , ca si atunci cand postesc , ma slavesc in desert , iar atunci cand inchei postirea si nevrand sa arat aceasta altora , cad din nou in slava desarta . Daca ma imbrac frumos sa ies in evidenta , savarsesc slava desarta , iar de ma imbrac saracacios , din nou ma mandresc , si iar cad . " Omul plin de slava desarta este un crestin idolatru , in afara arata ca slujeste lui Dumnezeu , dar in realitate urmareste sa placa oamenilor . Cel cuprins de acest pacat este tot omul care vrea sa le arate pe ale sale . . . ". Deci , te rog sa fi atent la cele scrise , caci nu-mi place sa scriu mult , dar o fac pentru tine de asta data , si cad voit in Slava Desarta , si imi asum aceasta , acum si aici .
Vai , vai , ce nenorocit am fost , prin cate am trecut . . . , bla , blauri , citite nu odata , ci de zeci de ori pe acest forum ! Cate marturisiri la minut , cate "regrete" , cate vorbe mari aruncate in stanga si dreapta , spre smintirea unui incepator , si nu numai . Te intreb pe tine , draga frate , cui foloseste cuvantul "sincer" , dar lipsit de o dorinta clara de indreptare , sau de o mentinere in mlastina pacatului . Slavit fie Domnul . . . , Domnul cu voi . . . , Hristos in mijlocul nostru . . . Amin de mii de ori , cuvinte ce nu stau bine deloc atunci cand sunt rostite fara acoperire duhovniceasca , spre smintire si slava desarta . Daca stiu ca am multe de indreptat si sunt in pacate mari , aleg mai mult tacerea ! Eu asa cred ca-i mai corect .
Te rog sa-mi ierti trcerea brusca de la una la alta , dar cu siguranta le vei intelege , daca nu acum , cu siguranta ceva mai incolo . Nu am voie , nu am dreptul sa imit sfintenia si cuvantul ei , atata timp cat sunt slujitor la doi stapani ! Ma intelegi , frate ? Cand vezi astfel de frati , sa-i tragi de maneca , sa-i atentionezi , dar nu inainte ca tu insuti sa fi scapat de pacatele in care se balacesc ei ! Pot ajuta , sau indrepta pe un fumator , pe un hot , pe un desfranat , inclusiv pe unul ce se masturbeaza , atata timp cat eu insumi sunt un hot , un fumator , un desfranat ? Pot vorbi eu ca un sfant , atata timp cat sunt frate cu dracul ? Pot fi eu oare doar teoretician in ale credintei , fara sa indrept cele pacatoase si puturoase din mine ? Pot fi eu dascal , fara a avea habar de abecedar ? Ia uite ce spune Ion Sinaitul : "Smerit cu adevarat este cel a carui iubire nu se imputineaza de cei care rad de el . Multe si neobisnuite mbie pe robul ei . In Biserica pe cei trandavi ii face ravnitori , pe cei fara voce ii face placuti la cantare , pe cei lenesi ii face priveghetori . Cand cei stapaniti de slava desarta sunt cinstiti , devin mandri , si cand sunt dispretuiti , tin minte raul" , si reactioneaza , se supara ca sunt certati , mustruluiti mai tare , si asta lesne se vede pe aici . N-ai observat , cata multumire , cate bla-blauri , auzi cand cineva ii adreseaza altcuiva felicitari , multumiri , laude , iar cand indrazneste cineva sa mustre , sa certe , sa atentioneze , i se pune bata in mana , e considerat vrajmas ! Ce pacaleala , pentru cei pacaliti , sa crezi ca aici e vorba de rautate ! ! !
Scriam de halucinatii in postarea de ieri , pai sa sti ca ea exista , si nu-i inventia mea , e inventia diavolului ce-l stapaneste pe omul pacatos , cazut in pacate mari , si care teologiseste vrute si nevrute spre placul auditoriului , al cititorului , al consumatorului de vorbe frumoase , si cam atat ! Sa-l mustri frate , sa-l certi , daca tu ai scaopat de acestea , caci ai obligatia sa-ti iubesti aproapele , si asta nu se face ascunzand mizeria sub covor !
Ia sa mai vedem ce spun Sfintii parinti : "Cand diavolul trufiei ii stapaneste pe robii sai , atuci li se arata fie in somn , fie cand sunt treji , sub infatisarea unui sfant sau unui inger . Si inseala , aratandu-le , chipurile , descoperirile unor taine sau ale altor harisme . Astfel , acesti nefericiti dupa ce sunt inselati de diavol, isi pierd cu desavarsire ratiunea. . . " N-ai vazut cate stari sunt descrise de unii , stari de bine , icoane care-i privesc , ingeri care umbla prin vazduh , se simt sfinti dintr o data . . . ! Cata inselare . . . . !
Omul trufas se aseamana cu rodia , asta tot un adevarat Sfant Parinte a spus , care in timp ce pe dinauntru este putreda , pe ddeasupra este stralucitoare la vedere . Cel mandru nu are nevoie de diavol ca sa-l lupte , pentru ca el insusi a devenit diavol si cel mai grav , propriul sau vrajmas !
Da frate , sa-ti iubesti aproapele , si sa-l ajuti in indreptarea sa , iar de nu intelege , ii mai repeti , si iar si iar , il zgudui , si cand se va trezi , iti va multumi cu siguranta , iar de nu va fi asa , tu ti-ai facut datoria de frate , si de restul se va ocupa Dumnezeu !
Ma opresc , momentan aici , dar voi reveni cu mult drag pentru tine si nu numai , dar te rog sa ma ierti ca nu-mi place a scrie atat de mult . Inchei interventia mea cu un cuvant al Sfantului Ioan Sinaitul :
"Cei mai multi dintre noi spunem ca suntem pacatosi , si poate ca si credem. Ceea ce descopera insa smerenia adevarata in inima , este dispretul si umilirea din partea celorlalti " . . . , suntem extrem de departe , dar nu este imposibil in ajunge acolo unde ne-am propus , numai sa stim cea ce ne-am propus , nu numai teoretic , dar si practic !
Doamne ajuta !

Despre Slava Desarta, care iata face in cobntinuare ravagii , poti citi pe threadul de profil :http://www.crestinortodox.ro/forum/s...ead.php?t=2762

În prealabil postat de cristiboss56

Despre Slava Desarta, care iata face in cobntinuare ravagii , poti citi pe threadul de profil :http://www.crestinortodox.ro/forum/s...ead.php?t=2762

Frate, cu ochelarii pentru gasit raul, vezi numai raul, toate par sucite si slava desarta.
Pune, fii bun si ochelarii pentru lucruri bune... ceva-ceva tot vei gasi pe-acolo, sper... E vorba despre niste oameni din tara asta, daca stiam pe altii mai bine ziceam de ei, dar topicul e despre familie si ce ar fi de folos din viata de familie a unor crestini. Eu nu sunt ca ei, dar ei erau buni, asta-i tot.
Doar fii bun si fratia ta, altceva nici nu-ti cer, doar putina ingaduinta sau, cum parca ii spun crestinii, un strop de mila... milostenie?... dragoste.... AMIN+

[cristiboss56]

În prealabil postat de ioan cezar

Frate, cu ochelarii pentru gasit raul, vezi numai raul, toate par sucite si slava desarta.
Pune, fii bun si ochelarii pentru lucruri bune... ceva-ceva tot vei gasi pe-acolo, sper... E vorba despre niste oameni din tara asta, daca stiam pe altii mai bine ziceam de ei, dar topicul e despre familie si ce ar fi de folos din viata de familie a unor crestini. Eu nu sunt ca ei, dar ei erau buni, asta-i tot.
Doar fii bun si fratia ta, altceva nici nu-ti cer, doar putina ingaduinta sau, cum parca ii spun crestinii, un strop de mila... milostenie?... dragoste.... AMIN+

Eu am crezut ca ti-ai dat seama , sau ca ai constientizat ca vizita pe care ti-am facut-o acasa la tine a fost in acest spirit de iubire -milostenie ! Vezi cum te-a lovit slava desarta si datorita tie am fost lovit si eu pentru a-ti reaminti niste lucruri . Ce sunt cu frustrarile astea , Ioane ?

În prealabil postat de cristiboss56

Eu am crezut ca ti-ai dat seama , sau ca ai constientizat ca vizita pe care ti-am facut-o acasa la tine a fost in acest spirit de iubire -milostenie ! Vezi cum te-a lovit slava desarta si datorita tie am fost lovit si eu pentru a-ti reaminti niste lucruri . Ce sunt cu frustrarile astea , Ioane ?

Nu stiu frate ce o fi cu frustrarile astea, daca zici ca le vezi intr-adevar la mine, iar daca este asa si au cazut pe tine, imi pare tare rau, a fost ultimul lucru pe care l-as fi vrut tocmai fratiei tale sa il fac...
Vizita voastra de atunci o pastrez ca pe o amintire foarte luminoasa, si eu si ai mei, ehe...
Dar vezi...pesemne o fi stiut mai multe calugarul de la Antim cand a spus acele cuvinte... daca esti bun sa revezi postarea, cu putina rabdare...
Bine frate, m-oi revansa eu in vreun chip, cumva. Nu sunt deloc suparat pe fratia ta, sunt doar mahnit in unele lucruri, dar fie sa le aseze Domnul, dupa Voia Lui, iar nu noi neaparat...

P.S. Am sentimentul ca incepi sa te imbunezi un pic..:) Slava lui Dumnezeu!

În prealabil postat de ioan cezar

Mi-a spus odata un sfintit calugar de la Antim, pe seara: "Frate, de iti fac binele ce-l voiesti, de iti dau ce imi ceri, mult voi suferi... Voi patimi, frate, grea pedeapsa... Ma mangaie, totusi, gandul, ca te vei folosi de sfatul meu..."

În prealabil postat de ioan cezar

Dar vezi...pesemne o fi stiut mai multe calugarul de la Antim cand a spus acele cuvinte... daca esti bun sa revezi postarea, cu putina rabdare...

Indemnul pe care l-ai făcut lui Cristiboss sa revada postarea m-a făcut si pe mine sa o revad si la fel ca prima oara nu am înteles mesajul. Esti prea criptic Ioan...sau înțeleg eu prea greu...dar mă simt mai confortabil cu prima varianta :)...si Nicolae Velimirovici era criptic...le vorbea protestantilor din Anglia indemnandu-i sa nu faca biserici noi ci sa toarne vin dumnezeiesc in bisericile deja existente...eu am crezut ca e erezie si ca trebuia sa le spuna sa se lepede de ratacire si sa vina la Biserica una soborniceasca si apostoleasca...mi-a explicat cineva ca el ii vedea pe eterodocsi parte cazuta din Biserica si din perspectiva asta trebuie interpretat mesajul lui...le vorbea ca fiului risipitor care desi nu mai era in casa, in inima Tatalui era tot de-al casei...numai ca nu le spunea „veniti acasa” fiindca i-ar fi pierdut ci le spunea „aveti grija ce faceti astfel incat sa vi se dea haine noi si sa se junghie vitelul cel gras pentru voi”...tot aia era dar sfantul stia cum sa puna problema...acuma pe el incet incet incepem sa il intelegem deci problema principala ai ramas tu. :)

Frate, cunoastem cu totii din teoriile comunicarii: cand un mesaj pare criptic, aceasta poate fi consecinta multor lucruri. Tine de natura mesajului, de particularitatile emitatorului, de cele ale receptorului, precum si de canalul de comunicare (bruiaje etc.).
Pentru cazul de fata, lucru des intalnit de mine aici pe forum: tindem frecvent sa cautam intelegeri de tip logic si ne e greu sa pornim la analogii... Tendinta spre o gandire de tip formalist, eventual modelabila computational, algoritmizabila, dihotomica. Nimic mai strain de lumea credintei si de tainitele sufletului! , dupa convingerea mea. Psihologia, muzica si poezia, arta in general, reprezinta fratii si surorile mai mici ale teologiei. Cine e stangaci cu "fratii mai mici", va face o teologie cel mult academica, rece, incompleta. Prost, cred eu, o va face inca si pe aceasta, cum deja am constatat. (Imi exprim o convingere subiectiva, personala, desigur, iar nu vreo lege imuabila.)
Cred ca deloc intamplator Biserica e bogata in muzica si pictura (icoane, fresce), iar la altii gasim chiar si sculpturi si dansuri, diverse continuturi artistice.
Nu stiu cum e in citatul evocat, n-am voit sa camuflez nimic, am redat doar cuvintele calugarului, intuind eu ceva, o parte din miezul lor, rezonind subiectiv si invitind la analogii personale, deschis, nondirectiv...
Spun asadar, atat cat am cunoscut din experienta de viata evocata in acea postare:

A face un bine cuiva inseamna a fi dispus sa accepti suferinta lui in dinamica prezenta si viitoare a sufletului tau.
Nu poti ramane la fel ca inainte dupa ce ai traversat oceanul unei experiente interpersonale.(Daca ai acces la ocean, desigur... altminteri poti calca numai peste mici baltoace sau poti naviga cu vaporul...)
Sa porti si tu suferinta impreuna cu el (nu numai bucuriile), usurindu-i astfel povara, cumva. (Pentru aceasta insa, e nevoie ca mai intai sa detii tu insuti insusirea pe care semenul tau nu o detine deocamdata. Altminteri se petrece o prabusire in doi.)
Aceasta suferinta, comuna in fondul ei, aceeasi la toti oamenii, e traita insa in mod personal, subiectiv, absolut unic. Cand pe bebelus il doare burtica, mama sufera si ea, sufera si tata, dar nu in sensul ca ii doare si pe ei burta (asta e deja sugestibilitate psihica, alta mancare de peste).
Pe calugar nu il va deranja ce m-a deranjat pe mine cand am cerut sfatul, ci se va resimti poate in alt plan, sa presupunem ca la rugaciune (e doar o ipoteza), lucru dureros foarte pentru un monah. Sacrificiu.
Lucru clar: preiei cu tine ceva din neputintele celuilalt, iar sfatul Apostolului - Galateni, 6.2 - nu imi pare ca este un indemn heirupist, ci o incurajare foarte serioasa, anume de a accepta cu tot sufletul realitatea dragostei: jertfa, impartasirea suferintei.
(Dar noi vedem impartasirea mai mult ca a da, confundind-o astfel cu marturisirea. Omitem in schimb acceptarea, purtarea lipsurilor celuilalt, in duhul propriu si in maniera personala, cu un cost uneori foarte ridicat. De asta ne ferim foarte mult, crezind ca dam de la noi si ca saracim... Suntem stapaniti de frica si ma tem ca talcuim prost, adesea, dragostea Domnului... De asta m-am convins in primul rand din experienta personala, pe seama fricilor si talcuirilor mele gresite, succesiv.)

Am folosit mai sus expresia "purtarea lipsurilor", cand de fapt textul din Galateni este "purtati-va sarcinile..."
Acesta deoarece omul care nu isi poarta sarcina, o face tocmai din pricina unor lipsuri personale. A le purta si tu, in duhul Apostolului, nu inseamna a trai aceleasi neputinte cu cel neputincios (daca unul e neinfranat la vorba, nu inseamna sa devii si tu guraliv), cat a suporta cu rabdare lipsa, neputinta lui. Si a interveni cu blandete, iar aceasta nu e intotdeauna la indemana.
Actul jertfelnic presupune prin insasi natura lui un cost. Bucuria de a jertfi este insotita de durere, acestea se impletesc. Aceasta este Dragostea din Corinteni, nicidecum alta.
La aceasta cred ca s-a referit sfintitul calugar.

Imi cer iertare daca iarasi nu am fost limpede in exprimare.

În prealabil postat de ioan cezar

Pe calugar nu il va deranja ce m-a deranjat pe mine cand am cerut sfatul, ci se va resimti poate in alt plan, sa presupunem ca la rugaciune (e doar o ipoteza), lucru dureros foarte pentru un monah. Sacrificiu.
Lucru clar: preiei cu tine ceva din neputintele celuilalt, iar sfatul Apostolului - Galateni, 6.2 - nu imi pare ca este un indemn heirupist, ci o incurajare foarte serioasa, anume de a accepta cu tot sufletul realitatea dragostei: jertfa, impartasirea suferintei.
(Dar noi vedem impartasirea mai mult ca a da, confundind-o astfel cu marturisirea. Omitem in schimb acceptarea, purtarea lipsurilor celuilalt, in duhul propriu si in maniera personala, cu un cost uneori foarte ridicat. De asta ne ferim foarte mult, crezind ca dam de la noi si ca saracim... Suntem stapaniti de frica si ma tem ca talcuim prost, adesea, dragostea Domnului... De asta m-am convins in primul rand din experienta personala, pe seama fricilor si talcuirilor mele gresite, succesiv.)

Am folosit mai sus expresia "purtarea lipsurilor", cand de fapt textul din Galateni este "purtati-va sarcinile..."
Acesta deoarece omul care nu isi poarta sarcina, o face tocmai din pricina unor lipsuri personale. A le purta si tu, in duhul Apostolului, nu inseamna a trai aceleasi neputinte cu cel neputincios (daca unul e neinfranat la vorba, nu inseamna sa devii si tu guraliv), cat a suporta cu rabdare lipsa, neputinta lui. Si a interveni cu blandete, iar aceasta nu e intotdeauna la indemana.
Actul jertfelnic presupune prin insasi natura lui un cost. Bucuria de a jertfi este insotita de durere, acestea se impletesc. Aceasta este Dragostea din Corinteni, nicidecum alta.
La aceasta cred ca s-a referit sfintitul calugar.

Imi cer iertare daca iarasi nu am fost limpede in exprimare.

Multumesc pentru explicatii, aici e mai clar si este de folos ceea ce ne-ai reaminit cu "purtarea sarcinilor" si "dragostea jertfelnica".
Totusi primul tau mesaj nu transmitea ideea pe care o inteleg acum, ca ne ceri sa reactionam cu blandete si rabdare la anumite atitudini care ni se par sau chiar sunt gresite...

În prealabil postat de ioan cezar

Frate, cunoastem cu totii din teoriile comunicarii: cand un mesaj pare criptic, aceasta poate fi consecinta multor lucruri. Tine de natura mesajului, de particularitatile emitatorului, de cele ale receptorului, precum si de canalul de comunicare (bruiaje etc.).
Pentru cazul de fata, lucru des intalnit de mine aici pe forum: tindem frecvent sa cautam intelegeri de tip logic si ne e greu sa pornim la analogii... Tendinta spre o gandire de tip formalist, eventual modelabila computational, algoritmizabila, dihotomica. Nimic mai strain de lumea credintei si de tainitele sufletului! , dupa convingerea mea. Psihologia, muzica si poezia, arta in general, reprezinta fratii si surorile mai mici ale teologiei. Cine e stangaci cu "fratii mai mici", va face o teologie cel mult academica, rece, incompleta. Prost, cred eu, o va face inca si pe aceasta, cum deja am constatat. (Imi exprim o convingere subiectiva, personala, desigur, iar nu vreo lege imuabila.)
Cred ca deloc intamplator Biserica e bogata in muzica si pictura (icoane, fresce), iar la altii gasim chiar si sculpturi si dansuri, diverse continuturi artistice.
Nu stiu cum e in citatul evocat, n-am voit sa camuflez nimic, am redat doar cuvintele calugarului, intuind eu ceva, o parte din miezul lor, rezonind subiectiv si invitind la analogii personale, deschis, nondirectiv...
Spun asadar, atat cat am cunoscut din experienta de viata evocata in acea postare:

A face un bine cuiva inseamna a fi dispus sa accepti suferinta lui in dinamica prezenta si viitoare a sufletului tau.
Nu poti ramane la fel ca inainte dupa ce ai traversat oceanul unei experiente interpersonale.(Daca ai acces la ocean, desigur... altminteri poti calca numai peste mici baltoace sau poti naviga cu vaporul...)
Sa porti si tu suferinta impreuna cu el (nu numai bucuriile), usurindu-i astfel povara, cumva. (Pentru aceasta insa, e nevoie ca mai intai sa detii tu insuti insusirea pe care semenul tau nu o detine deocamdata. Altminteri se petrece o prabusire in doi.)
Aceasta suferinta, comuna in fondul ei, aceeasi la toti oamenii, e traita insa in mod personal, subiectiv, absolut unic. Cand pe bebelus il doare burtica, mama sufera si ea, sufera si tata, dar nu in sensul ca ii doare si pe ei burta (asta e deja sugestibilitate psihica, alta mancare de peste).
Pe calugar nu il va deranja ce m-a deranjat pe mine cand am cerut sfatul, ci se va resimti poate in alt plan, sa presupunem ca la rugaciune (e doar o ipoteza), lucru dureros foarte pentru un monah. Sacrificiu.
Lucru clar: preiei cu tine ceva din neputintele celuilalt, iar sfatul Apostolului - Galateni, 6.2 - nu imi pare ca este un indemn heirupist, ci o incurajare foarte serioasa, anume de a accepta cu tot sufletul realitatea dragostei: jertfa, impartasirea suferintei.
(Dar noi vedem impartasirea mai mult ca a da, confundind-o astfel cu marturisirea. Omitem in schimb acceptarea, purtarea lipsurilor celuilalt, in duhul propriu si in maniera personala, cu un cost uneori foarte ridicat. De asta ne ferim foarte mult, crezind ca dam de la noi si ca saracim... Suntem stapaniti de frica si ma tem ca talcuim prost, adesea, dragostea Domnului... De asta m-am convins in primul rand din experienta personala, pe seama fricilor si talcuirilor mele gresite, succesiv.)

Am folosit mai sus expresia "purtarea lipsurilor", cand de fapt textul din Galateni este "purtati-va sarcinile..."
Acesta deoarece omul care nu isi poarta sarcina, o face tocmai din pricina unor lipsuri personale. A le purta si tu, in duhul Apostolului, nu inseamna a trai aceleasi neputinte cu cel neputincios (daca unul e neinfranat la vorba, nu inseamna sa devii si tu guraliv), cat a suporta cu rabdare lipsa, neputinta lui. Si a interveni cu blandete, iar aceasta nu e intotdeauna la indemana.
Actul jertfelnic presupune prin insasi natura lui un cost. Bucuria de a jertfi este insotita de durere, acestea se impletesc. Aceasta este Dragostea din Corinteni, nicidecum alta.
La aceasta cred ca s-a referit sfintitul calugar.

Imi cer iertare daca iarasi nu am fost limpede in exprimare.

Dacă te-a deranjat cuvântul „criptic” să știi că era mai mult o încercare de a da un ton amical de glumă rugăminții pe care o făceam să îmi lămurești mesajul :)...dacă nu te-a deranjat cu atât mai bine :). Acum am înțeles ce vroiai să spui. Și eu gândesc la fel mai puțin atunci când vine vorba de prăbușirea în doi...cred că asta se întâmplă doar când, jertfa e un chin care imită jertfa dar nu e de fapt jertfă..mi s-a întâmplat să sufăr foarte tare, să o fac cu gândul că mă jertfesc...să rabd cu gândul că mă jertfesc, dar de fapt eu nu mă jertfeam ci din contră...numai că lui Dumnezeu i s-a făcut milă când a văzut cât de prost sunt și când a considerat El că e momentul potrivit mi-a explicat despre ce fusese vorba...nu am încetat să îi cer ajutorul și de aia mi-a explicat....cine știe unde mă ducea „jertfa mea” dacă nu mă izbăvea de ea...asta am spus ca să explic de ce cred eu că nu e posibilă prăbușirea în doi acolo unde e jertfă...adică eu cred că acolo unde e prăbușire poate fi doar aparență de jertfă.

Să nu vadă nimeni vreo insinuare sau mai știu eu ce în mesajul ăsta...am vorbit strict de experiența mea...poate că e forțat faptul că precizez asta dar mă tem că am ajuns toți(cu mine în frunte) foarte susceptibili.

Mulțumesc pentru răspuns. Să-ți dea Dumnezeu o Duminică binecuvântată!