Curatia trupeasca pana la nunta

[Lucian008]

În prealabil postat de IonelaC

Sigur ca l-as ierta. Asa cum ati spus, daca Dumnezeu l-a luat iarasi in prietenia Lui si l-a iertat, m-as lupta cu mine insami pana l-as ierta si eu. Insa nu stiu daca as mai putea sa ma casatoresc cu el. Este o chestiune la care trebuie sa mai reflectez, desi raspunsul pare simplu si evident, ca reactie la intrebarea dvs., formulata atat de firesc.

Raman totusi urmele caderii (nu doar fizice, ci si sufletesti, psihologice). Nunta nu mai este curata si nici patul neintinat. Porunca a fost deja calcata, amintirile vor ramane, la fel si inima indoita a celei care va fi mereu "a doua" sau "ultima dintr-un (lung) sir", iar nu "singura", asa cum ar fi trebuit sa fie. M-am confruntat cu o situatie de acest fel, iar decizia mea a fost sa renunt la persoana respectiva, tocmai din cauza efectelor si amintirilor pe care decizia constienta , asumata, de a renunta la feciorie le-a lasat in sufletul sau.

Parerea mea e ca asta se numeste MANDRIE. Si in plus vorbim de o persoana ipotetica. Daca ati fi indragostita de persoana respectiva s-ar schimba lucrurile.

[IonelaC]

În prealabil postat de Lucian008

Parerea mea e ca asta se numeste MANDRIE. Si in plus vorbim de o persoana ipotetica. Daca ati fi indragostita de persoana respectiva s-ar schimba lucrurile.

Poate ca este mandrie. Ori poate ca este doar durere.

Cand fostul meu prieten mi-a spus ca avusese un lung sir de "tatonari", culminand cu pierderea voita si constienta a fecioriei (desi este teolog ca formare), am simtit o durere imensa, sufleteasca si fizica. Lui nu i se parea nimci in neregula, nu pune pret pe lucrul acesta, nici macar din punct de vedere moral, daca nu crestin, asa cum considera ca si "alt fel de descarcari hormonale sunt necesare".

Desi eram indragostita, am simtit ca suntem diferiti pana in maduva oaselor. M-am straduit mult sa il iert, l-am iertat si m-am straduit sa trec peste acest lucru, numai ca efectele acestui lucru se manifestau constant in relatia noastra de prietenie.

Astfel incat, am renuntat la prietenie. Casatoria nu trebuie sa fie o proba de genul "ca sa arat ca sunt smerit, il/o iau oricum ar fi". De-abia asta mi s-ar parea o proba de mandrie, indirect.

Casatoria inseamna sa iti doresti din strafundurile inimii sa devii una cu persoana aleasa si numai si numai cu aceasta, prin Hristos.

[adam000]

Cum nu te cunosc, nu am sa ma refer la tine ca persoana in cele ce voi scrie mai jos, ci doar propun o tema de reflexie, pt ca multi dintre noi cadem in aceleasi moduri fata de semenii nostrii fara macar sa constientizam. Deci te rog, nu o lua personal.

În prealabil postat de IonelaC

Poate ca este mandrie. Ori poate ca este doar durere.

Parerea mea: atunci cand doare mandria, este doar durere. Atunci cand ne doare pentru cineva, va fi doar rugaciunea pentru acel cineva, cu mangaierea credintei in ajutorul Lui Dumnezeu si cu dragoste fata de acea persoana.

În prealabil postat de IonelaC

Lui nu i se parea nimci in neregula, nu pune pret pe lucrul acesta, nici macar din punct de vedere moral, daca nu crestin,

Exista vreun punct de vedere moral, exista "moralitate" in afara crestinismului, in afara Lui Hristos?

În prealabil postat de IonelaC

M-am straduit mult sa il iert, l-am iertat si m-am straduit sa trec peste acest lucru, numai ca efectele acestui lucru se manifestau constant in relatia noastra de prietenie.

De ce sa il ierti daca el nu tie ti-a gresit (nu pe tine te-a inselat, ci era ceva dinainte de a te cunoaste pe tine), ci Lui Dumnezeu? Este a ta iertarea sa o dai pt ceva ce nu tie ti-a gresit? Iar daca Dumnezeu il iarta pt ceva ce Lui i-a gresit un om, dar tie iti trebuie sa te stradui ca sa il ierti pt ceva ce nu ti-a gresit tie (pt ceva cu care tu l-ai judecat?), oare ce concluzie tragi de aici?
Chiar, tie cu ce ti-a gresit bietul om? Cu faptul ca nu s-a incadrat in imaginea ta ideala? Adica tu te-ai indragostit de o inchipuire (imagine ideala) sau de un om asa cum e?

Esti sigura-sigura ca nu aduceai tu in relatie efectele, prin faptul ca il judecai?

În prealabil postat de IonelaC

Casatoria inseamna sa iti doresti din strafundurile inimii sa devii una cu persoana aleasa si numai si numai cu aceasta, prin Hristos.

Una? Sau un singur trup?