Despre suflet, duh si starea omului in moarte

[osutafaraunu]

În prealabil postat de Erethorn

Poate să moară în sensul de a fi despărţit de Dumnezeu (adică sensul în care au murit sufletele lui Adam şi Eva în ziua în care au păcătuit), nu în sensul de îşi înceta existenţa.

Contextul din Geneza 12,13 nu îndreptăţeşte deloc acest sens.

[Erethorn]

Am mai pus această întrebare şi niciun adventist nu mi-a răspuns.

Dumnezeu a spus, clar şi neechivoc: "În ziua în care veţi mânca din el veţi muri"

Atenţie, nu a spus: veţi deveni muritori, vă veţi pierde nemurirea etc.

A spus: Veţi muri. În acea zi, veţi muri.

Deci, a minţit Dumnezeu ?

[osutafaraunu]

În prealabil postat de Erethorn

Am mai pus această întrebare şi niciun adventist nu mi-a răspuns.

Dumnezeu a spus, clar şi neechivoc: "În ziua în care veţi mânca din el veţi muri"

Atenţie, nu a spus: veţi deveni muritori, vă veţi pierde nemurirea etc.

A spus: Veţi muri. În acea zi, veţi muri.

Deci, a minţit Dumnezeu ?

La această întrebare eu am răspuns şi nu o dată... Dumnezeu n-a minţit, căci în acea zi chiar au început să moară. Şi nu doar din punct de vedere spiritual, ci şi fizic. Procesul de degradare fizică a fiinţei umane a început în acel moment cu moartea primelor celule, finalizându-se câteva sute de ani mai târziu cu "moartea sufletului"- ca să zic aşa. Adică ţărâna a intrat în ţărână, suflarea de viaţă a mers la Dumnezeu, iar sufletul (fiinţa umană vie) a... murit.

Dumnezeu a spus "clar şi neechivoc" (în originalul ebraic): "în ziua în care veţi mânca din el, veţi muri murind".