Barbatii

[anna21]

Parerea mea este urmatoarea: exista barbati (multi, as zice eu) stapaniti de o patima (sau mai multe) in asa masura incat CAUTA IN PERMANENTA PRETEXTE/ MIJLOACE DE SATISFACERE A ACESTEIA.

Nu conteaza daca femeia este frumoasa sau urata, patima exista oricum, iar acei barbati "vad" femeia prin patima lor. Femeia este obiect de satisfacere, iar daca nu este frumoasa/atragatoare isi vor manifesta nemultumirea catalogand-o in fel si chip.. Asa atitudine este o dovada in plus ca patima si boala conduc comportamentul.

Dar aceasta nu inseamna ca este definitoriu pt un barbat sa se comporte astfel, ca asta ar fi normalitatea etc... Daca este epidemie de gripa nu inseamna ca normalitatea este sa ai febra, de ex.

Exista si barbati normali, sunt convinsa ca si tu cunosti destui.

Din nefericire, chiar modelele de comportament promovate in mass media transforma barbatii (si femeile) in oameni stapaniti de patimi.
Si nu numai sexualitatea este promovata, dar si orgoliul, iubirea de bani, dorinta de putere, lacomia pantecelui, lipsa de iubire, violenta etc...

Suntem cu totii bolnavi (mai mult sau mai putin).


Eu iti inteleg indignarea. Si pe mine ma revolta enorm obiectualizarea femeii.
Dar pe mine ma intristeaza mai mult felul in care femeile isi accepta rolul de marioneta sexuala cu veselie si mandrie, incercand sa se adapteze cat mai bine unei lumi stricate.

In alta ordine de idei, fiecare este mai sensibil la problemele care il ating in viata.
Chiar daca tu spui ca ai un prieten minunat etc.. Ceva LEGAT DE EL este sursa temerilor tale. Tu cauti rezolvarea propriilor tale probleme atunci cand vorbesti de barbati la modul general.
Ceva te inspaimanta.. Fie ca sunteti tot la stadiul de "prieteni", fie ca are "trecut" pe care nu-l regreta, fie ca ceva din relatie nu-ti ofera siguranta ca nu esti si tu un "obiect" la randul tau. Cred ca este cazul sa-ti intelegi si sa-ti adresezi temerile in mod matur (nu cu generalizari "barbatii sunt animalici" si nici cu vini nemeritate "el este minunat, dar eu incapabila sa inteleg de ce face asta -adica problema e la mine").
Incearca sa vezi lucrurile asa cum sunt, fara menajamente.

Adevărul este că suntem, cu toţii, şi animale. Nu trebuie să ignorăm faptul că purtăm în noi acelaşi instincte. Care nu trebuie condamnate doar pentru că ele există. Însă trebuie puse la locul lor, adică jos, la bază.
Într-adevăr, dacă ar putea fi animal pur, lipsit de conştiinţă, omul ar fi nevinovat ca şi acesta. Însă tocmai felul în care suntem alcătuiţi, din suflet însetat de dumnezeire şi trup animalic face să fim într-un continuu război lăuntric.
Unii tind mai mult către animalitate şi atunci încearcă să-şi anihileze chemările duhovniceşti sau să şi le hrănească cu tot felul de senzaţii, pervertindu-le (pentru că vor căuta infinitatea în ceva finit, vor căuta mereu alte şi alte senzaţii, nefiind satisfăcuţi spiritual de niciuna). Deci tinzând către animalitate nu reuşim să fim, propriu-zis animale, ci coborâm mult mai jos, prin tot soiul de senzaţii, mai vulgare sau mai rafinate.
Alţii, dezgustaţi de noroiul în care sunt duşi de exacerbarea acestor porniri altfel fireşti, intră în contradicţie cu ele, căutând să le anihileze cu totul, urându-le în ei şi în alţii. În felul ăsta se înveninează, ajungând să trăiască un alt fel de iad decât primii.
Cred că suntem chemaţi să facem pace cu noi înşine, inclusiv cu firea noastră. Adică să punem frâul pe ea, să punem sufletul stăpân pe trup, iar sufletul să-l supunem duhului, deschis către harul dumnezeiesc. Şi spun pace, pentru că asta e starea firească. Trupul nu trebuie dispreţuit; el poate fi o bună slugă, însă un stăpân îngrozitor.
Faptul că mulţi bărbaţi nu reuşesc sau nu-şi propun asta e în mare parte, cred, din cauza inflaţiei de stimuli sexuali de care e îmbibată lumea noastră - la TV, pe stradă, oriunde întorci capul.
Nu cred că bărbaţii trebuie urâţi sau dispreţuiţi pentru starea asta; nici femeile, deşi atât unii cât şi celelalte sunt autori - mai mult sau mai puţini pasivi sau activi ai ei. Sunt şi autori, dar sunt şi victime, în acelaşi timp. NUmai că omul e chemat mereu de Dumnezeu să se ridice, să înainteze către El, să se desprindă de ţărâna din care e făcut, ca să se bucure de libertatea Duhului.
El e chemat, Dumnezeu stă cu mâna întinsă, dar dacă nu vrea el să se ridice, nimeni nu-l obligă.

p.s. Nu sunt sigur că era cazul să mai încerc şi eu un comentariu, după cel atât de plastic al lui Theodor.

[philalex]

ce sa zic, cred si la feminin e aceeasi problema....oricum e cam varza peste tot.....lumea e prea pacatoasa...mai e un procent de 10-15 % de o calitate mai buna...restul sunt cum sunt...poate e mai bine sa te apropii de Dumnezeu si sa te izolezi...de lume....e o lume rea si in opinia mea si la masculin si la feminin...a ramas sa ne rugam sa se schimbe...

[horatiu.miron]

Salut, sunt Horatiu si sunt un porc.

[mihaelamir]

Stiu ca deviez putin de la subiect dar, am citit mai devreme o parere pe care o aud zilnic si pe care nu reusesc sa o accept: suntem toti OAMENI si avem aceleasi drepturi si instincte. Totusi observ de foarte multi ani urmatorul fenomen: cand un OM DE SEX MASCULIN are ceva de impartit cu un alt OM (FIE DE SEX MASCULIN, FIE FEMININ) isi revarsa furia violenta asupra OAMENILOR fara vina care il inconjoara (mutileaza, tortureaza, violeaza si ucide copii, parinti, frati, sotii);cand un OM DE SEX FEMININ are ceva de impartit cu un alt OM isi revarsa furia direct asupra rivalului/ rivalei (ii smulge parul, ii/o zgarie, il/o palmuieste, ii distruge obiectele personale, il/o hartuieste, il/o ucide). Nu cred ca e nevoie de exemplificari.
Sau de cate ori auzim un OM DE SEX MASCULIN spunand ca se teme in casa lui sa faca actiunile cele mai obisnuite (ex: sa inchida o usa de la dulap) de teama sa nu starneasa furia partenerului de viata? De cate ori un OM DE SEX MASCULIN este agresat verbal si uneori fizic in public (parcuri, strada, mijloace de trasport) doar pt ca are un chip sau un corp placut (si nu accept clisee de genul: OAMENII DE SEX FEMNININ provoaca pt ca umbla mai mult dezbracate)?
De ce OMUL DE SEX MASCULIN are voie sa patrunda in altarul bisericii si OMUL SE SEX FEMININ nu?OMUL DE SEX MASCULIN ESTE considerat "curat" 30/31 zile din luna pt a intra in sfintele locasuri,pe cand OMUL DE SEX FEMININ poate face asta doar in anumite zile ale lunii din cauza unei situatii pe care a primit-o odata cu trupul, fara sa o fi ales. Nu suntem toti bine veniti, in orice moment, in Casa Domnului?

[Profetul de carton]

În prealabil postat de horatiu.miron

Salut, sunt Horatiu si sunt un porc.

ei, haideti, nici chiar asa...

[AnnaKarenina90]

În prealabil postat de horatiu.miron

Salut, sunt Horatiu si sunt un porc.

Anna Karenina, o stricata! Imi pare bine! :-))

[Mihailc]

În prealabil postat de AnnaKarenina90

Anna Karenina, o stricata! Imi pare bine! :-))

Sunt Alexei Vronsky, omul cu raparațiile!

[Danialex]

Anna, cred ca cel mai probabil tu esti o fire sensibila si te-au afectat prea mult niste lucruri negative pe care le-ai vazut. In mare parte te inteleg, am trecut si eu prin faze oarecum similare. Dar apoi Dumnezeu mi-a aratat ca fata lumii nu era chiar asa cum o vedeam eu.
Intr-adevar in lume exista foarte mult rau, care pleaca de la pacatele noastre. Barbatii sunt si ei oameni si pacatul ii indeamna la lucruri rele, asa cum le poate indemna si pe femei. Numai ca firile sunt deosebite, de aici si slabiciunile lor sunt diferite: de exemplu femeile sunt foarte aplecate spre impodibirea trupului (machiaj, bijuterii, haine mai mult sau mai putin decente etc.), spre barfa si cleveteala, in timp ce barbatii sunt mai vulnerabili la pacatele trupesti, la satsifacerea orgoliului masculin sub diferite forme etc. Si sa nu uitam ca totusi barbatii n-ar vedea atatea trupuri goale si n-ar insela sotiile daca n-ar exista femei disponibile sa faca pacatele respective. Sunt sigura ca daca femeile - sa zicem majoritatea - s-ar schimba si ar adopta o atitudine crestina, foarte multi barbati s-ar schimba si ar veni la credinta. Spunea un Sfant parinte, nu-mi amintesc exact care, un mare adevar: DA-MI O MANA DE MAME CRESTINE SI VOI SCHIMNA FATA LUMII. Ceva similar spune Sf. Apostol Pavel , ca barbatul necredincios se poate mantui prin femeia credincioasa, dar aici deja este in contexul casatoriei.

In primul rand trebuie sa accepti ca toti suntem pacatosi, dar ca nu trebuie sa judecam pe nimeni. Dumnezeu ne rabda pe fiecare cu patimile lui, unii se lupta sa se mantuiasca dar altii habar nu au ce e viata crestina si traiesc in pacate fara sa se gandeasca ce rau fac pentru sufletul lor si poate si pentru altii. Acestia au mare nevoie de rugaciune, mai ales cea de la Sf. Maslu. Spunea parintele Paisie Aghioritul ca cel mai bun ajutor pe care poti sa-l dai unui om este sa te rogi pentru el si Dumnezeu il va ajuta pe acela, pentru credinta ta.

Este bine ca te intristezi cand vezi ca oamenii sunt in pacate. Dar nu trebuie sa deznadajduiesti sau sa-i crezi pe toti stricati si porci. Cand ai astfel de ganduri gandeste-te la sfintii barbati din Biserica ortodoxa - de exemplu la Sf. Nectarie, chiar iti recomand cartea despre viata sa. O sa vezi cu ce fel de oameni s-a confruntat si el si totusi cata rabdare si nadejde si rugaciune a avut, spre deosebire de noi care suntem asa slabi in credinta.
Poate aici intervine neputinta ta, ca doar esti om si ai caderile tale, dar un duhovnic bun si spovedania te-ar ajuta foarte mult. Roaga-te si tu ca sa-ti lumineze Dumnezeu mintea si sa vezi lucrurile corect, pentru ca sigur exista si oameni foarte buni pe care inca nu-i cunosti si care poate te vor face sa-ti schimbi parerea proasta pe care o ai acum despre oameni in general.

[AnnaKarenina90]

În prealabil postat de Mihailc

Sunt Alexei Vronsky, omul cu raparațiile!

:)) Era sa spun ceva, dar unii s'ar putea simti indignati, chiar daca as apela la eufemisme. Si mai bine sa nu fim off-topic.